ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2362/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2362/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 mai 2013, petentul B.A. a formulat cerere

de revizuire a deciziei civile nr. 1168 din 18 aprilie 2013, pronunțate de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, solicitând anularea acesteia.

În motivare, revizuientul a arătat că prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București sub numărul 20036 la data

de 09 decembrie 2009, a chemat în judecată pe debitorul Ministerul Finanțelor

Publice și pe terțul poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică

a Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună validarea popririi înființate în Dosarul de executare nr. 442/2008 al

B.E.J. - "R.I.C." asupra conturilor debitorului Ministerul Finanțelor

Publice, deschise la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate

Publică a Municipiului București, până la concurența sumei de 64.565 lei, plus

cheltuieli de executare.

În motivare, a arătat că prin încheierea din data de 12

octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria sector 4 București în Dosarul nr.

11511/4/2009, s-a încuviințat cererea de executare silită a debitorului

Ministerul Finanțelor Publice, de către B.E.J. - "R.I.C.", în Dosarul

nr. 442/2008, pentru suma de 64.565 lei, din care 59.133 lei debit restant, iar

5.432 lei actualizare cu indicele de inflație la data de 30 noiembrie 2008,

plus cheltuieli de executare, în mâinile terțului poprit Activitatea de

Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București.

A mai arătat că la data de 20 noiembrie 2009, B.E.J. -

„R.I.C." a dispus înființarea popririi la terțul poprit Activitatea de

Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, înștiințând

despre această măsură și pe debitorul Ministerul Finanțelor Publice, însă

terțul poprit nu și-a respectat obligația de a consemna suma de 64.565 lei în

termenul instituit de art. 456 alin. (1) C. proc. civ., ci a liberat-o

debitorului. în drept, a invocat prevederile art. 460 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010 în

Dosar nr. 20036/4/2009 Judecătoria sector 4 București a admis cererea de

validare a popririi, în contradictoriu cu debitorul Ministerul Finanțelor

Publice și cu terțul poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publica

a Municipiului București, a validat poprirea înființată prin adresa emisa de

B.E.J. "R.I.C." la data de 16 noiembrie 2009 în Dosarul de executare

nr. 442/2008 asupra terțului poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate

Publica a Municipiului București, până la concurența sumei de 70.515 lei; a

obligat terțul poprit să plătească direct creditorului suma de 70.515 lei.

Sentința civila nr. 3061 din 15 aprilie 2010 pronunțată astfel de Judecătoria

sector 4 București în Dosar nr. 20036/4/2009 a rămas definitivă și irevocabilă

prin respingerea recursurilor de către Tribunalul București prin Decizia civila

nr. 793/ R din 22 martie 2011 în Dosar nr. 20036/4/2009.

Revizuientul a arătat că față de această hotărâre

definitivă și irevocabilă, aceeași instanță a Tribunalului București a

pronunțat o hotărâre potrivnică constând în decizia civilă nr. 1168 din 18

aprilie 2013 în Dosar nr. 20033/4/2009, având următorul conținut: „Admite

recursul. Modifică în parte sentința recurată, în sensul că: Admite contestația

la executare, astfel cum a fost precizată. Anulează actele de executare în

Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C., în privința debitorului.

Dispune întoarcerea executării silite în privința sumei de 70.515 lei. Menține

celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Respinge cererea intimatului de

acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată

în ședința publica azi,18 aprilie 2013".

Revizuientul a arătat că cele două hotărâri definitive

potrivnice pronunțate de Tribunalul București în Dosarul nr. 20036/4/2009, și

respectiv în Dosarul nr. 20033/4/2009, sunt date între aceleași părți, au

același obiect și aceeași cauză, existând o similitudine juridică între cele

două procese.

Astfel, la ambele procese a participat atât

revizuientul, cât și Ministerul Finanțelor Publice și Activitatea de Trezorerie

și Contabilitate Publică a Municipiului București. în Dosarul nr. 20036/4/2009,

revizuientul a avut calitatea de creditor, Ministerul Finanțelor Publice a avut

calitatea de debitor și Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a

Municipiului București a avut calitatea de terț-poprit, iar în Dosarul nr.

20033/4/2009 a avut calitatea de intimat, Ministerul Finanțelor Publice a avut

calitatea de contestator și Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică

a Municipiului București a avut calitatea tot de terț-poprit, nu impietează

asupra identității de părți din cele două procese.

În ce privește obiectul, revizuientul a arătat că în

ambele procese obiectul l-a constituit poprirea în sumă de 70.515 lei

instituită de B.E.J. - R.I.C.. în Dosarul nr. 20036/4/2009 s-a soluționat

definitiv și irevocabil validarea acestei popriri, pentru ca ulterior în Dosarul

nr. 20033/4/2009 același Tribunal București să desființeze tot printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă aceeași poprire în sumă de 70.515 lei. Dacă

instanța de revizuire ar considera ca fiind obiecte diferite în cele două

procese, urmând ca revizuientul să fie executat de către Ministerul Finanțelor

Publice prin întoarcerea executării, acest lucru l-ar îndreptăți să pună în

executare sentința definitivă și irevocabilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010 a

Judecătoriei sector 4 București în Dosar nr. 20036/4/2009 împotriva terțului

poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publica a Municipiului

București, lucru ce ar conduce la executări simultane, ceea ce nu este

rezonabil, singura ieșire fiind anularea ultimei hotărâri.

Cauza proceselor a fost ducerea la îndeplinire a

titlurilor executorii, constând în sentința civilă nr. 76 din 14 februarie 2007

pronunțata de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

în Dosarul nr. 7057/104/2006, astfel cum a fost modificată în recurs prin

decizia civila nr. 2802 din 07 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, în același dosar și astfel cum

această decizie a fost lămurită prin încheierea din data de 28 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 7057/104/2006, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul

B.A. și au fost obligați pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, Garda Financiară - Comisariatul General și

Garda Financiară - Comisariatul Regional Dolj la plata către acesta a

drepturilor echivalente cu diferențele de salariu rezultate din drepturile

cuvenite pentru funcția deținută anterior și cele încasate pentru funcția în

care a fost trecut, potrivit sentinței civile nr. 291 din 23 iunie 2006 a

Tribunalului Olt, rămasă irevocabilă, inclusiv drepturile indexate de care ar

fi beneficiat, câte trei stimulente lunare conform Normelor Metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 91/2003 (prin stimulente lunare înțelegându-se

stimulentele lunare egale cu trei salarii de baza lunare brute, conform pct. 9

din Normele Metodologice de aplicare a H.G. nr. 1538/2003), pentru perioada 01

ianuarie 2004-31 octombrie 2006, precum și a sumei de 30.000 lei, reprezentând

daune morale.

În concluzie, principiul puterii lucrului judecat în

privința acestei popriri trebuie să împiedice contrazicerile dintre cele doua

hotărâri judecătorești, în sensul ca drepturile recunoscute revizuientului în

prima hotărâre să nu fie contrazise și infirmate prin hotărârea posterioară din

cel de-al doilea proces, deoarece altfel nu s-ar realiza administrarea uniformă

a justiției.

Revizuientul a precizat că în cadrul celui de-al doilea

proces din Dosarul nr. 20033/4/2009 nu a invocat excepția puterii lucrului

judecat în Dosarul nr. 20036/4/2009. La data de 10 mai 2010 la instanța de fond

a judecării Dosarului nr. 20033/4/2009 a arătat că o instanța investita cu

judecarea unei contestații la executare nu poate emite judecați cu privire la

fondul titlurilor, puterea lucrului judecat din titlurile executorii constând

în Sentința civila nr. 76 din 14 februarie 2007 și decizia nr. 2802/07 iunie

2007, prin care Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să îi plătească ca

despăgubiri suma de 152.158 lei, sumă achitată în întregime și totuși

contestată parte din ea, adică 59.133 lei. De altfel la data de 10 mai 2010

revizuientul nu putea invoca puterea unui lucru judecat în Dosarul nr.

20036/4/2009, soluționat la data de 22 martie 2011.

În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

La data de 12 septembrie 2013, revizuientul a depus la

dosar cerere precizatoare, susținând că Decizia civilă nr. 1168 din 18 aprilie 2013,

pronunțată de Tribunalul București, a cărei revizuire se solicită, este potrivnică

și Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul

București în Dosarul nr. 1240/302/2009, având ca obiect contestația la

executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva somației de

plată a B.E.J. - R.I.C. pentru suma de 64.565 lei din care 49.133 lei debit și

5.432 lei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, la care se adaugă

5.950 lei de executare, în total suma de 70.515 lei. Prin această din urmă

decizie, Tribunalul București a admis recursul formulat de recurentul

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2508 din 20 martie

2009 dată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. 1240/302/2009,

în contradictoriu cu intimatul B.A.. Tribunalul a casat sentința recurată și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Revizuientul a susținut că din considerentele acestei

decizii rezultă că Tribunalul București a dezlegat irevocabil problema de drept

privind natura despăgubirilor, ca fiind diferențe salariale și a considerat că

este necesar ca pe calea unei expertize să se stabilească corect cuantumul

debitului pretins, în sensul determinării sumelor ce reprezintă rețineri din

veniturile angajatului cu titlu de contribuții ale angajatorului la asigurările

sociale. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare,

hotărârile de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra

necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului. Cauza se rejudecă de către Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul

nr. 906/302/2011 având termen la 31 octombrie 2013, ori neanularea deciziei

supuse revizuirii ar împiedica judecătorul fondului în rejudecare să respecte

hotărârea instanței de recurs, care este obligatorie, judecătorul aflându-se în

fața a două hotărâri contradictorii.

Revizuientul a precizat, de asemenea, că Decizia civilă

nr. 345 din 11 februarie 2010 nu a anulat actele de executare din dosarul de

executare al B.E.J. - R.I.C. în privința debitorului și din acest punct de

vedere consideră că decizia supusă revizuirii este contradictorie cu cea

anterioară ei.

Față de cele precizate mai sus și cele din cererea

introductivă, revizuientul a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1168 din 18

aprilie 2013 ca fiind potrivnică atât sentinței civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010,

rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 793/ R din 22 martie 2011, cât și Deciziei

civile nr. 345 din 11 februarie 2010.

Prin Decizia civilă nr. 2061 din 12 noiembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr.

1168 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

formulată de revizuientul B.A. în contradictoriu cu intimații Ministerul

Finanțelor Publice și Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a

Municipiului București.

În ce privește solicitarea de anulare a deciziei nr.

1168 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București întrucât este

potrivnică sentinței civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010 pronunțată de

Judecătoria sector 4 rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea

recursului potrivit deciziei nr. 793 din 22 martie 2011, în Dosarul nr.

20036/4/2009, de către Tribunalul București, curtea de apel a apreciat că

aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea ce a fost înregistrată sub nr.

20036/4/2009 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, ce s-a soluționat

definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 793 din 22 martie 2011, în Dosarul nr.

20036/4/2009, de către Tribunalul București, creditorul B.A. a chemat în

judecată pe debitorul Ministerul Finanțelor Publice și pe terțul poprit

Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună validarea popririi

înființată în Dosarul de executare nr. 442/2008 al BEJ - R.I.C. asupra

conturilor debitorului Ministerul Finanțelor Publice, deschise la terțul poprit

până la concurența sumei de 64.565 RON, plus cheltuieli de executare.

În schimb, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Sectorului 4 București, la data de 09 decembrie 2009, sub nr. 20033/4/2009, ce

s-a soluționat irevocabil prin decizia ce se solicită a se anula, contestatorul

Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul B.A. și cu terțul

poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului

București, a formulat contestație împotriva înființării popririi ca urmare a

măsurii luate de BEJ - R.I.C., la cererea creditorului B.A., în baza titlurilor

executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 76 din 14 februarie 2007,

pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 7057/104/2006, definitivă și

irevocabilă prin Decizia nr. 2802 din 07 iunie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel Craiova în Dosarul nr. 7057/104/2006, învestită cu formulă executorie, și

a încheierii de încuviințare a executării, pronunțate la data de 12 octombrie 2009,

de către Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul nr. 11511/4/2009,

pentru recuperarea sumei de 64.565 RON, care se va actualiza cu indicele

inflației la data plății, la care se vor adăuga cheltuielile de executare în

valoare de 5.950 RON, conform procesului-verbal întocmit de către BEJ - R.I.C.

în Dosarul nr. 442/2008.

În privința părților, curtea de apel a reținut că cele

două hotărâri supuse analizei incidenței motivului de revizuire întemeiat pe

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează aceleași părți: Ministerul Finanțelor

Publice, B.A. și Activitatea de trezorerie și contabilitate publică a

Municipiului București, neavând importanță calitatea pe care o ocupă acestea în

litigiul ce se leagă între acestea.

Însă, în privința obiectului și a cauzei, curtea de

apel a constatat că acestea nu sunt aceleași. Astfel, în Dosarul nr.

20036/4/2009, obiectul este reprezentat de solicitarea creditorului de validare

a popririi, în timp ce în Dosarul nr. 20033/4/2009, obiectul cererii este

reprezentat de contestație la executare împotriva înființării popririi.

Astfel, în raport de cele anterior reținute, cerința

identității de obiect, în mod evident nu poate fi apreciată ca fiind

îndeplinită, prin hotărârile în raport de care se susține

contradictorialitatea, instanțele pronunțându-se unor acțiuni cu un obiect

diferit, drepturile deduse judecații fiind diferite.

Cât privește cea de-a treia condiție și anume

identitatea de cauză juridică, instanța a avut în vedere în examinarea

îndeplinirii acestei cerințe, faptul că prin cauza cererii de chemare în

judecată se înțelege instituția, categoria juridică sau principiul de drept

substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția dedusă judecății.

Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de situația de fapt

calificată juridic, având deopotrivă relevanță atât împrejurările de fapt ale

cauzei cât și dispozițiile legale sau principiile juridice aplicabile speței.

Evaluând temeiul juridic al celor două acțiuni, din

această perspectivă, curtea de apel a constatat că din perspectiva

fundamentului celor două cereri de chemare în judecată, prima acțiune având ca

obiect validare poprire, temeiul juridic pe care creditorul și-a întemeiat

cererea este 460 C. proc. civ., fiind reprezentat de invocarea de către

creditor a unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului și

neexecutarea culpabilă a obligației terțului poprit, în timp ce cea de-a doua

acțiune, a vizat o contestație la executare, temeiul juridic al acesteia fiind

art. 399 și următoarele C. proc. civ., așadar, invocarea unor cauze de natură a

temporiza respectiv paraliza executarea sumei pretinse de creditor.

Așa fiind, deși între cele două pricini există

identitate de părți, nu există identitate de obiect și nici de cauză, astfel

încât nu este îndeplinită cerința cumulativă a condițiilor prevăzute de art.

1201 C. civ.

Așadar, chiar dacă părțile din cele două pricini sunt

aceleași, existând identitate, câtă vreme celelalte cerințe impuse de art. 1201

C. civ., nu sunt îndeplinite, față de considerentele anterior prezentate, nu se

poate reține că cererea de revizuire formulată îndeplinește cerințele prevăzute

de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În ce privește solicitarea de anulare a Deciziei nr.

1168 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București întrucât este potrivnică

Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunțată de către Tribunalul

București, în Dosarul nr. 1240/302/2009, curtea de apel a apreciat că nici

aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Dacă în privința părților, obiectului și cauzei,

instanța a constatat că cele două decizii vizează o identitate în privința

acestora, curtea de apel a constatat că prin soluția ce s-a dat prin Decizia nr.

345 din 11 februarie 2010 pronunțată de către Tribunalul București nu se poate

vorbi de o încălcare a autorității de lucru judecat, prin pronunțarea celei

de-a doua decizii neputându-se vorbi de o imposibilitate de executare simultană

a acestora, întrucât fiecare dintre părți s-ar prevala de hotărârea care îi

este favorabilă, astfel cum a menționat și revizuientul în cererea sa de

revizuire atunci când și-a motivat cererea sa prin trimitere la Decizia nr.

3651/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, curtea de apel a avut în vedere că prin Decizia

nr. 345 din 11 februarie 2010, Tribunalul București a admis recursul, a casat

sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, neputându-se

pune problema executării vreunei dispoziții în baza acestei decizii sau a

sentinței care a fost recurată, de vreme ce a fost casată și trimisă spre

rejudecare pricina.

Prin această decizie de casare, tribunalul a dat

dezlegare unei probleme de drept ce s-a desprins cu necesitate din formularea

recursului, apreciind că se impune ca pe calea unei expertize să se stabilească

corect cuantumul debitului pretins, în sensul determinării sumelor ce

reprezintă rețineri din venitul angajatului cu titlu de contribuții ale

angajatorului la asigurările sociale, fără a se statua în fapt asupra sumelor

efectiv datorate cu acest titlu.

Așadar, în privința celor două pricini nu se poate

vorbi de o încălcare a principiului autorității de lucru judecat - condiție ce

se cere a fi întrunită pentru a se putea solicita revizuirea celei din urmă

hotărâri care ar încălca acest principiu.

Cum în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a

se putea vorbi despre contrarietate de hotărâri este necesar ca ambele hotărâri

să fie apte de a produce efecte și să rezolve cauza pe fond și cum această

ultimă cerință nu este îndeplinită în privința Deciziei civile nr. 345 din 11

februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, nu se poate reține că

cererea de revizuire formulată îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile

cerute de textul de lege mai sus invocat.

În consecință, curtea de apel, față de considerațiile

de fapt și de drept expuse, a respins cererea de revizuire astfel cum a fost

precizată, în acord cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul

B.A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurentul arată că, în ceea ce privește solicitarea de

anulare a Deciziei nr. 1168 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul

București în Dosarul nr. 20033/4/2009, întrucât este potrivnică sentinței

civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria sector 4

București în Dosar nr. 20036/4/2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin

respingerea recursului prin decizia Tribunalului București nr. 793 din 22 martie

2011 în Dosar nr. 20036/4/2009, curtea de apel în mod greșit a constatat că

obiectul și cauza nu sunt aceleași.

Consideră că, instanța de fond a revizuirii nu

motivează, contrar dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., constatarea în

privința obiectului diferit al celor două cereri de chemare în judecată.

Astfel, instanța nu a analizat faptul că obiectul

ambelor procese l-a constituit punerea în executare a popririi înființată în Dosarul

de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C. în baza titlurilor executorii

reprezentate de Sentința civilă nr. 76 din 14 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Olt în Dosarul nr. 7057/104/2006, definitivă și irevocabilă prin

Decizia nr. 2802 din 07 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul

nr. 7057/104/2006, învestită cu formula executorie, și a încheierii de

încuviințare a executării pronunțată de Judecătoria sector 4 București la data

de 12 octombrie 2009 în Dosar nr. 11511/4/2009, pentru recuperarea sumei de

64.565 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare de 5.950 lei, în total

70.515 lei. în acest sens, prima instanță nu a ținut cont de faptul că

executarea silită a debitului de 59.133 lei(devenit prin indexare 64.565 lei) a

făcut obiectul aceluiași Dosar de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C., în

cauză fiind recuperarea unor sume de bani, executorul judecătoresc recurgând

simultan la executarea silită prin instituirea popririi. Daca terțul poprit

și-ar fi respectat obligația legală de a consemna suma de 64.565 lei în termen

legal, creditorul B.A. nu ar fi fost obligat să solicite instanței să dispună

validarea popririi înființată în Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C..

Așa ar fi trebuit considerată acțiunea sa de validare a popririi, adică ca un

mijloc, ca un instrument de ducere la îndeplinire a unui titlu executoriu și nu

ca o acțiune diferită, cu un obiect diferit, față de acțiunea inițială de înființare

a popririi, care de altfel nu a dat niciun rezultat în termenul impus de Codul

de procedură civilă.

Față de cele expuse, recurentul consideră ca obiectul Dosarului

nr. 20033/4/2009, ce privește înființarea popririi și obiectul Dosarului nr.

20036/4/2009, ce privește validarea aceleiași popriri, sunt identice, acțiunile

ambelor dosare vizând ducerea la îndeplinire a titlului executoriu din Dosarul de

executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C.. Faptul că din cuprinsul celor două

acțiuni rezultă o identitate de obiect, determină corelativ și identitatea de

cauză. Identitatea de cauză trebuie privită strict din împrejurările de fapt

ale cauzei, reprezentată de punerea în executare silită a titlului executoriu,

inițial prin obligarea debitorului de a plăti suma datorată și ulterior,

indirect, prin obligarea terțului poprit de a plăti creditorului suma de bani

în contul debitorului, iar nu cum a analizat în mod formal cauza prima instanță

prin prisma încadrării celor două acțiuni într-un articol sau altul de lege.

Dacă instanța de revizuire ar considera ca fiind

obiecte diferite în cele două procese, urmând ca recurentul să fie executat de

către Ministerul Finanțelor Publice, prin întoarcerea executării, acest lucru

l-ar îndreptați să pună în executare sentința definitivă și irevocabilă nr.

3061 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Sector 4 București în Dosarul nr.

20036/4/2009 împotriva terțului poprit Activitatea de Trezorerie și

Contabilitate Publică a Municipiului București, lucru ce ar conduce la executări

simultane, ceea ce nu este rezonabil, singura ieșire fiind anularea ultimei

hotărâri.

În concluzie, recurentul susține că Dosarele nr.

20033/4/2009 și nr. 20036/4/2009, au același obiect și aceeași cauză, iar

părțile fiind aceleași este astfel îndeplinită cerința cumulativă a condițiilor

prevăzute de art. 1201 C. civ., urmând ca cererea de revizuire formulată să

îndeplinească cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Fiind în

cauză aceeași poprire ca sumă, obiect și părți este absurd și de neacceptat ca

o primă instanță de judecată să hotărască irevocabil validarea acestei popriri

și să oblige terțul poprit să plătească direct suma datorată si, ulterior, a

doua instanță să hotărască tot irevocabil desființarea aceleași popriri,

anularea actelor de executare și dispunerea întoarcerii executării silite,

pentru care se impune fără niciun dubiu anularea, în revizuire, a celei de-a

doua hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziei

nr. 1168 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr.

20033/4/2009, întrucât este potrivnică Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie

2010 pronunțată de Tribunalul București în Dosar nr. 1240/302/2009, curtea de

apel a omis faptul că cea de-a doua decizie a Tribunalului București, spre

deosebire de prima decizie, anulează irevocabil actele de executare în Dosarul de

executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C. și dispune întoarcerea executării

silite în privința executării sumei de 70.515 lei. Ori, fiind anulate

irevocabil actele de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 442/2008

al B.E.J. - R.I.C. este evident că nu se mai poate rejudeca, după casare, Dosarul

nr. 906/302/2011 pe rolul Judecătoriei sector 5 București, nemaifiind posibilă

ducerea la îndeplinire a Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010

pronunțată de Tribunalul București în Dosar nr. 1240/302/2009.

Cum "executarea sumei pretinsă de creditor este

paralizată", după cum constată însăși instanța, se ajunge în situația ca

judecătorul fondului, la rejudecare, să fie pus în imposibilitatea de a

respecta hotărârea instanței de casare care este obligatorie conform

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, susținerea instanței de revizuire de la pagina

20 alin. (2) precum că "nu se poate pune problema executării vreunei

dispoziții în baza acestei decizii sau a sentinței care a fost recurată de

vreme ce a fost casată și trimisă spre rejudecare pricina" este total nefondată,

întrucât Decizia nr. 345 din 11 februarie 2010 dispune pentru judecătorii

fondului tocmai obligativitatea respectării problemelor de drept dezlegate,

precum și asupra necesitații administrării expertizei contabile, obligație ce

nu se poate realiza atâta timp cât Decizia nr. 1168 din 18 aprilie 2013 supusă

revizuirii este în vigoare.

De altfel, în urma expertizei contabile efectuate la

rejudecare în Dosarul nr. 906/302/2011, va rezulta un cuantum corect al

debitului pretins, care diferă substanțial față de debitul inițial. Și în acest

caz s-ar ajunge la executări simultane, contestatorul urmând să execute întreg

debitul prin întoarcerea executării, iar recurentul urmând să execute debitul

corect stabilit de expertiza contabilă la rejudecare. în aceste condiții,

singura ieșire este de asemenea anularea ultimei hotărâri supuse revizuirii,

pentru a permite instanței de rejudecare de a stabili corect și a hotărî în

privința debitului pretins.

Prin urmare, recurentul - revizuent solicită admiterea

recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de

revizuire și anularea deciziei Tribunalului București nr. 1168 din 18 aprilie 2013

ca fiind contradictorie cu Sentința civilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010

pronunțată de Judecătoria sector 4 București, definitivă și irevocabilă, și cu

decizia Tribunalului București nr. 345 din 11 februarie 2010.

Recurentul - revizuent a depus la dosar precizări prin

care a invocat faptul că decizia nr. 1168 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului

București este contradictorie și cu sentința civilă nr. 283 din 18 ianuarie

2011 a Judecătoriei Sector 5 București pronunțată în Dosar nr. 12889/302/2010

(nr. în rejudecare a Dosarului nr. 1240/302/2009), definitivă și irevocabilă

prin respingerea recursului de către Tribunalul București prin Decizia nr. 3474

din 21 decembrie 2011 în același dosar, în ceea ce privește competența

materială a instanței de executare de a judeca capetele de cerere privind

caracterul divizibil al obligației de plată și existența obligației reținerii

și virării contribuțiilor datorate de angajator, respective de angajat.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare, pentru următoarele considerente:

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat

hotărâri contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți.

Instanța de revizuire - învestită cu motivul prevăzut

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. - nu exercită un control judiciar asupra

legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii ci verifică numai dacă

ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului

judecat și în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În speță, instanța de revizuire a constatat că nu

subzistă motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu există

identitate de obiect și cauză juridică, având în vedere că prin sentința civilă

nr. 3061 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Sector 4 București pronunțată în Dosarul

nr. 20036/4/2009 (rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului

prin Decizia nr. 793 din 22 martie 2011 a Tribunalului București) a fost soluționată

o cerere de validare a popririi - art. 460 C. proc. civ. (și s-a validat

poprirea înființată prin adresa emisă de BEJ - R.I.C. la data de 16 noiembrie 2009

în Dosarul de executare nr. 442/2008 și a obligat terțul poprit Activitatea de

Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București să plătească

direct creditorului suma de 70.515 lei), în timp ce, prin cea de-a doua decizie

nr. 1168 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului București (a cărei anulare se cere)

a fost soluționată contestația împotriva înființării popririi (- art. 399 și

urm. C. proc. civ.), au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul

de executare nr. 442/2008 al BEJ - R.I.C., în privința debitorului Ministerul

Finanțelor Publice și s-a dispus întoarcerea executării silite în privința

sumei de 70.515 lei.

Susținând nelegalitatea soluției, recurentul pretinde,

de fapt, că fiind vorba de aceeași poprire ca sumă, obiect și părți ar fi fost

nesocotit efectul pozitiv al lucrului deja judecat, în sensul că în primul

litigiu s-a hotărât definitiv și irevocabil validarea acestei popriri, fiind

obligat terțul poprit să plătească direct suma datorată, în timp ce în al

2-lea, desființându-se irevocabil aceeași poprire, anulându-se actele de

executare și dispunându-se întoarcerea executării silite, s-a nesocotit,

contrazis, ceea ce se stabilise anterior în privința ducerii la îndeplinire a

aceluiași titlu executoriu, în același dosar execuțional.

Critica nu poate fi primită, întrucât este vorba de

două proceduri specifice executării silite, reglementate prin art. 480 și art.

399 și urm. C. proc. civ., ce constituie proceduri legale distincte, care nu

încalcă puterea de lucru judecat, așa cum susține recurentul.

Aceasta, în condițiile în care, pronunțând decizia nr.

1168/ R din 18 aprilie 2013 și admițând contestația la executare, în sensul

anulării actelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 442/2008 al

BEJ - R.I.C., în privința debitorului și hotărându-se întoarcerea executării

silite în privința sumei de 70.515 lei, Tribunalul București a avut în vedere

faptul că debitorul Ministerul Finanțelor Publice a achitat de bunăvoie suma de

30.000, reprezentând daune morale prin O.P. nr. 80 din 08 aprilie 2008 și suma

de 63.025 lei reprezentând drepturile salariale în cuantum de 122.158 lei, din

care s-au reținut impozitul și contribuțiile la asigurări sociale în cuantum de

59.133 lei, prin O.P. nr. 158 din 16 iunie 2008.

În același timp, instanța a reținut că prin încheierea

pronunțată la data de 12 octombrie 2009 de Judecătoria sectorului 4 București

s-a încuviințat executarea silită a debitorului Ministerul Finanțelor Publice,

în Dosarul de executare nr. 442/2008 al BEJ - R.I.C., pentru suma de 64.565

lei, din care 59.133 lei debit restant, la care se adaugă suma de 5.432 lei, actualizare

cu indicele de inflație, plus cheltuieli de executare.

În cadrul executării silite, terțul poprit a virat cu O.P.

nr. 6479 din 5 martie 2010 suma de 70.515 lei, în Dosarul de executare nr.

442/2008, în prezent debitul fiind achitat în întregime, astfel încât curtea de

apel a apreciat cu justețe că declanșarea ulterioară a executării silite pentru

această sumă, la care se adaugă actualizarea cu indicele de inflație și

cheltuieli de executare, nu are bază legală.

În aceste condiții, nu se poate susține că în judecata

celei de-a doua cauze (finalizată prin decizia nr. 1168/ R din 18 aprilie 2013

a Tribunalului București) s-ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat a

hotărârii anterioare, respectiv a sentinței civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010

a Judecătoriei Sector 4 București pronunțată în Dosarul nr. 20036/4/2009.

Recurentul susține faptul că, urmare a validării

popririi, terțul poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a

Municipiului București a fost obligat la plata sumei de 70.515 lei către

creditor, iar în contradictoriu cu această hotărâre, prin admiterea

contestației la executare au fost anulate actele de executare numai în privința

debitorului Ministerul Finanțelor Publice și s-a dispus întoarcerea executării

silite în privința sumei de 70.515 lei.

Aceste susțineri nu pot fi cenzurate în cadrul cererii

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. (7) C. proc. civ.,

deoarece exced cadrului procesual generat de formularea unei astfel de cereri,

neputând fi examinate de Înalta Curte în cadrul prezentului recurs.

De asemenea, în mod corect și cu respectarea

dispozițiilor legale, instanța a apreciat ca fiind nefondată cererea de revizuire

a deciziei nr. 1168/ R din 18 aprilie 2013 a Tribunalului București prin raportare

la decizia civilă nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul

București în Dosarul nr. 1240/302/2009, întemeiată pe prevederile art. 322 pct.

7 C. proc. civ., nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Curtea de apel a motivat judicios faptul că decizia

civilă nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București este o

decizie de casare care nu produce efecte și nu rezolvă cauza pe fond, nefiind

îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neputându-se pune problema

executării vreunei dispoziții în baza acestei decizii sau a sentinței care a

fost recurata, de vreme ce a fost casată și trimisă spre rejudecare pricina.

Prin această decizie de casare s-a apreciat că se

impune ca pe baza unei expertize să se stabilească corect cuantumul debitului

pretins, în sensul determinării sumelor ce reprezintă rețineri din venitul

angajatului cu titlu de contribuții ale angajatorului la asigurările sociale,

fără a se statua în fapt asupra sumelor efectiv datorate cu acest titlu.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat că în privința

celor două pricini nu se poate vorbi de o încălcare a autorității de lucru

judecat, prin pronunțarea celei de-a doua decizii neputându-se vorbi de o

imposibilitate de executare simultană a acestora, întrucât fiecare dintre părți

s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă.

În ceea ce privește motivele ce țin de fondul

litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 1240/302/2009 al Tribunalului

București, soluțiile pronunțate în acest dosar în rejudecare după casare și

pretinsa contradictorialitate a Deciziei nr. 1168/ R din 18 aprilie 2013 a

Tribunalului București cu sentința nr. 283 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei

Sector 5 București invocate de recurentul revizuent în precizările depuse la

dosar, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi examinate în această fază

procesuală, controlul de legalitate fiind limitat la condițiile de

admisibilitate a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și analizată

de curtea de apel.

În aceste condiții, în mod corect cererea de revizuire

a fost respinsă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de

admisibilitate ale acestei căi de atac, din perspectiva art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Critica privind existența unei motivări contradictorii

în ce privește identitatea de obiect a celor două judecăți întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este invocată formal, nefiind

dezvoltate argumente privind modul de judecată al instanței, raportate la

motivul de recurs invocat.

Având în vedere argumentele expuse și față de

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent

B.A. împotriva Deciziei civile nr. 2061 din 12 decembrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie

2015.