ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2176/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2176/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.F. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor
din cadrul M.Ap.N. București, anularea Deciziei administrativ-jurisdicționale
nr. 71/CJ 400/2012 din 06 iunie 2012, Deciziei administrativ-jurisdicționale
nr. 141/CJ819/2011 din 22 februarie 2012, pronunțate de Comisia de Jurisdicție
a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N. prin care, în mod nelegal și neîntemeiat, s-a
dispus respingerea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. A 4930 din 12
martie 2010, având ca obiect soluționarea Contestației împotriva Deciziei de
imputare nr. A 4871 din 08 august 2011 emisă de Comandantul UM xxx Ploiești
(fost Târgoviște), pentru suma de 2.083,43 lei și procesului-verbal de
cercetare administrativă din 13 iulie 2011.
Ulterior, reclamantul
a rectificat numărul deciziei contestate, în sensul că aceasta este Hotărârea A
6243 din 26 octombrie 2011.
Prin Sentința civilă
nr. 1065 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamant și, în
consecință, a dispus anularea Deciziei de imputare nr. A 4871 din 08 august
2011 emisă de Comandantul UM xxx Ploiești, a Hot. nr. A 6243 din 26 octombrie
2011 emisă de UM xxx Ploiești, a Deciziei nr. 141/CJ 819 din 22 februarie 2011
emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N, a Deciziei de
revizuire nr. 71/CJ 400 din 06 iunie 2012 emisă de Comisia de Jurisdicție a
Imputațiilor din cadrul M.Ap.N și Decizia nr. 27/CJ 219 din 28 aprilie 2011
emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N și a
Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A 4416 din 13 iulie 2011,
întocmit de UM xxx Ploiești.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reluarea cercetării
administrative la data de 28 aprilie 2011 pentru aceeași faptă, același
prejudiciu și în raport de aceeași persoană presupus vinovată, față de care decizia
de imputare anterioară a fost anulată la data de 16 noiembrie 2010, nu s-a
dispus în concordanță cu dispozițiile legale incidente, nefiind întrunită
ipoteza avută în vedere de art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 .
S-a mai reținut că
Decizia de reluare a cercetării administrative nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011
nu este un act administrativ, ci un act premergător deciziei de imputare, actul
final administrativ comunicat reclamantului, și contestat în condițiile legii
Împotriva Sentinței
civile nr. 1065 din 19 noiembrie 2012 au declarat recurs pârâtele Comisia de
Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale și
Unitatea Militară nr. xxx Ploiești, solicitând modificarea acesteia în sensul
respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motive încadrate în
dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii
de recurs, s-a argumentat că în mod greșit instanța de fond a considerat ca
nelegală reluarea cercetării administrative, prin Decizia nr. 27/CJ219 din 28
aprilie 2011, în condițiile în care, fiind anulată prima decizie de imputare,
se poate considera că aceasta nu a fost nicicând emisă.
S-a mai susținut că
decizia de reluare a cercetării administrative este un act administrativ, și nu
doar un act premergător, care trebuie atacat de către reclamant, pe calea
contenciosului administrativ, în caz contrar devenind decizie definitivă.
De asemenea, în
condițiile în care acest act nu a făcut obiectul acțiunii reclamantului,
instanța de fond, dispunând anularea Deciziei nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011,
prin dispozitivul sentinței recurate, a depășit limitele cererii cu care a fost
învestită.
Examinând cauza și
sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
La data de 04 martie
2004 s-a întocmit procesul-verbal de cercetare administrativă pentru stabilirea
cuantumului unei pagube și a persoanelor vinovate. Dosarul a fost înaintat
Parchetului Militar, fiind suspendată cercetarea administrativă. În urma
reluării cercetării administrative, ulterior emiterii Ordonanței nr. 64/P/2007
de către Parchetul Militar, s-a emis de către UM Ploiești Decizia de imputare nr.
A 19450 din 23 decembrie 2009.
Reclamantul a
formulat contestație împotriva acestei decizii de imputare, soluționată de
către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor prin Decizia nr. 80/CJ 401/2010 din
16 noiembrie 2010. Prin această decizie a fost admisă plângerea reclamantului
și a fost anulată Decizia de imputare nr. A 19450 din 23 decembrie 2009.
Ulterior, prin
Decizia nr. 27/CJ219/2011 din 28 aprilie 2011 s-a dispus repunerea în termenul
de efectuare a cercetării administrative și s-a reluat cercetarea aceleiași
fapte pentru care anterior se emisese Decizia de imputare nr. A 19450 din 23
decembrie 2009 anulată.
În urma reluării
cercetării administrative s-a emis Decizia de imputare nr. A 4871 din 08 august
2011, ce face obiectului prezentei contestații.
Contestația și
respectiv plângerea reclamantului împotriva acestei Decizii de imputare s-au
respins în procedura administrativă conform Hotărârii nr. A 6243 din 26
octombrie 2011 și Decizia nr. 71/CJ400/2012, pronunțate de Comisia de
Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N.
Reluarea cercetării
administrative la data de 28 aprilie 2011 pentru aceeași faptă, același
prejudiciu și în raport de aceeași persoană presupus vinovată, față de care
decizia de imputare anterioară a fost anulată la data de 16 noiembrie 2010, nu
s-a dispus în concordanță cu dispozițiile legale incidente.
Reluarea cercetării
administrative disciplinare, ulterior admiterii contestației reclamantului și
anulării deciziei de imputare, se poate dispune în condițiile art. 33 alin. (1)
din O.G. nr. 121/1998.
Ipoteza prevăzută de
lege are în vedere situația de fapt în care nu s-a efectuat cercetarea
administrativă și nu s-a emis în niciun mod decizia de imputare, din motive
temeinice.
Textul de lege se
referă în mod logic la evenimente și cazuri excepționale ce au împiedicat în
mod obiectiv cercetarea și emiterea Deciziei în termenele legale, raportat la
data faptei, și în niciun caz ipoteza de fapt în care s-a realizat complet
cercetarea și s-a finalizat cu emiterea deciziei de imputare.
Faptul că ulterior
decizia de imputare a fost anulată pentru considerente de ordin procedural nu
echivalează cu lipsa cercetării și a deciziei de imputare, astfel că reluarea
cercetării s-a dispus nelegal, ceea ce influențează, ca act premergător, și
legalitatea deciziei de imputare contestată în cauză.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt nefondate și nu
pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului
Apărării Naționale împotriva Sentinței civile nr. 1065 din 19 noiembrie 2012 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 mai 2014.
Procesat
de GGC