ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2176/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N. București, anularea Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 71/CJ 400/2012 din 06 iunie 2012, Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 141/CJ819/2011 din 22 februarie 2012, pronunțate de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N.

prin care, în mod nelegal și neîntemeiat, s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. A 4930 din 12 martie 2010, având ca obiect soluționarea Contestației împotriva Deciziei de imputare nr. A 4871 din 08 august 2011 emisă de Comandantul UM xxx Ploiești (fost Târgoviște), pentru suma de 2.083,43 lei și procesului-verbal de cercetare administrativă din 13 iulie 2011. Ulterior, reclamantul a rectificat numărul deciziei contestate, în sensul că aceasta este Hotărârea A 6243 din 26 octombrie 2011. Prin Sentința civilă nr. 1065 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamant și, în consecință, a dispus anularea Deciziei de imputare nr. A 4871 din 08 august 2011 emisă de Comandantul UM xxx Ploiești, a Hot. nr. A 6243 din 26 octombrie 2011 emisă de UM xxx Ploiești, a Deciziei nr. 141/CJ 819 din 22 februarie 2011 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N, a Deciziei de revizuire nr. 71/CJ 400 din 06 iunie 2012 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N și Decizia nr. 27/CJ 219 din 28 aprilie 2011 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N și a Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A 4416 din 13 iulie 2011, întocmit de UM xxx Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reluarea cercetării administrative la data de 28 aprilie 2011 pentru aceeași faptă, același prejudiciu și în raport de aceeași persoană presupus vinovată, față de care decizia de imputare anterioară a fost anulată la data de 16 noiembrie 2010, nu s-a dispus în concordanță cu dispozițiile legale incidente, nefiind întrunită ipoteza avută în vedere de art. 33 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998 . S-a mai reținut că Decizia de reluare a cercetării administrative nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011 nu este un act administrativ, ci un act premergător deciziei de imputare, actul final administrativ comunicat reclamantului, și contestat în condițiile legii Împotriva Sentinței civile nr. 1065 din 19 noiembrie 2012 au declarat recurs pârâtele Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Unitatea Militară nr. xxx Ploiești, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, s-a argumentat că în mod greșit instanța de fond a considerat ca nelegală reluarea cercetării administrative, prin Decizia nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011, în condițiile în care, fiind anulată prima decizie de imputare, se poate considera că aceasta nu a fost nicicând emisă.

S-a mai susținut că decizia de reluare a cercetării administrative este un act administrativ, și nu doar un act premergător, care trebuie atacat de către reclamant, pe calea contenciosului administrativ, în caz contrar devenind decizie definitivă. De asemenea, în condițiile în care acest act nu a făcut obiectul acțiunii reclamantului, instanța de fond, dispunând anularea Deciziei nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011, prin dispozitivul sentinței recurate, a depășit limitele cererii cu care a fost învestită. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La data de 04 martie 2004 s-a întocmit procesul-verbal de cercetare administrativă pentru stabilirea cuantumului unei pagube și a persoanelor vinovate. Dosarul a fost înaintat Parchetului Militar, fiind suspendată cercetarea administrativă.

În urma reluării cercetării administrative, ulterior emiterii Ordonanței nr. 64/P/2007 de către Parchetul Militar, s-a emis de către UM Ploiești Decizia de imputare nr. A 19450 din 23 decembrie 2009. Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii de imputare, soluționată de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor prin Decizia nr. 80/CJ 401/2010 din 16 noiembrie 2010. Prin această decizie a fost admisă plângerea reclamantului și a fost anulată Decizia de imputare nr. A 19450 din 23 decembrie 2009. Ulterior, prin Decizia nr. 27/CJ219/2011 din 28 aprilie 2011 s-a dispus repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative și s-a reluat cercetarea aceleiași fapte pentru care anterior se emisese Decizia de imputare nr. A 19450 din 23 decembrie 2009 anulată.

În urma reluării cercetării administrative s-a emis Decizia de imputare nr. A 4871 din 08 august 2011, ce face obiectului prezentei contestații. Contestația și respectiv plângerea reclamantului împotriva acestei Decizii de imputare s-au respins în procedura administrativă conform Hotărârii nr. A 6243 din 26 octombrie 2011 și Decizia nr. 71/CJ400/2012, pronunțate de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N. Reluarea cercetării administrative la data de 28 aprilie 2011 pentru aceeași faptă, același prejudiciu și în raport de aceeași persoană presupus vinovată, față de care decizia de imputare anterioară a fost anulată la data de 16 noiembrie 2010, nu s-a dispus în concordanță cu dispozițiile legale incidente.

Reluarea cercetării administrative disciplinare, ulterior admiterii contestației reclamantului și anulării deciziei de imputare, se poate dispune în condițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998. Ipoteza prevăzută de lege are în vedere situația de fapt în care nu s-a efectuat cercetarea administrativă și nu s-a emis în niciun mod decizia de imputare, din motive temeinice. Textul de lege se referă în mod logic la evenimente și cazuri excepționale ce au împiedicat în mod obiectiv cercetarea și emiterea Deciziei în termenele legale, raportat la data faptei, și în niciun caz ipoteza de fapt în care s-a realizat complet cercetarea și s-a finalizat cu emiterea deciziei de imputare.

Faptul că ulterior decizia de imputare a fost anulată pentru considerente de ordin procedural nu echivalează cu lipsa cercetării și a deciziei de imputare, astfel că reluarea cercetării s-a dispus nelegal, ceea ce influențează, ca act premergător, și legalitatea deciziei de imputare contestată în cauză. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale împotriva Sentinței civile nr. 1065 din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2014. Procesat de GGC