ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin contestația înregistrată pe rolul
Tribunalul Buzău,sub nr. 6815/114/2011, reclamantul I.D., în contradictoriu cu
pârâta A.N.I., a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare din data
de 26 octombrie 2011 încheiat de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.
95 din 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Buzău, a fost admisă excepția de
necompetență materială, cauza privind pe reclamantul I.D. în contradictoriu cu A.N.I.,
fiind declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești având în vedere dispozițiile
art. 22 din Legea nr. 176/2010 dar și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
Cauza declinată a
fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 66/42/2012 iar prin
sentința civilă nr. 116 din 5 aprilie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația
formulată de contestatorul I.D.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin Decizia 5293 din 17 mai 2013 a admis recursul declarat
de reclamantul I.D., a casat sentința nr. 118/2012 a Curții de Apel Ploiești și
a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare .
Hotărârea instanței
de fond
În rejudecare, după
casarea cu trimitere cauzei, prin sentința civilă nr. 298 din 16 decembrie 2013
a Curții de Apel Ploiești a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I.D. în
contradictoriu cu pârâta A.N.I., instanța depunând anularea Raportului de
evaluare din 26 octombrie 2011 întocmit de pârâtă privitor la reclamant.
În motivarea
sentinței, instanța a respectat dispozițiile dispuse de Înalta Curte de Casație
și Justiție prin Decizia de casare nr. 5293 din 17 mai 2013, în sensul de a
analiza contestația având în vedere și Raportul de evaluare din 4 mai 2012
precum și rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, pronunțată în Dosarul
nr. 443/P/2011.
În urma administrării
probei cu acte, conform deciziei de casare, instanța a reținut că reclamantul
este angajat ca inspector de specialitate (inginer agronom) în cadrul Primăriei
Podgoria județul Buzău, iar în perioada 2007-2009, în calitate de persoană
fizică, a luat în arendă suprafețe de teren de la persoane fizice proprietari
în baza unor contracte de arendă, încasând subvenții de la A.P.I.A., iar în
cazul în care costul lucrărilor era mai mare decât subvențiile acordate,
titularul terenului plătea diferența.
La momentul formulării
sesizării de către A.N.I., reclamantul nu mai lucra terenul în calitate de
arendaș.
Ținând seama de
dispozițiile legale aplicabile în cauză, în special Legea nr. 16/1994, legea
arendei, raportat la atribuțiile de serviciu ale reclamantului în calitate de
funcționar public, instanța de fond a reținut că, inspectorul de integritate a
apreciat în mod greșit că există o incompatibilitate, interpretarea fiind
subiectivă și excesivă.
A fost invocată și
incidența prevederilor art. 18 din Legea nr. 16/1994, în baza cărora se
stabilește o incompatibilitate între calitatea de arendaș care este un
agricultor, un cultivator de terenuri agricole și calitatea de funcționari
publici și salariați cu funcții de conducere din cadrul regiilor autonome cu
profil agricol, al institutelor și stațiunilor de cercetare și producție
agricolă, care au în administrare terenuri agricole proprietate publică, dar
reclamantul în cauză nu se află în niciuna din situațiile prevăzute limitativ
de textul de lege.
Instanța de fond a
reținut că activitatea de consultanță pe linie agricolă nu interferează cu
activitatea de agricultor, respectiv arendaș a acestuia în perioada 2007-2009,
ulterior această activitate fiind făcută de către o societate agricolă unde
asociat unic este soția acestuia, care are specializarea tehnician agronom.
Pe linia aplicării
legii fondului funciar, contractele de arendă se încheie cu cei care dețin
titlul de proprietate, care au fost puși în posesie și pentru care aplicarea
acestei reglementări a fost finalizată.
Instanța de fond
constată că nu există legătură directă sau indirectă între o persoană
îndreptățită să solicite punerea în posesie în baza Legii nr. 247/2005, făcând
referire la activitatea desfășurată de reclamant în calitate de funcționar
public și faptul că la rândul său, în calitate de arendaș cultivă terenul unui
proprietar, deținător de titlu de proprietate și nici între împrejurarea că,
acesta participă la întocmirea răspunsurilor la sesizările venite din partea
cetățenilor comunei care vizează aspecte legate de aplicare a legilor fondului
funciar și faptul că este arendaș pentru perioada 2007-2009.
Referitor la faptul
că Inspectorul de integritate a apreciat că reclamantul desfășoară activități
agricole prin interpuși, s-a reținut că termenul de interpus nu își găsește
aplicabilitate în cauză, soția acestuia a înființat o societate agricolă în
luna mai 2010, fiind asociat unic și administrator, având și calificarea de
tehnician agricol, fiind absolventă de liceu agricol, iar reclamantul nu are
nicio calitate în această societate.
Astfel, noțiunea de
interpus presupune că respectiva persoană acționează în numele alteia ca
intermediar, mijlocitor, persoana care apare într-un act juridic în locul
adevăratului proprietar prin diverse forme juridice, ceea ce nu este cazul în
speța noastră.
Mai mult, nu este
legătură directă sau indirectă între atribuția sa ca funcționar public de
delimitare a teritoriului administrativ al com. Podgoria cu faptul că în timpul
liber reclamantul este cultivator de terenuri sau că în anumită perioadă își
ajută soția.
Ca urmare față de
probatoriul administrat rezultă faptul că reclamantul nu exercită prin
interpuși activități în alte domenii din sectorul privat care sunt în legătură
directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public.
În urma controlului
averii dobândite nu s-au depistat activități ilicite sau sume de bani
nejustificate conform Raportului de evaluare din 4 mai 2012, iar prin rezoluția
de scoatere de sub urmărire penală din 21 octombrie 2011 în Dosarul nr. 443/P/2011
emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nu s-a început
urmărirea penală față de reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
conflict de interese, prev. de art. 253
1
C. pen., întrucât fapta nu
există.
Recursul exercitat în
cauză
Împotriva sentinței
civile nr. 298 din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați a formulat recurs
- pârâta A.N.I. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea
sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de reclamantul
I.D.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurenta arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit
dispozițiile legale incidente.
Astfel, instanța de
fond a aplicat greșit dispozițiile legale, considerând că reclamantul nu se
află în stare de incompatibilitate, întrucât activitatea de consultanță pe
linie agricolă în activitatea de agricultor, respectiv arendaș în perioada 2007
- 2009.
De asemenea, în mod
greșit a reținut instanța că nu există o legătură directă sau indirectă între o
persoană îndreptățită să solicite punerea în posesie în baza Legii nr. 247/2005,
făcând referire la activitatea desfășurată de reclamant în calitate de
funcționar public și faptul că în calitate de arendaș cultiva terenul unui
proprietar și nici împrejurarea că participă la întocmirea răspunsurilor la
sesizările venite din partea cetățenilor comunei care vizează aspecte legate de
aplicarea legilor fondului funciar.
Din documentele
solicitate în scopul evaluării, rezultă că reclamantul în perioada 31 august
2005 - 24 mai 2010 a exercitat personal, activități în alte domenii de
activitate din sectorul privat care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile
exercitate ca funcționar public, respectiv inginer agronom angajat al Primăriei
Podgoria în cadrul Compartimentului Agricol, exercitând activități ca arendaș,
în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria.
De asemenea, în
perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, reclamantul a desfășurat
activități agricole de prestări servicii pentru care avea obligația
înregistrării ca persoană fizică autorizată. Mai mult, contactele de arendă
încheiate de reclamant, în calitate de arendaș în perioada 2005 - 2010 sunt
înregistrate la Primăria Podgoria, iar în Registrul agricol figurează cu toate
suprafețele în calitate de inginer angajat al Primăriei.
Reclamantul a
exercitat prin interpuși, respectiv prin soția sa, activități agricole începând
cu data de 25 mai 2010, considerentele reținute de instanța de fond fiind
nefondate.
În calitate de
inginer agronom, angajat al Primăriei Podgoria, în cadrul compartimentului agricol,
nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, începând cu
data de 31 august 2005, a desfășurat personal respectiv prin interpuși,
activități agricole care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile
exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.
Intimatul - reclamant
a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului
ca nefondat, concluzionând că A.N.I. nu a avut în vedere toate dispozițiile
legale în materie și anume art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 11, 18
din Legea nr. 16/1994 precum și dispozițiile Legii nr. 188/1999 din care
rezultă că activitatea de agricultor nu afectează calitatea de funcționar
public.
Hotărârea instanței
de recurs
Analizând sentința
pronunțată în rejudecarea cauzei, ținând cont de criticile formulate în recurs
dar și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin Raportul
de evaluare din 26 octombrie 2011 emis de A.N.I., s-a reținut că d-nul I.D. se
afla în stare de incompatibilitate începând du data de 31 august 2005 întrucât
desfășoară personal respectiv prin interpuși activități din alte domenii de
activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu
atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului, încălcând
astfel dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea
corupției.
Potrivit
dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, (forma în vigoare până
la 11 noiembrie 2009) funcționarii publici pot exercita funcții sau activități
în domeniul didactic al cercetării științifice și al creației literar -
artistice.
Începând cu 12
noiembrie 2009 dispozițiile legale menționate au fost modificate, în sensul că
funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic,
al cercetării științifice, al creației literar - artistice și în alte domenii
de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă
cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.
În cauza de față, intimatul
a fost angajat la data de 1 august 2007 în funcția de inginer agronom la
Primăria Podgoria, județul Buzău dar a exercitat și activități agricole ca arendaș
în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria.
Potrivit art. 2 din
Legea nr. 16/1994, contractul de arendă este un contract încheiat între
proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole și arendaș,
cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinată și la un
preț stabilit de părți.
Potrivit art. 11 din
același act normativ, arendașul este considerat agricultor, impozitele datorate
de el pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor agricole arendate se
plătesc potrivit legii.
Art. 18 din Legea nr.
16/1994, stabilește așa cum corect a reținut instanța de fond, o
incompatibilitate astfel că „ Funcționarii publici și salariații din
conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil agricol, ale
institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, ale
societăților comerciale agricole pe acțiuni și ale altor unități care au în
patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat nu pot lua
în arendă bunurile agricole prevăzute la art. 1 din prezenta lege”, dar
intimatul - reclamant nu se află în situațiile expres și limitativ arătate.
Este evident că
activitatea intimatului - reclamant trebuie analizată și din perspectiva Legii nr.
16/1994, legea arendării, ținând cont de faptul că incompatibilitatea reținută
de recurenta - pârâtă a fost stabilită în raport de contractele de arendă
încheiate de reclamant cu locuitorii com. Podgoria.
Arendașul, conform art.
11 din același act normativ este un agricultor, un cultivator de terenuri activitate
ce nu interferează cu activitatea de inginer agronom conform fișei poștale, în
raport de care a fost reținută starea de incompatibilitate, respectiv
consultanță pe linie agricolă și pe linia aplicării legii fondului funciar.
Din probatoriul
administrat nu rezultă care este legătura directă sau indirectă dintre
calitatea de arendaș - agricultor, astfel cum este definit de Legea nr. 16/1994
și atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului,
respectiv inginer agronom angajat al primăriei Podgoria în cadrul
Compartimentului agricol, pentru a putea fi reținute dispozițiile art. 96 alin.
(1) din Lege a nr. 161/2003 ținând cont și de incompatibilitățile enumerate
expres și limitativ de Legea nr. 16/1994, legea arendării.
Potrivit art. 2 din
Legea nr. 16/1994, contractul de arendare se încheie între proprietar,
uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole și arendaș, iar din
probatoriul administrat nu rezultă că în calitate de inginer agronom cu atribuții
în domeniul legii fondului funciar, intimatul - reclamant a participat la
reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele cu care a încheiat
contracte de arendă în raport de care se putea reține conflictul de interese,
dar prin rezoluția din Dosarul nr. 443/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 253
1
C. proc. pen.,
reținându-se că în cauză nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea
infracțiunii de conflict de interese, nefăcându-se dovada că făptuitorul a îndeplinit
vreun act sau ar fi participat la luarea vreunei decizii cu consecința unui
folos material. De asemenea și prin Raportul de evaluare din 4 mai 2012 nu s-a
putut reține un eventual conflict de interese în raport de aceiași situație de
fapt.
Recurenta - pârâtă,
prin Raportul de evaluare din 4 mai 2012 a reținut că intimatul - reclamant nu
figurează în Registrul Comerțului ca deținând calitatea de asociat
/administrator, dar soția sa este începând cu data de 25 mai 2010, unic asociat
și administrator al SC A.L.I. SRL conform răspunsului din 6 iunie 2011 emis de O.N.R.C.
și adresa din 2011 emisă de Judecătoria Râmnicu Sărat.
În condițiile în care
intimatul - pârât nu deține nici o calitate în SC A.L.I. SRL, înființată de
soția sa, care are cunoștințe agricole în raport de actele prezentate, în mod
corect a reținut prima instanță că nu se poate reține desfășurarea unor
activități agricole prin interpuși, noțiunea de interpus având semnificația de
intermediar, mediator.
Chiar dacă se
analizează o eventuală interpunere de persoane, nu rezultă că soția
reclamantului este interpusă în contractul desfășurat în locul intimatului -
pârât.
În consecință, față
de situația expusă în limitele criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte,
în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 și 28 din
Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta A.N.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta A.N.I. împotriva sentinței nr. 298 din 16 decembrie 2013 a
Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 februarie 2015.