ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1637/2015

Decizie nr. 1637/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2176 din data de 12 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Dâmbovița, împotriva Sentinței nr. 2917 din data de 1 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta Primăria Voinești, a modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea că neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, în raport de legislația incidență.

Intimata-reclamantă Primăria comunei Voinești a solicitat, în anul 2008, acordarea de sprijin financiar pentru suprafața de 146,83 ha, având obligația, în temeiul dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, pentru angajamentul asumat pentru măsura 214 "Plăți de agromediu", de a menține aceeași suprafață pe o durată de 5 ani.

Ca urmare a anulării rapoartelor de control din 8 iunie 2011 privind blocurile fizice nr. 944, 934 și 933 prin Sentința nr. 2799 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/120/2011, suprafața determinată pentru campania 2009 este de 108,53 ha, rezultând procentul de supradeclarare de 35,28, mai mic de 50%.

Or, potrivit prevederilor art. 58 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol, în cazul în care diferența constatată este mai mare de 20% din suprafața determinată, nu se acordă niciun ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.

În aceste condiții, în mod legal recurenta-pârâtă a dispus, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 27 decembrie 2011, cu ocazia verificării plăților efectuate în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafață aferente anului 2009, că reclamanta - beneficiar al măsurilor de sprijin - are obligația de a restitui suma de 112.717,86 lei pentru campania respectivă, acesta reprezentând debit de recuperat de la intimată.

Creșterea suprafeței declarate la suprafața de 126,61 ha, reținută de instanța de fond, menționată în adresa din 11 martie 2013 emisă de intimată și reducerea procentului de supradeclarare la 26,79 se referă la campania 2011, iar nu la campania pentru care a fost întocmit procesul-verbal contestat în prezenta cauză.

Curtea a mai constatat că pentru blocurile fizice 749 și 886 au fost menținute constatările recurentei-pârâte din rapoartele de control din 2 iunie 2011, respectiv 8 iunie 2011, prin Sentința nr. 2799 din 14 septembrie 2012, nefiind modificate, astfel, suprafețele constatate a fi eligibile prin respectivele acte de control.

Totodată, conform punctelor 1 și 4 din cererea de sprijin, intimata s-a angajat să respecte bunele condiții agricole și de mediu pe întreaga suprafață și pe toată durata angajamentului, ceea ce implică faptul că parcelele declarate în categoria de folosință pășuni naturale să nu aibă vegetație forestieră. Or, astfel după cum reiese din raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. x/120/2011, lucrările de defrișare și igienizare au fost efectuate în perioada mai - iulie 2011.

Instanța de recurs a mai reținut că însăși intimata, în cuprinsul precizărilor depuse la instanța de fond, a calculat procentul de supradeclarare de 29,44, procent care nu este, însă, de natură să ducă la exonerarea acesteia de plata debitului mai sus indicat, raportat la prevederile art. 58 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

În consecință, în mod greșit instanța de fond a anulat procesul-verbal emis de pârâtă, care este legal și temeinic, astfel că, pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a admis recursul ca fiind fondat și a modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea că neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 2132 din 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Voinești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Dâmbovița, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 2 iulie 2012 emis de A.P.I.A. - Centrul Județean Dâmbovița și a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Dâmbovița.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din Decizia de soluționare a contestației nr. 135P din 20 iulie 2012 formulata de Primăria Voinești și înregistrată la A.P.I.A. - C.J. Dâmbovița sub numărul 394 din 14 august 2012 - în anul 2010 Primăria Voinești a solicitat acordarea de sprijin financiar pentru o suprafață totală de 146.83 ha. În același an, Primăria Voinești a accesat și angajamentul de agromediu, pachetele 1 și 2 pentru suprafața de 145.46 ha.

În anul 2011 a fost efectuat un control pe teren pentru un număr de 7 blocuri fizice (749, 886, 933, 934, 944, 1088 și 1173), iar în urma controlului au fost confirmate suprafețe mai mici decât cele declarate, ceea ce a condus la recuperarea plaților necuvenite aferente campaniei 2010, pe măsura 214 - plăți agromediu, suprafața determinată pentru plata devenind 91.05 ha.

În speță s-a făcut aplicarea art. 58 al Regulamentului CE nr. 1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru, agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol, în cazul în care suprafața solicitată este mai mare decât suprafața determinată cu un procent mai mare de 50%, fermierul fiind exclus de la plata sprijinului pe anul respectiv, stabilindu-se un debit corespunzător diferenței dintre suprafața solicitată și suprafața determinată; debitul deducându-se în conformitate cu art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, din plățile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune în decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului în care a fost stabilit debitul.

Din considerentele sus arătate și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că în anul 2010, Primăria Voinești a solicitat acordarea de sprijin financiar pentru o suprafață de 146,83 ha, iar în anul 2011, urmare controlului efectuat pe teren de către reprezentanții A.P.I.A., au fost identificate un număr de 7 blocuri fizice (nr. 749, 886, 933, 934, 944, 1088 și 1173), fiind confirmate suprafețe mai mici decât cele declarate, fapt ce a condus la recuperarea plăților necuvenite, aferente campaniei 2010, suprafața rămasă pentru plată fiind de 91,05 ha, că suprafață eligibilă.

Măsurile dispuse urmare acestei situații, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, întocmit de A.P.I.A. - Centrul Județean Dâmbovița, constând în obligarea debitorului - Primăria Voinești - la restituirea sumei de 113.893,68 lei, act ce constituie titlu executoriu, conform art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, au fost stabilite în baza rapoartelor de control întocmite pentru blocurile fizice nr. 749, 886, 933, 934, 944, 1088 și 1173 de pe raza UAT Voinești în care s-a consemnat că parte din suprafața acestora este ocupată de vegetație forestieră și nu de pășune, scop în care fuseseră încasate sume de bani, în cadrul proiectelor de sprijin pe suprafața SAPS - campania 2010, din fondurile europene.

Apreciind ca neîntemeiate rapoartele de control întocmit pentru cele șapte blocuri fizice sus-menționate, Primăria Voinești a solicitat anularea acestor rapoarte, motiv pentru care, prin Sentința nr. 2799 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/120/2011, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de A.P.I.A., s-a admis în parte acțiunea reclamantei Primăria Voinești, anulându-se rapoartele de control nr. 944, 934 și 933/2011, cererea fiind respinsă cu privire la rapoartele de control pentru blocurile fizice nr. 749 și 886.

La pronunțarea acestei sentințe s-a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic A., din conținutul căruia rezultă că suprafața totală a blocurilor fizice nr. 933, 934 și 944 este de 17,60 ha - suprafață eligibilă, care îndeplinește condițiile pentru a beneficia de plată pentru proiecte de sprijin.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, instanța a respins-o, fiind neîntemeiată, întrucât în motivarea excepției, pârâta a invocat Sentința nr. 2799 din 14 septembrie 2012 irevocabilă, ce a avut ca obiect anularea rapoartelor de control privind blocurile fizice examinate în considerentele anterioare, iar cauza dedusă prezentei judecăți are ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 2 iulie 2012 emis de A.P.I.A. - Centrul Județean Dâmbovița, fapt ce conduce la concluzia certă a neîndeplinirii cerințelor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la identitatea de cauză, obiect și parte înaintea mai multor instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1624/120/2012/a2 la data de 18 martie 2014 Primăria Voinești a formulat cerere de revizuire, temeiul juridic al cererii de revizuire fiind dispoziția cuprinsă în art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ. 1865, temei în baza căruia și în urma analizării motivelor cererii, dar și în baza disp. art. 327 teza finală C. proc. civ. 1865 solicită anularea Deciziei civile nr. 2176 din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/120/2012.

Potrivit textului de lege invocat există motiv de revizuire situația în care sunt hotărâri definitive potrivnice, în una și aceeași pricina, intre aceleași persoane, având aceeași calitate,

Arată revizuenta că prin Sentința civilă nr. 2132 din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/120/2012, rămasa definitivă la 16 decembrie 2013, prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploiești acțiunea formulată de către Primăria Voinești împotriva Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (A.P.I.A.) - Centru Județean Dâmbovița (CJ D-ta) a fost admisă anulându-se procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 10941 din 02 iulie 2012.

Acest proces-verbal viza nereguli constatate de pârâtă în activitatea de întreținere a pajiștilor întreprinsă de reclamantă pentru campania 2010 conform rapoartelor de control din 02 și 08 iunie 2011.

Admiterea acțiunii a avut la baza Sentința civilă nr. 2799 din 14 septembrie 3012 pronunțata de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/120/2011 prin care a majorat suprafața eligibilă de la 91,05 ha constatată prin rapoartele de control din 02 și 08 iunie 2011 la 116,84 ha, în acest sens constatându-se că nefiind îndeplinite prevederile 58 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 pentru că sprijinul financiar de care a beneficiat să fie retras.

În dosarul a cărui revizuire o cere vizează procesul-verbal de sancționare pentru campania 2010 care are la baza aceleași constatări din 02 și 08 iunie 2011 privind suprafața eligibila, respectiv creșterea ei de la 91,05 ha la 116,84 ha.

Din prezentarea de mai sus ce urmează a fi verificată de către instanța rezultă că în baza acelorași constatări din 06 și 08 iunie 2011 s-au întocmit două procese-verbale de sancționare, contestarea acestora făcând obiectul Dosarului nr. x/120/2012 și dosarului în care s-a formulat prezenta cerere de revizuire.

Cu toate că datele privind suprafețele eligibile au rămas neschimbate respectiv cele stabilite prin Sentința civilă nr. 2799/14.09,2011 pronunțată, în Dosarul nr. x/120/2011 în ultimul dosar, respectiv în cel ce se cere revizuirea cererea a fost respinsa.

Având în vedere că decizia din Dosarul nr. x/120/2012 este potrivnica Sentinței nr. 2132 din 10 mai 2013 s-a solicitat ca Decizia nr. 2176 din 12 martie 2014 să fie anulată, fiind ultima hotărâre pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin Decizia nr. 3180 din data de 8 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și s-a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 2176 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Raportat la dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 12 martie 2014, iar prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 18 martie 2014.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate, însă în cauza de față hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.

Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Înalta Curte reține că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu poate face nicio apreciere asupra temeiniciei și legalității soluțiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre (în cazul de față Decizia nr. 2176 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

Înalta Curte a constatat faptul că deciziile invocate ale Curții de Apel Brașov au fost date în cadrul unor acțiuni, care au fost soluționate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, însă hotărârile arătate nu sunt de natură a determina și identitatea de obiect dintre cauzele invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de Primăria Voinești prin primar împotriva Deciziei nr. 2176 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN