ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3651/2008

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 21 martie 2003, reclamanta SC T. SA le-a

chemat în judecată pe pârâtele SC E.F.R. SRL și SC E.B.R. SA, solicitând ca, în

baza sentinței ce se va pronunța, să se constate existența debitului de 52 437

219 628 lei datorat de pârâta SC E.F.R. SRL conform facturilor din 23 și

respectiv 31 octombrie 2002 și să o oblige pe pârâtă la plata acestei sume în

contul reclamantei, deschis la SC E.B.R. SA. În ceea ce o privește pe această

din urmă pârâtă, a solicitat să fie obligată să încaseze această sumă conform

obligației asumate prin contractul de cesiune de creanță din 10 septembrie 2001

și să o vireze în contul reclamantei. A solicitat cheltuieli de judecată și

daune cominatorii de 10.000.000 lei pe zi de întârziere.

După mai multe

cicluri procesuale și conexare de dosare, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința civilă nr. 7701 din 27 septembrie 2006, a respins ca

neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată împotriva SC E.F.R. SRL și a

respins ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată

împotriva pârâtei SC E.B.R. SA.

Prin Decizia comercială

nr. 296 din 7 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă.

Prin Decizia nr. 2217

din 19 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins recursul declara de reclamanta SC T. SA Ciorogârla prin administrator

special

A.J.K.J.

împotriva deciziei curții de apel, ca fiind formulat de o persoană fără

calitate procesuală.

A respins ca tardiv

formulat recursul declarat de reclamanta SC T. SA prin lichidator judiciar L.L.R.

Sprl București împotriva aceleiași decizii.

Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare A.J.K.J. fără

să o motiveze.

Deși la termenul de

astăzi, contestatorul a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în sumă de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar,

el nu și-a îndeplinit această obligație, împrejurare în care Înalta Curte a

rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a contestației în anulare, astfel

formulată.

Or, prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând astfel că prezenta contestație în

anulare nu a fost legal timbrată, că A.J.K.J. nu s-a conformat obligației de

timbrare conform mențiunii de pe citația emisă pentru termenul de judecată din

3 decembrie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză

nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din

Legea nr. 146/1997, art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României,

respectiv ale art. 30 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii

și să dispună anularea contestației în anulare ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația

în anulare formulată de contestatorul A.J.K.J. împotriva Deciziei comerciale nr.

2217 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2008.