ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.02.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2015

HOTĂRÂRE
11.02.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalul Buzău,sub nr. 6815/114/2011, reclamantul I.D., în contradictoriu cu

pârâta A.N.I., a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare din data

de 26 octombrie 2011 încheiat de pârâtă.

Prin sentința civilă nr.

95 din 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Buzău, a fost admisă excepția de

necompetență materială, cauza privind pe reclamantul I.D. în contradictoriu cu A.N.I.,

fiind declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești având în vedere dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 176/2010 dar și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Cauza declinată a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 66/42/2012 iar prin

sentința civilă nr. 116 din 5 aprilie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația

formulată de contestatorul I.D.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia 5293 din 17 mai 2013 a admis recursul declarat

de reclamantul I.D., a casat sentința nr. 118/2012 a Curții de Apel Ploiești și

a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare .

Hotărârea instanței

de fond

În rejudecare, după

casarea cu trimitere cauzei, prin sentința civilă nr. 298 din 16 decembrie 2013

a Curții de Apel Ploiești a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I.D. în

contradictoriu cu pârâta A.N.I., instanța depunând anularea Raportului de

evaluare din 26 octombrie 2011 întocmit de pârâtă privitor la reclamant.

În motivarea

sentinței, instanța a respectat dispozițiile dispuse de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin Decizia de casare nr. 5293 din 17 mai 2013, în sensul de a

analiza contestația având în vedere și Raportul de evaluare din 4 mai 2012

precum și rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, pronunțată în Dosarul

nr. 443/P/2011.

În urma administrării

probei cu acte, conform deciziei de casare, instanța a reținut că reclamantul

este angajat ca inspector de specialitate (inginer agronom) în cadrul Primăriei

Podgoria județul Buzău, iar în perioada 2007-2009, în calitate de persoană

fizică, a luat în arendă suprafețe de teren de la persoane fizice proprietari

în baza unor contracte de arendă, încasând subvenții de la A.P.I.A., iar în

cazul în care costul lucrărilor era mai mare decât subvențiile acordate,

titularul terenului plătea diferența.

La momentul formulării

sesizării de către A.N.I., reclamantul nu mai lucra terenul în calitate de

arendaș.

Ținând seama de

dispozițiile legale aplicabile în cauză, în special Legea nr. 16/1994, legea

arendei, raportat la atribuțiile de serviciu ale reclamantului în calitate de

funcționar public, instanța de fond a reținut că, inspectorul de integritate a

apreciat în mod greșit că există o incompatibilitate, interpretarea fiind

subiectivă și excesivă.

A fost invocată și

incidența prevederilor art. 18 din Legea nr. 16/1994, în baza cărora se

stabilește o incompatibilitate între calitatea de arendaș care este un

agricultor, un cultivator de terenuri agricole și calitatea de funcționari

publici și salariați cu funcții de conducere din cadrul regiilor autonome cu

profil agricol, al institutelor și stațiunilor de cercetare și producție

agricolă, care au în administrare terenuri agricole proprietate publică, dar

reclamantul în cauză nu se află în niciuna din situațiile prevăzute limitativ

de textul de lege.

Instanța de fond a

reținut că activitatea de consultanță pe linie agricolă nu interferează cu

activitatea de agricultor, respectiv arendaș a acestuia în perioada 2007-2009,

ulterior această activitate fiind făcută de către o societate agricolă unde

asociat unic este soția acestuia, care are specializarea tehnician agronom.

Pe linia aplicării

legii fondului funciar, contractele de arendă se încheie cu cei care dețin

titlul de proprietate, care au fost puși în posesie și pentru care aplicarea

acestei reglementări a fost finalizată.

Instanța de fond

constată că nu există legătură directă sau indirectă între o persoană

îndreptățită să solicite punerea în posesie în baza Legii nr. 247/2005, făcând

referire la activitatea desfășurată de reclamant în calitate de funcționar

public și faptul că la rândul său, în calitate de arendaș cultivă terenul unui

proprietar, deținător de titlu de proprietate și nici între împrejurarea că,

acesta participă la întocmirea răspunsurilor la sesizările venite din partea

cetățenilor comunei care vizează aspecte legate de aplicare a legilor fondului

funciar și faptul că este arendaș pentru perioada 2007-2009.

Referitor la faptul

că Inspectorul de integritate a apreciat că reclamantul desfășoară activități

agricole prin interpuși, s-a reținut că termenul de interpus nu își găsește

aplicabilitate în cauză, soția acestuia a înființat o societate agricolă în

luna mai 2010, fiind asociat unic și administrator, având și calificarea de

tehnician agricol, fiind absolventă de liceu agricol, iar reclamantul nu are

nicio calitate în această societate.

Astfel, noțiunea de

interpus presupune că respectiva persoană acționează în numele alteia ca

intermediar, mijlocitor, persoana care apare într-un act juridic în locul

adevăratului proprietar prin diverse forme juridice, ceea ce nu este cazul în

speța noastră.

Mai mult, nu este

legătură directă sau indirectă între atribuția sa ca funcționar public de

delimitare a teritoriului administrativ al com. Podgoria cu faptul că în timpul

liber reclamantul este cultivator de terenuri sau că în anumită perioadă își

ajută soția.

Ca urmare față de

probatoriul administrat rezultă faptul că reclamantul nu exercită prin

interpuși activități în alte domenii din sectorul privat care sunt în legătură

directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public.

În urma controlului

averii dobândite nu s-au depistat activități ilicite sau sume de bani

nejustificate conform Raportului de evaluare din 4 mai 2012, iar prin rezoluția

de scoatere de sub urmărire penală din 21 octombrie 2011 în Dosarul nr. 443/P/2011

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nu s-a început

urmărirea penală față de reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

conflict de interese, prev. de art. 253

1

există.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței

civile nr. 298 din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați a formulat recurs

- pârâta A.N.I. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de reclamantul

I.D.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

dispozițiile legale incidente.

Astfel, instanța de

fond a aplicat greșit dispozițiile legale, considerând că reclamantul nu se

află în stare de incompatibilitate, întrucât activitatea de consultanță pe

linie agricolă în activitatea de agricultor, respectiv arendaș în perioada 2007

- 2009.

De asemenea, în mod

greșit a reținut instanța că nu există o legătură directă sau indirectă între o

persoană îndreptățită să solicite punerea în posesie în baza Legii nr. 247/2005,

făcând referire la activitatea desfășurată de reclamant în calitate de

funcționar public și faptul că în calitate de arendaș cultiva terenul unui

proprietar și nici împrejurarea că participă la întocmirea răspunsurilor la

sesizările venite din partea cetățenilor comunei care vizează aspecte legate de

aplicarea legilor fondului funciar.

Din documentele

solicitate în scopul evaluării, rezultă că reclamantul în perioada 31 august

2005 - 24 mai 2010 a exercitat personal, activități în alte domenii de

activitate din sectorul privat care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile

exercitate ca funcționar public, respectiv inginer agronom angajat al Primăriei

Podgoria în cadrul Compartimentului Agricol, exercitând activități ca arendaș,

în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria.

De asemenea, în

perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, reclamantul a desfășurat

activități agricole de prestări servicii pentru care avea obligația

înregistrării ca persoană fizică autorizată. Mai mult, contactele de arendă

încheiate de reclamant, în calitate de arendaș în perioada 2005 - 2010 sunt

înregistrate la Primăria Podgoria, iar în Registrul agricol figurează cu toate

suprafețele în calitate de inginer angajat al Primăriei.

Reclamantul a

exercitat prin interpuși, respectiv prin soția sa, activități agricole începând

cu data de 25 mai 2010, considerentele reținute de instanța de fond fiind

nefondate.

În calitate de

inginer agronom, angajat al Primăriei Podgoria, în cadrul compartimentului agricol,

nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, începând cu

data de 31 august 2005, a desfășurat personal respectiv prin interpuși,

activități agricole care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile

exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

Intimatul - reclamant

a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului

ca nefondat, concluzionând că A.N.I. nu a avut în vedere toate dispozițiile

legale în materie și anume art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 11, 18

din Legea nr. 16/1994 precum și dispozițiile Legii nr. 188/1999 din care

rezultă că activitatea de agricultor nu afectează calitatea de funcționar

public.

Hotărârea instanței

de recurs

Analizând sentința

pronunțată în rejudecarea cauzei, ținând cont de criticile formulate în recurs

dar și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat.

Astfel, prin Raportul

de evaluare din 26 octombrie 2011 emis de A.N.I., s-a reținut că d-nul I.D. se

afla în stare de incompatibilitate începând du data de 31 august 2005 întrucât

desfășoară personal respectiv prin interpuși activități din alte domenii de

activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu

atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului, încălcând

astfel dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției.

Potrivit

dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, (forma în vigoare până

la 11 noiembrie 2009) funcționarii publici pot exercita funcții sau activități

în domeniul didactic al cercetării științifice și al creației literar -

artistice.

Începând cu 12

noiembrie 2009 dispozițiile legale menționate au fost modificate, în sensul că

funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic,

al cercetării științifice, al creației literar - artistice și în alte domenii

de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă

cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

În cauza de față, intimatul

a fost angajat la data de 1 august 2007 în funcția de inginer agronom la

Primăria Podgoria, județul Buzău dar a exercitat și activități agricole ca arendaș

în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria.

Potrivit art. 2 din

Legea nr. 16/1994, contractul de arendă este un contract încheiat între

proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole și arendaș,

cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinată și la un

preț stabilit de părți.

Potrivit art. 11 din

același act normativ, arendașul este considerat agricultor, impozitele datorate

de el pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor agricole arendate se

plătesc potrivit legii.

Art. 18 din Legea nr.

16/1994, stabilește așa cum corect a reținut instanța de fond, o

incompatibilitate astfel că „ Funcționarii publici și salariații din

conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil agricol, ale

institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, ale

societăților comerciale agricole pe acțiuni și ale altor unități care au în

patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat nu pot lua

în arendă bunurile agricole prevăzute la art. 1 din prezenta lege”, dar

intimatul - reclamant nu se află în situațiile expres și limitativ arătate.

Este evident că

activitatea intimatului - reclamant trebuie analizată și din perspectiva Legii nr.

16/1994, legea arendării, ținând cont de faptul că incompatibilitatea reținută

de recurenta - pârâtă a fost stabilită în raport de contractele de arendă

încheiate de reclamant cu locuitorii com. Podgoria.

Arendașul, conform art.

11 din același act normativ este un agricultor, un cultivator de terenuri activitate

ce nu interferează cu activitatea de inginer agronom conform fișei poștale, în

raport de care a fost reținută starea de incompatibilitate, respectiv

consultanță pe linie agricolă și pe linia aplicării legii fondului funciar.

Din probatoriul

administrat nu rezultă care este legătura directă sau indirectă dintre

calitatea de arendaș - agricultor, astfel cum este definit de Legea nr. 16/1994

și atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului,

respectiv inginer agronom angajat al primăriei Podgoria în cadrul

Compartimentului agricol, pentru a putea fi reținute dispozițiile art. 96 alin.

(1) din Lege a nr. 161/2003 ținând cont și de incompatibilitățile enumerate

expres și limitativ de Legea nr. 16/1994, legea arendării.

Potrivit art. 2 din

Legea nr. 16/1994, contractul de arendare se încheie între proprietar,

uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole și arendaș, iar din

probatoriul administrat nu rezultă că în calitate de inginer agronom cu atribuții

în domeniul legii fondului funciar, intimatul - reclamant a participat la

reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele cu care a încheiat

contracte de arendă în raport de care se putea reține conflictul de interese,

dar prin rezoluția din Dosarul nr. 443/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 253

1

reținându-se că în cauză nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea

infracțiunii de conflict de interese, nefăcându-se dovada că făptuitorul a îndeplinit

vreun act sau ar fi participat la luarea vreunei decizii cu consecința unui

folos material. De asemenea și prin Raportul de evaluare din 4 mai 2012 nu s-a

putut reține un eventual conflict de interese în raport de aceiași situație de

fapt.

Recurenta - pârâtă,

prin Raportul de evaluare din 4 mai 2012 a reținut că intimatul - reclamant nu

figurează în Registrul Comerțului ca deținând calitatea de asociat

/administrator, dar soția sa este începând cu data de 25 mai 2010, unic asociat

și administrator al SC A.L.I. SRL conform răspunsului din 6 iunie 2011 emis de O.N.R.C.

și adresa din  2011 emisă de Judecătoria Râmnicu Sărat.

În condițiile în care

intimatul - pârât nu deține nici o calitate în SC A.L.I. SRL, înființată de

soția sa, care are cunoștințe agricole în raport de actele prezentate, în mod

corect a reținut prima instanță că nu se poate reține desfășurarea unor

activități agricole prin interpuși, noțiunea de interpus având semnificația de

intermediar, mediator.

Chiar dacă se

analizează o eventuală interpunere de persoane, nu rezultă că soția

reclamantului este interpusă în contractul desfășurat în locul intimatului -

pârât.

În consecință, față

de situația expusă în limitele criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 și 28 din

Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta A.N.I.

Respinge recursul

declarat de pârâta A.N.I. împotriva sentinței nr. 298 din 16 decembrie 2013 a

Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2016
formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și U.M. x Ploiești, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva sentinței civile nr. 309 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă,
ÎCCJ 2015-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2019
entul a invocat incidența art. 509 pct. 8 C. proc. civ. susținând ca prin Decizia nr. 2122 din 22 mai 2018 pronunțată în dosarul x/2016 de către Curtea de Apel Ploiești, se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței pronunțate în dosa
ÎCCJ 2019-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal
și fiscal a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată, iar pe fond a respins actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel
ÎCCJ 2014-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2014
Decizia nr. 4297/201 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, la data de 02 feb
ÎCCJ 2015-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2015
Casație și Justiție), Curtea de Apel Ploiești a admis excepția litispendenței invocată de M.S., a scos cauza de pe rol și a trimis-o pentru soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, împreună cu Dosarul nr. 792/42/2011. Prin Decizi
Sursă