ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2015

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civila, la data de 22 aprilie 2015, sub nr. 1602/1/2015, petentul B.A.L. a

solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2, 7 și 8 C. proc. civ., revizuirea

Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea.

Astfel, revizuentul a susținut că instanța s-a

pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, că hotărârea a cărei revizuire

se solicită este potrivnică cu Sentința nr. 595/P/2000, pronunțată de

Tribunalul Bihor, secția I civilă, invocând incidența puterii de lucru judecat

și Decizia nr. 1533/CA/2014, parte componentă a litigiului de față, nu i-a fost

comunicată.

În ședința publică de astăzi, 19 iunie 2015, având în

vedere că cererea de revizuire vizează Decizia nr. 137 din 8 aprilie 2015 a

Curții de Apel Oradea, în temeiul art. 322 pct. 2 și 8 C. proc. civ., instanța,

din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește

soluționarea cererii de revizuire, prin raportare la dispozițiile art. 323 alin.

(1) C. proc. civ.

Față de excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 8 C. proc. civ., sunt de reținut

următoarele:

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cererea de

revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă

și a cărei revizuire se cere.

Cum, în cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită,

în baza art. 322 pct. 2 și 8 C. proc. civ., este pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, acestei instanțe îi revine competența materială în soluționarea

acesteia, sens în care urmează a se dispune.

În

ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., ce vizează contrarietatea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curții de

Apel Oradea, secția I civilă, cu Sentința nr. 595/P/2000, pronunțată de

Tribunalul Bihor, secția I civilă, competența materială aparține Înaltei Curți

de Casație și Justiție, urmând a fi examinată din perspectiva întrunirii

condițiilor prevăzute de textul legal mai sus menționat.

Astfel, revizuirea unei hotărâri întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri,

se poate solicita dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice,

hotărârile pronunțate în aceeași cauză sa fie pronunțate în dosare diferite; sa

existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost

invocată aceasta să nu fi fost analizată.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menționai constă în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat,

când instanțele au dat soluții în dosare diferite, dar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți.

Față de cele expuse, revizuentul a solicitat revizuirea

Deciziei civile nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunțata de Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, susținând că este potrivnică Sentinței civile nr. 595/P/2000

a Tribunalului Bihor.

Prin Decizia civilă nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul B.E.A.L. împotriva sentinței civile nr. 675/ C din 13

aprilie 2012 a Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 675/ C din 13 aprilie 2012,

pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2733/111/2008, s-a admis în parte

cererea formulată de reclamantul B.E.A.L., în contradictoriu cu pârâții

Primarul Orașului Valea lui Minai, K.B. și K.M. și, în consecință, s-a dispus

obligarea pârâtului Primarul Orașului Valea lui Mihai să emită o dispoziție de

restituire în natură a suprafeței de 1813 mp din top x, a suprafeței de 252 mp

din top x, a cotei de 220/4186 din top 4, a cotei de 560/2636 din nr. top x, a

cotei de 315/1439 din top x, a cotei de 1089/29793 din top 5/9137, iar pentru

diferența de suprafață, și anume pentru suprafața de 5334 mp din top x și y,

suprafața de 29.905 mp din top x, suprafața de 85 mp din top x, suprafața de 13

mp din top x, suprafața de 3966 mp din top x, suprafața de 2076 mp din top x,

suprafața de 1329 mp din top x, suprafața de 28.678 mp din top x, suprafața de

594 mp din top x, suprafața de 1026 mp din top x, urmează a se da măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului Vil din Legea nr. 10/2001.

Instanța a reținut că, în dezvoltarea motivelor de

recurs, reclamantul a arătat că antecesorul său a fost proprietarul tabular al

imobilelor înscrise în CF Valea lui Mihai și că prin Sentința nr. 595/P/2000,

pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a dobândit dreptul de

proprietate asupra unei părți din imobilele înscrise în CF Valea lui Mihai, iar

după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a adresat cu o cerere pentru

restituirea în natură a imobilelor.

Instanța

de recurs a reținut că, prin notificarea înregistrată Ia data de 13 august 2001

la B.E.J. - Ș.F. din Marghita, recurentul a solicitat restituirea în natură a

imobilului înscris în CF Valea lui Mihai cu nr. top. x, respectiv construcții,

casă de cărămidă acoperită cu țiglă (conac), nr. top. x, clădire de cărămidă,

care reprezintă construcția anexă a conacului nr. top. x, grădină intravilan în

suprafață de 5 iugăre și 342 stj de sub B.35 și curte intravilan în suprafață

de 504 stj B.33, precum și nr. top x, imobilul fiind compus din teren, casă și

curte intravilan de 1 iugar și 457 stj (7.553 mp), grădină intravilan în

suprafață de 5 iugăre și 342 stj (23.580 mp+1,230 mp) livadă intravilan în

suprafață de 1.164 stj (4,656 mp), curte intravilan în suprafață de 212 stj

(848 mp) teren intravilan în suprafață de 1.017 stj (4.068 mp) și construcțiile

existente, iar pentru cele două construcții demolate a solicitat despăgubiri în

echivalent bănesc.

S-a

mai. reținut de către instanța de recurs că, într-adevăr, regula generală

instituită de Legea nr. 10/2001, republicată, în art. 1 alin. (1) și art. 7,

este cea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai în

situația în care această măsură nu este posibilă, repararea se realizează prin

echivalent. însă restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv, care intră

sub incidența Legii nr. 10/2001, se dispune în situația în care bunul este

liber, precum și în cazul imobilelor prevăzute de art. 16 din legea

reparatorie.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, au fost

identificate imobilele ce formează obiectul notificării, fiind evidențiate

suprafețele ocupate, ca reprezentând supralărgire stradală, teren cu

construcții, drumuri, case și grădini, canal, drum exploatare, spații

comerciale etc.

Instanța de recurs a mai reținut că suprafața de 29.398

mp aferentă topograficelor 3/1 și 1/1 reprezintă parcul dendrologic și aparține

domeniului public al orașului Valea lui Mihai, conform Hotărârea C.L. nr. 53/1999.

Deși recurentul a susținut caracterul nelegal a

hotărârii de consiliu mai sus menționate, s-a reținut că prin Sentința nr.

695S/ CA din 20 decembrie 2013 a Tribunalului Bihor s-a respins, ca

inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată, sentința fiind menținută prin

Decizia nr. 1533/CA/2014 a Curții de Apel Oradea, care a respins, ca tardiv,

recursul declarat de reclamantul B.E.A.L., așa încât, în prezent, aceasta își

produce pe deplin efectele, susținerile recurentului fundamentate pe caracterul

nelegal al acesteia, nefiind primite.

Nefondată a fost apreciată de instanța de recurs și

critica prin care s-a susținut ca s-a încălcat puterea de lucru judecat, în

raport cu Sentința civilă nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor, în condițiile în

care, prin intermediul acestei hotărâri, nu s-a dispus în privința modalității

de restituire a imobilului, ci doar s-a constatat caracterul nelegal al

trecerii imobilului cu nr. top. 1/1 și 1/2 din CF Valea lui Mihai în

proprietatea Statului Român și, pe cale de consecință, s-au rectificat

înscrierile de carte funciară, în sensul restabilirii situației în favoarea

reclamantului,

Din această perspectivă, instanța de recurs a reținut

că împrejurarea că prin această hotărâre s-a constatat că masa succesorală îi

revine reclamantului B.E.A.L., în calitate de unic moștenitor, este de natură a

face dovada calității sale de proprietar și, pe cale de consecință, a-i

justifica îndreptățirea la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 din Legea nr.

10/2001, fără a impune însă soluția de restituire în natură, modalitățile de

reparație fiind expres prevăzute de legea reparatorie, care, în art. 1 alin. (2)

prevede că, în cazul în care restituirea în natură nu e posibilă, se vor

stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Referitor la cererea de restituire a terenului prin

compensare cu un alt teren s-a reținut că măsura compensării cu alte bunuri este

o măsură care rămâne la latitudinea unității deținătoare, singura care poate

aprecia dacă va face sau nu o ofertă în acest sens, ofertă care poate fi

acceptată sau nu de cel îndreptățit, deoarece aceasta constituie o aplicație

particulară a dării în plată, mijloc de stingere a obligației civile, ipoteză

în care unitatea deținătoare are libertatea ofertei, iar persoana îndreptățită

facultatea acceptării.

Instanța de recurs a reținut că, în lipsa unei oferte

formulate în acest sens de unitatea deținătoare, cererea reclamantului a fost

în mod corect respinsă, iar criticile invocate sub acest aspect au fost

apreciate, ca nefondate.

Astfel față de considerentele deciziei a cărei

revizuire se solicită este de observat că instanța de recurs a examinat cauza

și în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în raport de

Sentința civilă nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor (față de care s-a invocat

de către revizuent contrarietatea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă).

Cum, în cazul revizuirii pentru contrarietate de

hotărâri trebuie îndeplinită și condiția ca în cel de-al doilea proces să nu se

fi invocat excepția autorității de lucru judecat, iar dacă a fost invocata

aceasta să nu fi fost analizată, este de reținut că, în situația în care

excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuție în cel de-al

doilea proces, partea nu mai poate invoca această excepție pe calea revizuirii.

Or, în condițiile în care instanța de recurs a examinat

excepția autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 595/P/2000,

pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, cererea de revizuire

întemeiată pe contrarietate de hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ. urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuentul B.E.A.L.

împotriva Deciziei nr. 137/ R din 8 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă.

Declină competența de soluționare a cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 8 C. proc. civ. în

favoarea Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015.