ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1736/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 543/Com din 8 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 4241/Com/2005, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D.S.V.S.A. Bihor în contradictoriu cu pârâta SC I.Q.M. SRL Petrești și pe cale de consecință a dispus rezilierea contractului de prestări servicii din 15 februarie 2004 încheiat între părți. A obligat pârâta să plătească reclamantei 368.900.000 lei, reactualizată cu indicele de inflație începând cu data de 31 decembrie 2004, și până la plata efectivă și 18.445.000 lei reprezentând 5 % din valoarea contractului cu titlu de garanție de bună execuție a contractului.

A obligat pârâta să plătească reclamantei 46.455.000 lei cheltuieli de judecată și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere de 0,3 %. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii din 15 februarie 2004 având ca obiect prestarea de către pârâtă a serviciilor de implementare a programului de gestiune financiar - contabilă, în perioada convenită și în conformitate cu oferta depusă cu etapele de implementare din Anexa 1 și obligațiile asumate prin contract. Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, respectiv până la data de 31 decembrie 2004, termenul de execuție al lucrărilor nu a fost finalizat și de asemenea, tot din culpa acesteia nu a fost respectat nici graficul de școlarizare a personalului din cadrul reclamantei - la care s-a obligat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs (calificat de Curtea de Apel Oradea drept apel în baza prevederilor art. 84 C. proc. civ. la termenul din 15 noiembrie 2007) SC I.Q.M. SRL, solicitând admiterea apelului ca fondat și modificarea în totalitate a sentinței nr. 543/Com/2006 a Tribunalului Bihor în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în cele două grade de jurisdicție. În motivarea apelului, apelanta a arătat că sentința pronunțată în cauză este categoric nelegală, fiind pronunțată în viziunea sa cu încălcarea crasă a legii. Prin Decizia nr. 170 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul pârâtei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I.Q.M.

SRL Cluj - Napoca solicitând admiterea recursului său și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivarea recursului său, cu trimitere la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia atacată pentru nelegalitate și interpretarea greșită a unor clauze ale actului dedus judecății, din care a dedus, greșit, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către recurenta pârâtă. De asemenea instanța a refuzat efectuarea unei expertize de specialitate propusă de pârâtă deși aceasta ar fi putut clarifica problema executării contractului, respectiv finalizarea implementării programului informatic. Cu ocazia judecării recursului Curtea a pus în discuția părților problema competenței instanțelor comerciale în raport cu natura cauzei și, implicit, și problema căilor de atac.

Examinând cauza prin prisma celor relevate Înalta Curte constată că obiectul principal al litigiului îl constituie rezilierea contractului de prestări servicii din 15 februarie 2004 încheiat între D.S.V.S.A. Bihor, în calitate de beneficiar, și SC I.Q.M. SRL, în calitate de prestator de servicii. Acest contract, a fost încheiat de reclamantă ca instituție publică în cadrul unei proceduri de adjudecare a serviciilor legate de implementarea aplicațiilor de gestiune economică și financiară conform O.U.G. nr. 60/2001 (fila 32 dosar fond) iar acțiunea a fost introdusă la data de 11 august 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004. Or, astfel, litigiul dintre părți este de natura contenciosului administrativ și, conform art. 10 alin. (1) și (3) din această lege, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ a tribunalului iar hotărârea pronunțată este supusă doar recursului.

Întrucât prezenta cauză a fost calificată și soluționată, în mod nelegal, ca un litigiu comercial Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., să admită recursul pârâtei, să caseze decizia și sentința atacate și să trimită cauza spre rejudecare secției de contencios administrativ de la tribunal. Cu ocazia rejudecării instanța va examina toate aspectele invocate de pârâtă prin recursul său, inclusiv cele privind necesitatea efectuării unei expertize tehnice pentru lămurirea aspectelor de strictă specialitate. Față de cele de mai sus,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC I.Q.M. SRL Cluj - Napoca, împotriva Deciziei nr. 170 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, casează decizia atacată și sentința Tribunalului Bihor nr. 543 din 8 septembrie 2006 și trimite cauza la secția contencios administrativ a Tribunalului Bihor spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2008.