ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3651/2008

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 21 martie 2003, reclamanta SC T. SA le-a chemat în judecată pe pârâtele SC E.F.R. SRL și SC E.B.R. SA, solicitând ca, în baza sentinței ce se va pronunța, să se constate existența debitului de 52 437 219 628 lei datorat de pârâta SC E.F.R. SRL conform facturilor din 23 și respectiv 31 octombrie 2002 și să o oblige pe pârâtă la plata acestei sume în contul reclamantei, deschis la SC E.B.R. SA. În ceea ce o privește pe această din urmă pârâtă, a solicitat să fie obligată să încaseze această sumă conform obligației asumate prin contractul de cesiune de creanță din 10 septembrie 2001 și să o vireze în contul reclamantei.

A solicitat cheltuieli de judecată și daune cominatorii de 10.000.000 lei pe zi de întârziere. După mai multe cicluri procesuale și conexare de dosare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 7701 din 27 septembrie 2006, a respins ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată împotriva SC E.F.R. SRL și a respins ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată împotriva pârâtei SC E.B.R. SA. Prin Decizia comercială nr. 296 din 7 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă. Prin Decizia nr. 2217 din 19 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul declara de reclamanta SC T. SA Ciorogârla prin administrator special A.J.K.J.

împotriva deciziei curții de apel, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală. A respins ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta SC T. SA prin lichidator judiciar L.L.R. Sprl București împotriva aceleiași decizii. Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare A.J.K.J. fără să o motiveze. Deși la termenul de astăzi, contestatorul a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, el nu și-a îndeplinit această obligație, împrejurare în care Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a contestației în anulare, astfel formulată.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând astfel că prezenta contestație în anulare nu a fost legal timbrată, că A.J.K.J. nu s-a conformat obligației de timbrare conform mențiunii de pe citația emisă pentru termenul de judecată din 3 decembrie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, respectiv ale art. 30 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea contestației în anulare ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A.J.K.J. împotriva Deciziei comerciale nr. 2217 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca netimbrată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.