ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2870/2015

Decizia nr. 2870/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulata de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se dispună anularea Raportului de evaluare nr. 52891/G/II din 15 noiembrie 2013 întocmit de către Inspecția de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate - A.N.I.

Prin Sentința civilă nr. 61 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la solicitarea reclamantului de anulare a măsurii din raportul de evaluare având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. pen., a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat în parte raportul de evaluare nr. 52891/G/II din 15 noiembrie 2013 întocmit de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Totodată, a respins acțiunea reclamantului cu privire la solicitarea de anulare a măsurii din raportul de evaluare nr. 52891/G/II din 15 noiembrie 2013 având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. pen., ca inadmisibilă și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu parțial de avocat.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva Sentinței civile nr. 61 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susține că cele reținute de către instanța de fond sunt contrazise de documentele aflate la dosar, instanța de fond făcând o greșită apreciere a probelor și o greșită interpretare a textelor de lege incidente.

Astfel, intimatul-reclamant a încălcat prevederile legale prin emiterea, în calitate de primar, a dispoziției nr. 1026 din 08 aprilie 2011, prin care B. (soția acestuia) a trecut din funcția de manager al Spitalului de Boli Cronice C. în funcția de conducere de director (personal contractual) al Căminului pentru Persoane Vârstnice C., prin reorganizarea Spitalului de Boli Cronice C. și a Dispoziției nr. 2840 din 21 decembrie 2011 prin care, începând cu data de 21 decembrie 2011, B. a fost numită în funcția de conducere de director personal contractual) în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice, semnată de către A., în calitate de Primar al Orașului C.

Nu are nicio relevanță, susține recurenta, faptul că soția primarului, B., a câștigat concursul pentru ocuparea funcției de conducere iar concursul nu a fost contestat întrucât reclamantul avea obligația de a respecta prevederile legale anterior menționate, trebuia să se abțină de la semnarea respectivelor dispoziții iar acestea trebuiau semnate de către altă persoană cu aceste competențe din cadrul primăriei, respectiv viceprimarul care este înlocuitorul de fapt al primarului și care exercită atribuțiile acestuia ori de câte ori primarul se află în imposibilitate de a le exercita.

Aplicabilitatea dispozițiilor legale sus-menționate este indiscutabilă, în condițiile în care intimatul-reclamant exercită o funcție de autoritate publică, iar categoria aleșilor locali este expres vizată de dispozițiile din Legea nr. 161/2003 fără nici o excepție.

Or, în speță există un interes personal al intimatului-reclamant, care s-a materializat prin angajarea soției sale, în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice, pe funcția de conducere de director cu încălcarea prevederilor art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 d Statutul aleșilor locali.

Prin semnarea celor două dispoziții, intimatul-reclamant nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială efectivă fată de interesele patrimoniale ale sale și ale familiei sale.

Toate aceste prevederi legale au fost interpretate greșit de către instanța de fond care în mod netemeinic și nelegal a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile de existență a conflictului de interese de natură administrativă, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, concluzionează autoritatea recurentă.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 26 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 24 septembrie 2015.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin Raportul de evaluare nr. 52891/G/II din 15 noiembrie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că în perioada 08 aprilie 2011 - iunie 2012 au fost identificate anumite elemente în sensul existenței unui conflict de interese în care s-a aflat reclamantul A., conflict reglementat de art. 76 din Legea 161/2003, generat prin semnarea și aprobarea în calitate de Primar al Orașului C. a următoarelor acte administrative: Dispoziția nr. 1026 din 08 aprilie 2011 prin care B., soția reclamantului, a trecut din funcția de manager al Spitalului de Boli Cronice C. în funcția de conducere de director al Căminului pentru persoane vârstnice C., prin reorganizarea Spitalului de Boli Cronice C., precum și Dispoziția nr. 2840 din 21 decembrie 2011 prin care, începând cu data de 21 decembrie 2011, B. a fost numită în funcția de conducere de director în cadrul Căminului pentru persoane Vârstnice semnată de către reclamant, în calitate de Primar al Orașului C..

În esență, instanța de fond a motivat că intimatul-reclamant nu s-a aflat în conflict de interese și nu au fost încălcate dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, deoarece, față de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1007/2005 și prevederile art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a Căminului pentru persoane vârstnice C., a fost organizat un concurs pentru ocuparea funcției de director al căminului, concurs care s-a organizat în data de 12 decembrie 2011 la care a participat B., soția reclamantului. Ca urmare a rezultatelor necontestate ale concursului, B. a fost declarată admisă.

Prin Dispoziția nr. 2840 din 21 decembrie 2011 emisă de Primarul Orașului C., B. a fost numită în funcția de conducere de director al Căminului pentru persoane vârstnice C.

Curtea a constatat că prin Dispozițiile nr. 1026 din 08 aprilie 2011, respectiv nr. 2840 din 21 decembrie 2011 reclamantul, în calitate de Primar al Orașului C., a luat doar act de o anumită situație de fapt pe care a atestat-o prin emiterea acestor dispoziții.

Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 101/2003 "Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I."

În conformitate cu prevederile art. 70 din aceeași lege "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

Or, în cauză, situația de fapt confirmă că interesul material urmărit de intimatul-reclamant este evident. Astfel, rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situațiile în care funcționari publici, consilierii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaților lor un anumit avantaj. Aceste situații includ și împrejurările în care existența unor obligații ale funcționarilor, aleșilor locali sau demnitarilor față de orice terț ar putea afecta imparțialitatea deciziilor sale. Așadar, importanța lor este dată de faptul că simpla lor existență reprezintă un potențial pericol de corupție.

Semnarea dispozițiilor respective reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, acesta aflându-se în situația în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu a îndeplinit atribuțiile ce îi revin în calitate de ales local, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcției sale publice.

Este de necontestat că soția alesului local poate avea în fapt o pregătire profesională corespunzătoare celor mai exigente cerințe, însă acesta nu poate lua decizia respectivă deoarece are obligația de a nu participa la decizia în care interesul personal este de natură să afecteze obiectivitatea: "ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor" legale.

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică este reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice.

Pentru existența conflictului de interese nu are nicio relevanță că soția alesului local a obținut postul de conducere prin concurs, fiind suficient că în procesul de luare a unei decizii să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiție care a fost îndeplinită în momentul în care reclamantul a procedat la semnarea dispozițiilor de numire în funcția de conducere de Director al Căminului pentru persoane vârstnice C.

Astfel fiind, recursul este întemeiat, soluția instanței de fond fiind netemeinică și nelegală, fiind adoptată ca urmare a interpretării greșite a situației de fapt, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În concluzie, rejudecând cauza, instanța de recurs va respinge acțiunea, actul administrativ atacat - Raportul de evaluare nr. 52891/G/II din 15 noiembrie 2013 al Agenției Naționale de Integritate fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 61 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând litigiul în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV