ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civila, la data de 22 aprilie 2015, sub nr. 1602/1/2015, petentul B.A.L. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2, 7 și 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea. Astfel, revizuentul a susținut că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică cu Sentința nr. 595/P/2000, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, invocând incidența puterii de lucru judecat și Decizia nr. 1533/CA/2014, parte componentă a litigiului de față, nu i-a fost comunicată.

În ședința publică de astăzi, 19 iunie 2015, având în vedere că cererea de revizuire vizează Decizia nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, în temeiul art. 322 pct. 2 și 8 C. proc. civ., instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire, prin raportare la dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. Față de excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 8 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele: Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

Cum, în cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită, în baza art. 322 pct. 2 și 8 C. proc. civ., este pronunțată de Curtea de Apel Oradea, acestei instanțe îi revine competența materială în soluționarea acesteia, sens în care urmează a se dispune. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ce vizează contrarietatea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, cu Sentința nr. 595/P/2000, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, competența materială aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând a fi examinată din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de textul legal mai sus menționat. Astfel, revizuirea unei hotărâri întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pentru contrarietate de hotărâri, se poate solicita dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice, hotărârile pronunțate în aceeași cauză sa fie pronunțate în dosare diferite; sa existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost invocată aceasta să nu fi fost analizată. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menționai constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Față de cele expuse, revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunțata de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, susținând că este potrivnică Sentinței civile nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor. Prin Decizia civilă nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.E.A.L. împotriva sentinței civile nr. 675/ C din 13 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor. Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele: Prin sentința civilă nr. 675/ C din 13 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2733/111/2008, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.E.A.L., în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Valea lui Minai, K.B.

și K.M. și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtului Primarul Orașului Valea lui Mihai să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 1813 mp din top x, a suprafeței de 252 mp din top x, a cotei de 220/4186 din top 4, a cotei de 560/2636 din nr. top x, a cotei de 315/1439 din top x, a cotei de 1089/29793 din top 5/9137, iar pentru diferența de suprafață, și anume pentru suprafața de 5334 mp din top x și y, suprafața de 29.905 mp din top x, suprafața de 85 mp din top x, suprafața de 13 mp din top x, suprafața de 3966 mp din top x, suprafața de 2076 mp din top x, suprafața de 1329 mp din top x, suprafața de 28.678 mp din top x, suprafața de 594 mp din top x, suprafața de 1026 mp din top x, urmează a se da măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului Vil din Legea nr. 10/2001.

Instanța a reținut că, în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că antecesorul său a fost proprietarul tabular al imobilelor înscrise în CF Valea lui Mihai și că prin Sentința nr. 595/P/2000, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilele înscrise în CF Valea lui Mihai, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a adresat cu o cerere pentru restituirea în natură a imobilelor. Instanța de recurs a reținut că, prin notificarea înregistrată Ia data de 13 august 2001 la B.E.J. - Ș.F. din Marghita, recurentul a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF Valea lui Mihai cu nr. top. x, respectiv construcții, casă de cărămidă acoperită cu țiglă (conac), nr. top.

x, clădire de cărămidă, care reprezintă construcția anexă a conacului nr. top. x, grădină intravilan în suprafață de 5 iugăre și 342 stj de sub B.35 și curte intravilan în suprafață de 504 stj B.33, precum și nr. top x, imobilul fiind compus din teren, casă și curte intravilan de 1 iugar și 457 stj (7.553 mp), grădină intravilan în suprafață de 5 iugăre și 342 stj (23.580 mp+1,230 mp) livadă intravilan în suprafață de 1.164 stj (4,656 mp), curte intravilan în suprafață de 212 stj (848 mp) teren intravilan în suprafață de 1.017 stj (4.068 mp) și construcțiile existente, iar pentru cele două construcții demolate a solicitat despăgubiri în echivalent bănesc. S-a mai.

reținut de către instanța de recurs că, într-adevăr, regula generală instituită de Legea nr. 10/2001, republicată, în art. 1 alin. (1) și art. 7, este cea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai în situația în care această măsură nu este posibilă, repararea se realizează prin echivalent. însă restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv, care intră sub incidența Legii nr. 10/2001, se dispune în situația în care bunul este liber, precum și în cazul imobilelor prevăzute de art. 16 din legea reparatorie.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, au fost identificate imobilele ce formează obiectul notificării, fiind evidențiate suprafețele ocupate, ca reprezentând supralărgire stradală, teren cu construcții, drumuri, case și grădini, canal, drum exploatare, spații comerciale etc. Instanța de recurs a mai reținut că suprafața de 29.398 mp aferentă topograficelor 3/1 și 1/1 reprezintă parcul dendrologic și aparține domeniului public al orașului Valea lui Mihai, conform Hotărârea C.L. nr. 53/1999.

Deși recurentul a susținut caracterul nelegal a hotărârii de consiliu mai sus menționate, s-a reținut că prin Sentința nr. 695S/ CA din 20 decembrie 2013 a Tribunalului Bihor s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată, sentința fiind menținută prin Decizia nr. 1533/CA/2014 a Curții de Apel Oradea, care a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.E.A.L., așa încât, în prezent, aceasta își produce pe deplin efectele, susținerile recurentului fundamentate pe caracterul nelegal al acesteia, nefiind primite. Nefondată a fost apreciată de instanța de recurs și critica prin care s-a susținut ca s-a încălcat puterea de lucru judecat, în raport cu Sentința civilă nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor, în condițiile în care, prin intermediul acestei hotărâri, nu s-a dispus în privința modalității de restituire a imobilului, ci doar s-a constatat caracterul nelegal al trecerii imobilului cu nr. top.

1/1 și 1/2 din CF Valea lui Mihai în proprietatea Statului Român și, pe cale de consecință, s-au rectificat înscrierile de carte funciară, în sensul restabilirii situației în favoarea reclamantului, Din această perspectivă, instanța de recurs a reținut că împrejurarea că prin această hotărâre s-a constatat că masa succesorală îi revine reclamantului B.E.A.L., în calitate de unic moștenitor, este de natură a face dovada calității sale de proprietar și, pe cale de consecință, a-i justifica îndreptățirea la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, fără a impune însă soluția de restituire în natură, modalitățile de reparație fiind expres prevăzute de legea reparatorie, care, în art. 1 alin. (2) prevede că, în cazul în care restituirea în natură nu e posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Referitor la cererea de restituire a terenului prin compensare cu un alt teren s-a reținut că măsura compensării cu alte bunuri este o măsură care rămâne la latitudinea unității deținătoare, singura care poate aprecia dacă va face sau nu o ofertă în acest sens, ofertă care poate fi acceptată sau nu de cel îndreptățit, deoarece aceasta constituie o aplicație particulară a dării în plată, mijloc de stingere a obligației civile, ipoteză în care unitatea deținătoare are libertatea ofertei, iar persoana îndreptățită facultatea acceptării. Instanța de recurs a reținut că, în lipsa unei oferte formulate în acest sens de unitatea deținătoare, cererea reclamantului a fost în mod corect respinsă, iar criticile invocate sub acest aspect au fost apreciate, ca nefondate.

Astfel față de considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită este de observat că instanța de recurs a examinat cauza și în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în raport de Sentința civilă nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor (față de care s-a invocat de către revizuent contrarietatea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă). Cum, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie îndeplinită și condiția ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, iar dacă a fost invocata aceasta să nu fi fost analizată, este de reținut că, în situația în care excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuție în cel de-al doilea proces, partea nu mai poate invoca această excepție pe calea revizuirii.

Or, în condițiile în care instanța de recurs a examinat excepția autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 595/P/2000, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, cererea de revizuire întemeiată pe contrarietate de hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuentul B.E.A.L. împotriva Deciziei nr. 137/ R din 8 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 8 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015.