ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 879/2015

Asupra recursului constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 97 din 29 ianuarie 2015, a respins, ca nefondată, cererea formulată de T.V. de revizuire pentru contrarietate de hotărâri între Deciziile civile nr. 245 din 20 mai 2014 (Dosar nr. 1814/315/2013) și nr. 4 din 3 ianuarie 2012 (Dosar nr. 5450/315/2010) pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că temeiul de drept al cererii de revizuire sunt dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri între Decizia civilă nr. 245 din 20 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 1814/315/2013 și Decizia civilă nr. 4 din 3 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 5450/315/2010, revizuentul susținând că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat și solicitând soluționarea cererii de către instanța mai mare în grad, respectiv Curtea de Apel Ploiești.

S-a constatat astfel, că prin sentința nr. 2462 din 1 iulie 2011, Judecătoria Târgoviște a admis, în parte, cererea de chemare în judecată a reclamantului, a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 2.500 mp teren arabil pe raza com. Voinești, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului T.V. asupra terenului de 2.045 mp pe raza comunei Voinești, și a terenului de 9.000 mp vegetație forestieră pe raza comunei Voinești. Totodată, a obligat comisia locală la punerea în posesie asupra terenului de 2.045 mp pe amplasamentul arătat, teren aflat în administrarea S.C.P.P. Voinești, a obligat comisia locală să facă reclamantului o ofertă a unui alt amplasament disponibil pentru terenurile necesare retrocedării suprafeței de 9.000 mp vegetație forestieră.

De asemenea, a obligat comisia locală la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate, iar comisia județeană la emiterea titlului de proprietate asupra terenurilor evidențiate mai sus. Curtea a reținut că prin prima hotărâre invocată, respectiv Decizia civilă nr. 4 din 3 ianuarie 2012, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondat, recursul Direcției Silvice Dâmbovița împotriva sentinței civile menționate, nr. 2462/2011, în contradictoriu cu intimatul - reclamant T.V., cu intimatele - pârâte Comisia locală Voinești de aplicare a Legii fondului funciar, S.C.D.P. Voinești și Comisia județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și cu intimata - intervenientă în interesul recurentei - pârâte S.C.D.P.

Voinești, A.Ș.A.S. „G.I.Ș”. A admis recursul Comisiei locale Voinești de aplicare a Legii fondului funciar și S.C.D.P. Voinești împotriva sentinței civile nr. 2462 pronunțată la data de 1 iulie 2011 de către Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr. 5450/315/2010, în contradictoriu cu intimatul - reclamant T.V., cu intimatele - pârâte Direcția Silvică Dâmbovița și Comisia județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și cu intimata - intervenientă în interesul recurentei pârâte S.C.D.P. Voinești, A.Ș.A.S. „G.I.Ș.” A admis cererea de intervenție formulată de Academia de Științe Agricole „G.I.Ș.” în interesul recurentei - pârâte S.C.D.P. Voinești. A modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că pentru suprafața de 2045 mp teren, reconstituirea nu se va face în perimetrul S.C.D.P.

Voinești, ci, eventual, pe terenurile aflate în evidența ADS ori prin despăgubiri. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Prin a doua hotărâre invocată, respectiv decizia civilă nr. 245 din 20 mai 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva sentinței civile nr. 4252 pronunțată la data de 13 noiembrie 2013 de către Judecătoria Târgoviște, în contradictoriu cu intimații - pârâți primarul com. Voinești, Comisia locală Voinești pentru aplicarea Legii fondului funciar, Comisia județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Direcția Silvică Dâmbovița, menținând hotărârea recurată. S-a constatat astfel, că prin sentința nr. 4252 din 13 noiembrie 2013, Judecătoria Târgoviște a respins, ca inadmisibile, cererile reclamantului referitoare la terenurile de 2.500 mp teren agricol și 5.000 mp teren vegetație forestieră.

De asemenea, a respins, pe fond, toate celelalte cereri de obligare a primarului la plata penalităților pentru neîndeplinirea obligației de punere în posesie cu privire la terenul de 9.000 mp vegetație forestieră, de obligare a Comisiei locale de punere în posesie pe suprafața de teren de 2.045 mp, de obligare a Comisiei locale de punere în posesia terenului de 9.000 mp în punctul identificat în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul P.M., de obligare a Direcției Silvice Dâmbovița să pună la dispoziția Comisiei locale terenul de 9.000 mp în punctul identificat în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul P.M. În calitate de instanță competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., curtea a reținut că este chemată să verifice dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat. Or, curtea a observat că între cele două pricini nu există identitate de obiect, de cauză, dar nici identitate de părți. Astfel, în ceea ce privește obiectul cauzei, în primul litigiu au fost menținute dispozițiile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de 2.045 mp și 9.000 mp, dar nu pe un anumit amplasament, iar în cel de-al doilea litigiu, au fost respinse, fie ca inadmisibile, fie pe fond, toate cererile reclamantului, motiv pentru care s-a constatat nu există în speță dispoziții potrivnice, situație în care nu există niciun motiv pentru a se solicita anularea celei de-a doua hotărâri.

Față de cele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., curtea a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs T.V., arătând că posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac este prevăzută de art. 328 alin. (2) C. proc. civ. A arătat că nu au fost respectate de către curtea de apel dispozițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la obligativitatea depunerii întâmpinării coroborate cu cele ale art. 116 alin. (1) din cod, menționând că instanța a refuzat să dea curs solicitării sale, formulată în ședință publică, de a i se comunica un exemplar al întâmpinării. Totodată a precizat că instanța nu a ținut seama de actele din dosar precum și de înscrisurile depuse emise de către Prefectura Dâmbovița către C.L.F.F.

Voinești, nesocotind și prevederile art. 129 C. proc. civ. În continuare, recurentul a înțeles a se prevala de considerentele Deciziei nr. 4/2012 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă, din care a citat, menționând că aceasta este opozabilă tuturor părților din dosar. A prezentat, de asemenea, demersurile întreprinse după pronunțarea Deciziei nr. 4/2012, finalizate prin Decizia nr. 245/2014, procesul fiind judecat în lipsa sa, prin nerespectarea unor norme de drept, care în opinia sa, conduc la desființarea respectivei hotărâri. A solicitat obligarea Comisiei județene de fond funciar Dâmbovița la emiterea titlului de proprietate, precum și la daune cominatorii (interese). A mai arătat că au fost nesocotite și prevederile Legii nr. 165/2013, art. 1 alin. (1) și normele de aplicare a acesteia.

Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod. Or, în speță, se observă că recurentul nu a susținut în vreun fel nelegalitatea soluției atacate, de respingere a cererii de revizuire, ca nefondată, limitându-se a susține că instanța nu a ținut seama de actele din dosar, precum și de înscrisurile depuse și nu a dat dovadă de rolul activ cerut de art. 129 C. proc.

civ. Însă în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii atacate. În ceea ce privește susținerile recurentului privind nesocotirea de către instanța care a pronunțat decizia atacată a unor prevederi legale, se observă că acestea nu au legătură cu speța dedusă judecății, prin care s-a avut de dezlegat dacă prin cea de-a doua hotărâre se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În acest context, Curtea de Apel Ploiești, procedând la verificarea hotărârilor indicate de revizuent ca fiind pretins potrivnice, a constatat că nu este îndeplinită tripla identitate cerută de articolul menționat.

Prin urmare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul Curții de Apel Ploiești. Văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuentul T.V. împotriva Deciziei nr. 97 din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.