ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2015

Asupra cauzei

de față reține următoarele

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07 aprilie 2015 sub nr.

507/59/2015, reclamanta N.T., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S București, a

solicitat anularea Ordinului Președintelui C.N.A.S. nr. 838 din 04 decembrie 2014

de revocare a mandatului la inițiativa Președintelui C.N.A.S., ca fiind

netemeinic și nelegal, reintegrarea acesteia în funcția avută, de Președinte -

Director general al Casei de Asigurări de Sănătate Caras - Severin, obligarea

pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data încetării contractului

de management din 22 februarie 2013 și până la data înregistrării pe funcție,

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 din Legea

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Prin Sentința

civilă nr. 116 din 06 mai 2015, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția

necompetenței materiale a acesteia și declinat competența soluționării cererii,

în favoarea Tribunalului Caras-Severin, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Pentru

hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că din cuprinsul contractului

de management, în temeiul căruia reclamanta și-a exercitat atribuțiile, rezultă

ca raporturile juridice dintre aceasta și C.N.S. sunt raporturi contractuale,

specifice legislației muncii, reclamanta tăcând parte din categoria

personalului contractual de conducere, aspect confirmat și organigrama C.A.S. Caras

Severin, din structura căreia reiese că funcția de președinte/ director general

este o funcție contractuală de conducere.

Chiar și

în situația în care reclamanta ar avea calitatea de funcționar public,

competența materială ar fi aparținut tot Tribunalului, secția de contencios

administrativ și fiscal, în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Învestit

prin declinare, Tribunalul Caras-Severin, a înregistrat cauza sub nr. 507/59

din 30 iunie 2015.

La

primul termen de judecată, verificându-și competența potrivit dispozițiilor

art. 131 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a apreciat că nu este competent

material a soluționa cauza, pentru următoarele considerente.

Contractul

de management în temeiul căruia reclamanta și-a exercitat funcția Președinte -

Director general al C.A.S. Caras - Severin, nu este guvernat de Codul Muncii,

întrucât funcția de director coordonator la o Casă Județeană de Sănătate este o

funcție publică în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, deoarece

presupune exercitarea unor atribuții și responsabilități stabilite prin lege

pentru realizarea prerogativelor de putere publică de către administrația

publică centrală, activitățile desfășurate de persoana numită într-o atare

funcție implicând exercițiul puterii de stat.

Prin

Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 referitoare ia obiecția de

neconstituționalitate a legii privind aprobarea O.U.G nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Curtea

Constituțională a constatat că „prin reglementările sale, această ordonanță „afectează”

statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor

publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea

nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată

de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din legea

fundamentală”.

Prin

urmare, s-a constatat că și sub imperiul actului normativ menționat, funcțiile

de directori coordonatori reprezintă funcții publice de conducere din sfera

serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, iar

după abrogarea O.U.G. nr. 37/2009 aceste funcții au fost menținute în

enumerarea realizată de art. 13 din Legea nr. 188/1999, astfel încât funcția în

care reclamanta a fost numită și a funcționat, chiar dacă nu a urmat procedura

reglementată de art. 62 din Legea nr. 188/1999 a fost o funcție publică.

La această

concluzie a ajuns, de altfel, însăși Curtea de Apel Timișoara prin Sentința nr.

310 din 16 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1888/59/2011, concluzie menținută

de către Î.C.C.J, secția de contencios administrativ și fiscal, care examinând

recursul declarat în respectiva cauză și sub aspectul competenței materiale, a

apreciat că funcția reclamantei este de funcționar public, iar competența de

soluționare a cauzei revine Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Totodată,

contractul de management din 22 februarie 2013 prin care reclamanta a fost

instituită în funcția de Președinte - Director al C.A.S. Caraș-Severin a fost

emis de către C.N.A.S., instituție ce a emis și Ordinul nr. 838 din 04

decembrie 2014, contestat în prezenta cauză.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal

sesizata în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele:

Pentru

identificarea instanței competente material în soluționarea cauzei este

esențial a fi stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța

inițial sesizată a fost învestită cu cererea de chemare în judecată formulată

de către reclamanta N.T. prin care a solicitat anularea Ordinului Președintelui

C.N.A.S. nr. 838 din 04 decembrie 2014 prin care s-a dispus încetarea

contractului de management nr. x/2013 încheiat între C.N.A.S. și reclamantă

pentru exercitarea mandatului de președinte director generai ai C.A.S. Caras

Severin.

Ordinul

contestat a fost emis ca urmare a constatării stării de incompatibilitate,

reclamanta deținând simultan cu exercitarea funcției de director coordonator la

Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Caras Severin și funcția de

administrator la SC N.O.R.L. SRL., eludând astfel prevederile art. 94 alin. (2)

lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Potrivit

dispozițiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 972/2006 pentru aprobarea

Statutului C.N.A.S. „Evaluarea și promovarea personalului numit în Juneții

publice din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se fac cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare”,

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin.

(1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii

publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile

administrative autonome ori prin autoritățile șl instituțiile publice ale administrației

publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.

Calitatea

de funcționar public a reclamantei din cauză reiese atât din înscrisurile aflate

ta dosarul cauzei respectiv

contractul

de management din 22 februarie 2013, cât și din considerentele Deciziei nr.

7602 din 05 decembrie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în care s-a reținut în mod irevocabil că

raporturile juridice dintre aceasta și pârâta C.N.A.S. sunt guvernate de

dispozițiile Legii nr. nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În raport

de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră

sub incidența dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care

referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ stabilește

că:

„Art. 23

Alin. (1)

Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit

dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se

judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi;

Alin. (2)

Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se

trimit la curțile de apel.

Alin. (3)

Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului

administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe

rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legiuni de competența tribunalelor

se trimit la tribunale;

Alin. (4)

în cazurile prevăzute la alin. (1) și (3) dosarele se trimit, pe cale

administrativă, la instanțele devenite competente sa te judece.”De

asemenea, conform art. 109 din Legea

nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care

au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența

secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, eu excepția

situațiilor pentru care este stabilita expres prin lege competența altor

instanțe”.

În raport

de textele menționate anterior, se constată că a intervenit o unificare a

competenței materiale în domeniul funcției publice ia nivelul tribunalelor,

tară a mai cotita calitatea de autoritate centrală sau locală a instituției

publice cu care s-a format raportul de serviciu.

Având în

vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă

instanță, în raport de dispozițiile art. 4 și art. 23 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 2/2013, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Caras Severin, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caras Severin, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.