ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2015

Asupra cauzei de față reține următoarele Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07 aprilie 2015 sub nr. 507/59/2015, reclamanta N.T., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S București, a solicitat anularea Ordinului Președintelui C.N.A.S. nr. 838 din 04 decembrie 2014 de revocare a mandatului la inițiativa Președintelui C.N.A.S., ca fiind netemeinic și nelegal, reintegrarea acesteia în funcția avută, de Președinte - Director general al Casei de Asigurări de Sănătate Caras - Severin, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data încetării contractului de management din 22 februarie 2013 și până la data înregistrării pe funcție, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Prin Sentința civilă nr. 116 din 06 mai 2015, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a acesteia și declinat competența soluționării cererii, în favoarea Tribunalului Caras-Severin, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Pentru hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că din cuprinsul contractului de management, în temeiul căruia reclamanta și-a exercitat atribuțiile, rezultă ca raporturile juridice dintre aceasta și C.N.S. sunt raporturi contractuale, specifice legislației muncii, reclamanta tăcând parte din categoria personalului contractual de conducere, aspect confirmat și organigrama C.A.S. Caras Severin, din structura căreia reiese că funcția de președinte/ director general este o funcție contractuală de conducere.

Chiar și în situația în care reclamanta ar avea calitatea de funcționar public, competența materială ar fi aparținut tot Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999. Învestit prin declinare, Tribunalul Caras-Severin, a înregistrat cauza sub nr. 507/59 din 30 iunie 2015. La primul termen de judecată, verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a apreciat că nu este competent material a soluționa cauza, pentru următoarele considerente. Contractul de management în temeiul căruia reclamanta și-a exercitat funcția Președinte - Director general al C.A.S.

Caras - Severin, nu este guvernat de Codul Muncii, întrucât funcția de director coordonator la o Casă Județeană de Sănătate este o funcție publică în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, deoarece presupune exercitarea unor atribuții și responsabilități stabilite prin lege pentru realizarea prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, activitățile desfășurate de persoana numită într-o atare funcție implicând exercițiul puterii de stat.

Prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 referitoare ia obiecția de neconstituționalitate a legii privind aprobarea O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Curtea Constituțională a constatat că „prin reglementările sale, această ordonanță „afectează” statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din legea fundamentală”.

Prin urmare, s-a constatat că și sub imperiul actului normativ menționat, funcțiile de directori coordonatori reprezintă funcții publice de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, iar după abrogarea O.U.G. nr. 37/2009 aceste funcții au fost menținute în enumerarea realizată de art. 13 din Legea nr. 188/1999, astfel încât funcția în care reclamanta a fost numită și a funcționat, chiar dacă nu a urmat procedura reglementată de art. 62 din Legea nr. 188/1999 a fost o funcție publică.

La această concluzie a ajuns, de altfel, însăși Curtea de Apel Timișoara prin Sentința nr. 310 din 16 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1888/59/2011, concluzie menținută de către Î.C.C.J, secția de contencios administrativ și fiscal, care examinând recursul declarat în respectiva cauză și sub aspectul competenței materiale, a apreciat că funcția reclamantei este de funcționar public, iar competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, contractul de management din 22 februarie 2013 prin care reclamanta a fost instituită în funcția de Președinte - Director al C.A.S. Caraș-Severin a fost emis de către C.N.A.S., instituție ce a emis și Ordinul nr. 838 din 04 decembrie 2014, contestat în prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizata în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele: Pentru identificarea instanței competente material în soluționarea cauzei este esențial a fi stabilit obiectul cererii de chemare în judecată. Instanța inițial sesizată a fost învestită cu cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta N.T. prin care a solicitat anularea Ordinului Președintelui C.N.A.S. nr. 838 din 04 decembrie 2014 prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. x/2013 încheiat între C.N.A.S. și reclamantă pentru exercitarea mandatului de președinte director generai ai C.A.S.

Caras Severin. Ordinul contestat a fost emis ca urmare a constatării stării de incompatibilitate, reclamanta deținând simultan cu exercitarea funcției de director coordonator la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Caras Severin și funcția de administrator la SC N.O.R.L. SRL., eludând astfel prevederile art. 94 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului C.N.A.S.

„Evaluarea și promovarea personalului numit în Juneții publice din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se fac cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare”, Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile șl instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.

Calitatea de funcționar public a reclamantei din cauză reiese atât din înscrisurile aflate ta dosarul cauzei respectiv contractul de management din 22 februarie 2013, cât și din considerentele Deciziei nr. 7602 din 05 decembrie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în care s-a reținut în mod irevocabil că raporturile juridice dintre aceasta și pârâta C.N.A.S. sunt guvernate de dispozițiile Legii nr. nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., care referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ stabilește că: „Art. 23 Alin. (1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi; Alin. (2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.

Alin. (3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legiuni de competența tribunalelor se trimit la tribunale; Alin. (4) în cazurile prevăzute la alin. (1) și (3) dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente sa te judece.”De asemenea, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, eu excepția situațiilor pentru care este stabilita expres prin lege competența altor instanțe”.

În raport de textele menționate anterior, se constată că a intervenit o unificare a competenței materiale în domeniul funcției publice ia nivelul tribunalelor, tară a mai cotita calitatea de autoritate centrală sau locală a instituției publice cu care s-a format raportul de serviciu. Având în vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, în raport de dispozițiile art. 4 și art. 23 alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Caras Severin, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caras Severin, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.