ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1736/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 543/Com din 8 septembrie

2006 pronunțată în Dosarul nr. 4241/Com/2005, Tribunalul Bihor a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta D.S.V.S.A. Bihor în contradictoriu cu pârâta SC

I.Q.M. SRL Petrești și pe cale de consecință a dispus rezilierea contractului

de prestări servicii din 15 februarie 2004 încheiat între părți.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei 368.900.000 lei, reactualizată cu indicele de inflație

începând cu data de 31 decembrie 2004, și până la plata efectivă și 18.445.000

lei reprezentând 5 % din valoarea contractului cu titlu de garanție de bună

execuție a contractului.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei 46.455.000 lei cheltuieli de judecată și a respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere de 0,3

%.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Între părți a fost

încheiat contractul de prestări servicii din 15 februarie 2004 având ca obiect

prestarea de către pârâtă a serviciilor de implementare a programului de gestiune

financiar - contabilă, în perioada convenită și în conformitate cu oferta

depusă cu etapele de implementare din Anexa 1 și obligațiile asumate prin

contract.

Pârâta nu și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin contract, respectiv până la data de 31 decembrie

2004, termenul de execuție al lucrărilor nu a fost finalizat și de asemenea,

tot din culpa acesteia nu a fost respectat nici graficul de școlarizare a

personalului din cadrul reclamantei - la care s-a obligat.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat recurs (calificat de Curtea de Apel Oradea

drept apel în baza prevederilor art. 84 C. proc. civ. la termenul din 15

noiembrie 2007) SC I.Q.M. SRL, solicitând admiterea apelului ca fondat și

modificarea în totalitate a sentinței nr. 543/Com/2006 a Tribunalului Bihor în

sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în cele două

grade de jurisdicție.

În motivarea

apelului, apelanta a arătat că sentința pronunțată în cauză este categoric

nelegală, fiind pronunțată în viziunea sa cu încălcarea crasă a legii.

Prin Decizia nr. 170

din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul

pârâtei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I.Q.M. SRL Cluj - Napoca

solicitând admiterea recursului său și modificarea în totalitate a hotărârii

atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea

recursului său, cu trimitere la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta critică decizia atacată pentru nelegalitate și interpretarea greșită

a unor clauze ale actului dedus judecății, din care a dedus, greșit,

neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către recurenta pârâtă. De asemenea

instanța a refuzat efectuarea unei expertize de specialitate propusă de pârâtă

deși aceasta ar fi putut clarifica problema executării contractului, respectiv

finalizarea implementării programului informatic.

Cu ocazia judecării

recursului Curtea a pus în discuția părților problema competenței instanțelor

comerciale în raport cu natura cauzei și, implicit, și problema căilor de atac.

Examinând cauza prin

prisma celor relevate Înalta Curte constată că obiectul principal al litigiului

îl constituie rezilierea contractului de prestări servicii din 15 februarie

2004 încheiat între D.S.V.S.A. Bihor, în calitate de beneficiar, și SC I.Q.M.

SRL, în calitate de prestator de servicii. Acest contract, a fost încheiat de

reclamantă ca instituție publică în cadrul unei proceduri de adjudecare a serviciilor

legate de implementarea aplicațiilor de gestiune economică și financiară

conform O.U.G. nr. 60/2001 (fila 32 dosar fond) iar acțiunea a fost introdusă

la data de 11 august 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004. Or,

astfel, litigiul dintre părți este de natura contenciosului administrativ și,

conform art. 10 alin. (1) și (3) din această lege, competența de soluționare a

cauzei aparține secției de contencios administrativ a tribunalului iar

hotărârea pronunțată este supusă doar recursului.

Întrucât prezenta

cauză a fost calificată și soluționată, în mod nelegal, ca un litigiu comercial

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., să admită recursul pârâtei, să caseze decizia și sentința atacate

și să trimită cauza spre rejudecare secției de contencios administrativ de la

tribunal. Cu ocazia rejudecării instanța va examina toate aspectele invocate de

pârâtă prin recursul său, inclusiv cele privind necesitatea efectuării unei

expertize tehnice pentru lămurirea aspectelor de strictă specialitate.

Față de cele de mai

sus,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC I.Q.M. SRL Cluj - Napoca, împotriva Deciziei nr. 170 din

22 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, casează decizia atacată

și sentința Tribunalului Bihor nr. 543 din 8 septembrie 2006 și trimite cauza

la secția contencios administrativ a Tribunalului Bihor spre competentă

soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2008.