ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2015

Decizia nr. 2257/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 martie 2013, sub nr. x/2/2013 reclamantul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. 9862/G/II din 28 februarie 2013, emis de către Agenția Națională de Integritate, la data de 28 februarie 2013, comunicat la data de 01 martie 2013, în lucrarea cu nr. 54103/G/II/2012, prin care a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr 406 din data de 7 februarie 2014 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, s-a admis excepția nulității absolute a raportului de evaluare nr. 9862/G/II din 28 februarie 2013 întocmit de pârâtă și s-a dispus anularea raportului de evaluare nr. 9862/G/II din 28 februarie 2013 întocmit de pârâta ANI.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs parata Agenția Națională de Integritate solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, prin rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele:

S-a apreciat că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20 și, respectiv, 13 și 15 din Legea nr. 176/2010 se deduce că activitatea de evaluare a incompatibilităților poate fi realizată chiar anterior solicitării unui punct de vedere a persoanei în cauză, inclusiv prin solicitarea de date și informații.

S-a susținut că prin art. 13 alin. (2) din aceeași lege, legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității actelor de evaluare doar în măsura în care inspectorul a valorificat informațiile nepublice, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14 din lege.

Astfel, s-a concluzionat că instanța de fond greșit a interpretat și aplicat dispozițiile art. 13, art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010, aplicând sancțiunea nulității prevăzută de art. 13 alin. (2) din lege.

Cu privire la reținerea instanței referitoare la încălcarea dreptului la apărare, s-a arătat că acestuia i-au fost expediate și reexpediate informări și solicitări de prezentare a unui punct de vedere în mod repetat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în condițiile art. 20 alin. (2) și (3) și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, invocând în acest sens Adresa nr. 1501/G/II din 12 ianuarie 2011, comunicată la domiciliul menționat în declarația de avere, ulterior fiind emisă adresa nr. 41138/G/II din 21 septembrie 2012 (în temeiul art. 20 din Legea nr. 176/2010) și adresa nr. 44713/G/II din 9 octombrie 2012.

S-a susținut că, în scopul respectării procedurii legale privind informarea reclamantului, la data de 5 noiembrie 2012 a fost consultată baza de date D.E.P.A.B.D. de unde au fost obținute date cu privire la noul domiciliu, astfel că a fost emisă o nouă informare prin adresele nr. 50262/G/II din 5 noiembrie 2012 și nr. 54103/G/II din 26 noiembrie 2012 toate fiind restituite cu mențiunea "avizat, reavizat, destinatar lipsă domiciliu, expirat termen de păstrare".

În raport de aspectele arătate s-a susținut că procedura de informare și dreptul la apărare prevăzute de Legea nr. 176/2010 au fost respectate.

Pe fondul acțiunii s-a solicitat a se constata încălcarea de către reclamant a regimului juridic al incompatibilităților, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) lit. g) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind exercitarea concomitentă a funcției de secretar de stat cu calitatea de comerciant persoană fizică.

De asemenea, s-a solicitat a se constata încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. (10) și alin. (20) lit. a) din Legea nr. 161/2003 prin exercitarea concomitentă a funcției publice de director, consilier superior în Ministerul Educației Naționale și pe aceea de inspector școlar și de director la Colegiul Național B. București.

Procedura în față instanței de recurs

Prin întâmpinarea formulată reclamantul intimat A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat că actul atacat este lovit de nulitate față de împrejurarea că demersurile pârâtei în ceea ce privește cercetarea indiciilor cu privire la existența unui caz de incompatibilitate au fost efectuate fără un act de sesizare în sensul Legii nr. 176/2010, precum și cu nerespectarea obligației de comunicare către reclamant, precum și prin nerespectarea regimului informațiilor publice și private din Legea nr. 176/2010.

A precizat reclamantul intimat că niciodată nu a primit adresa de informare iar ANI nu a procedat la o nouă notificare, încălcând dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 178/2010.

Totodată s-a arătat că ANI a procedat la adunarea de date secrete cu încălcarea dispozițiilor art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010, în condițiile în care adresa din data de 21 septembrie 2012 a fost transmisă la o altă adresa decât cea în care avea stabilit domiciliul, avându-se în vedere informația obținută de la DEPABD la data de 5 mai 2011, la data de 17 aprilie 2012 având domiciliul stabilit în (...) și nu str. (...).

S-a concluzionat că, între data începerii cercetării, respectiv data de 15 noiembrie 2010 și data informării, respectiv 22 ianuarie 2013 evaluarea s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010, ANI culegând informații care nu sunt publice privind persoana sa și a familiei, împrejurare de natură să atragă incidența nulității absolute.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2015 s-a admis în principiu recursul.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu contestația reclamantului A., formulată împotriva Raportului de evaluare nr. 9862/G/II din 28 februarie 2013, emis de către Agenția Națională de Integritate, la data de 28 februarie 2013, prin care s-a reținut existența stării de incompatibilitate, în ceea ce-l privește intre funcția de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, simultan cu exercitarea funcției de director al Colegiului Național "B." București, precum și deținerea calității de comerciant persoană fizică; și între exercitarea funcției publice de director/consilier în cadrul Ministerului Educației Cercetării și Tineretului simultan cu cea de director al Colegiului Național "B." București.

Instanța de fond a reținut că înștiințările emise de către ANI au fost returnate cu mențiunea că nu i-au fost comunicate reclamantului, ceea ce ar atrage nulitatea întregii proceduri desfășurate în condițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, pronunțând o soluție în sensul anulării raportului de evaluare.

În raport de soluția primei instanțe, cauza nefiind analizată pe fondul acesteia, Înalta Curte va analiza motivul de recurs vizând modalitatea de soluționare a excepției nulității absolute a raportului.

În acest sens, se reține că prima adresă de informare a reclamantului cu declanșarea procedurii de evaluare nr. 1501/G/II din 12 ianuarie 2011 a fost transmisă la adresa de pe declarația de avere a acestuia din strada (...), cu confirmare de primire, returnată cu mențiunea "avizat, reavizat, destinatar lipsă de la domiciliu, expirat termen de păstrare"

La data de 21 septembrie 2012 a fost emisă comunicarea nr. 41138/G/II din 21 septembrie 2012 la același domiciliu, prin care a fost informat reclamantul referitor la identificarea elementelor în sensul existenței unei incompatibilități, restituită cu aceeași mențiune.

În temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 s-a îndeplinit o nouă procedură de comunicare, prin emiterea unei noi informări prin adresa nr. 44713/G/II din 9 octombrie 2012.

La data de 5 noiembrie 2012 a fost consultată baza de date a DEPABD de unde au fost obținute relații cu privire la noul domiciliu al intimatului - reclamant, motiv pentru care s-a reluat întreaga procedură de comunicare, prin adresa nr. 50262/G/II din 5 noiembrie 2012 și nr. 54103/G/II din 26 noiembrie 2012.

Ambele scrisori au fost returnate cu mențiunea "avizat, reavizat, destinatar lipsă domiciliu, expirat termen păstrare".

Intimatul-reclamant s-a prezentat la sediul Agenției doar în urma contactării telefonice din data de 22 ianuarie 2013, când a luat cunoștință de conținutul dosarului de evaluare.

I s-a acordat posibilitatea consultării dosarului, personal și prin avocat la datele de 13 februarie 2013, 14 februarie 2013, 21 februarie 2013 și depunerii unui punct de vedere, respectiv la data de 8 februarie 2013.

Verificând pretinsa încălcare a dreptului la apărare, constată Înalta Curte că, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 "Principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii".

Se apreciază că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente în cauză, privind dreptul la apărare invocat de recurent și îndeplinirea formalităților de informare a reclamantului.

Se reține că nu este prevăzută sancțiunea nulității raportului de evaluare pentru convocarea și neprezentarea intimatului. Această convocare a fost făcută potrivit dispozițiilor legale iar această situație nu a fost în măsură să-l vatăme pe intimatul-reclamant în așa fel încât vătămarea nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului, [art. 105 alin. (2) C. proc. civ.].

Astfel, se constată că prima informare cu privire la declanșarea procedurii de evaluare nr. 1501/G/II din 12 ianuarie 2011 s-a făcut la adresa de domiciliu, indicată în declarația de avere a reclamantului și în declarația de interese aflate la filele 60 și 63 (dosar fond), din luna octombrie a anului 2010, schimbarea de domiciliu operând la data de 17 aprilie 2012, conform C.I.

Instanța de recurs reține că intimatul - reclamant nu a oferit nicio explicație, cu atât mai puțin o explicație plauzibilă, în legătură cu faptul că nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței pentru care a fost avizat și reavizat de către agentul poștal.

Nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul că nu i-a parvenit comunicarea, în condițiile în care aceasta s-a făcut prin scrisoare recomandată, iar recipisa nu a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat" sau cu altă mențiune care să atragă o lipsă de procedură, operând o prezumție legală privind comunicarea.

Lipsa confirmării de primire pentru actele comunicate înainte de întocmirea raportului de evaluare se datorează culpei exclusive a intimatului - reclamant, care nu și-a ridicat corespondența, nu a dat curs avizului înainte de expirarea termenului de păstrare și de aprobare a înapoierii corespondenței la expeditor și nu a dovedit existența unor cauze obiective care să fi împiedicat cunoașterea activității de evaluare desfășurate în cazul său și formularea de apărări, astfel încât nu există temei pentru constatare nulității actelor de procedură îndeplinite de recurenta - pârâtă în cadrul acestei activități.

Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt [art. 178 alin. (2) C. proc. civ.] interpretare care păstrează un echilibru rezonabil între interesul public reprezentat de efectuarea de către ANI a raportului de evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate și interesul privat al persoanei evaluate - de a fi încunoștințat de procedură și de a se apăra, în contextul unei minime diligențe privind corespondența sa și domiciliul, pentru a nu se putea specula situația prin invocarea unei pretinse lipse de la domiciliul oficial.

Astfel, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a intra în posesia corespondenței dintr-un motiv obiectiv, mai presus de voința sa, refuzul de ridicare a corespondenței nu poate fi invocat drept viciu de legalitate al procedurii de comunicare, îndeplinirea acestei proceduri neputând fi condiționată exclusiv de voința reclamantului de a-și ridica corespondența despre care a fost înștiințat (avizat, reavizat).

Pentru aceste motive, constată Înalta Curte că a fost respectată procedura prevăzută de art. 13 cu referire la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 176/2010.

Nefondată este și susținerea intimatului - reclamant din cuprinsul întâmpinării, prin care se critică perioada de 15 luni în care autoritatea pârâtă a procedat la o nou notificare, prin adresa din data de 21 septembrie 2012.

În acest sens, din verificarea înscrisului aflat la dosar se constată că această adresă cu numărul 41138/G/II din 21 septembrie 2012 a fost emisă în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 potrivit căruia "Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

În această situație s-a procedat efectuarea unei reveniri potrivit art. 21 din aceeași lege, ambele la domiciliul din Str. (...), iar ulterior, s-a efectuat o nouă comunicare, în temeiul art. 20 alin. (1) la adresa obținută de la D.E.P.A.B.D., unde domicilia de la data de 17 aprilie 2012, astfel cum rezultă din copia Cărții de Identitate depusă la fila 33 dosar fond, prin adresa nr. 50262/G/II din 5 noiembrie 2012 și la o revenire, prin adresa nr. 54103/G/II din 26 noiembrie 2012

Constată Înalta Curte că și în această situație, în cazul comunicării la o adresă pe care intimatul - reclamant nu o contestă, confirmările de primire au fost restituite cu mențiunea "avizat, reavizat, lipsă de la domiciliu", procedura declanșată de ANI, neputând fi blocată de atitudinea reclamantului.

Se reține că ulterior, doar urmare a contactării telefonice, diligență depusă de către autoritate, la care nu era obligată prin lege, reclamantul s-a prezentat la sediul ANI, unde a luat cunoștință de conținutul dosarului, personal și prin avocat, și a formulat punct de vedere

Concluzionând, instanța de control judiciar reține că procedura de informare și dreptul la apărare prevăzute de Legea nr. 176/2010, au fost respectate, motiv pentru care va admite recursul și va casa hotărârea atacată, constatând că în mod nelegal s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. 9862/G/II din 28 februarie 2013 emis de pârâtă.

Se reține că, aceeași interpretare a fost dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa, de menționat fiind Deciziile nr. 7129/2013, 6998/2013 și 2738/2014.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având că prima instanță a pronunțat soluția fără a judeca fondul cauzei, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, urmând ca la soluționarea cauzei să fie avute în vedere și celelalte motive invocate prin acțiunea introductivă de instanță, recurs și întâmpinări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 406 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV