ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea la data de 6 august 2012, sub nr.

9266/288/2012, contestatoarea SC O. SA a solicitat, în contradictoriu cu Biroul

Eexecutorilor Judecătorești C.M., SC A. SA și A.V.A.S., anularea formelor de

executare silită din dosarul nr. X./2009 al Biroului Executorilor Judecătorești

C.M., împotriva SC O. SA, în calitate de terț poprit.

Prin sentința

civilă nr. 482 din 18 ianuarie 2013, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, secția civilă,

a respins contestația la executare ca neîntemeiată, reținând din probele administrate

că, la data de 18 iulie 2012 s-a emis, în cadrul dosarului de executare nr. X./2009

al executorului C.M., adresa de poprire, prin care s-a adus la cunoștința SC O.

SA, interdicția de a plăti către A.V.A.S., suma de 1.164.500 euro, reprezentând

rest creanță prevăzută în titlu executoriu și 59.148 RON, rest cheltuieli de

executare.

În acest sens

s-a reținut că, contestatoarea a pretins ca această măsură de executare este nelegală

fiind întocmită cu nesocotirea prevederilor art. 452 alin. (2) C. proc. civ., în

conformitate cu care nu sunt supuse executării prin poprire sumele destinate unei

afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de

dreptul de dispoziție, iar din dosar nu rezultă că sumele pentru care s-a înființat

poprire au o afectațiune specială, contestatoarea motivând această afectațiune specială

prin aceea că, la data emiterii adresei, SC O. SA se afla în procedura de administrare

specială, în cadrul căreia este suspendată de drept orice executare de către creditorii

bugetari.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs A.A.A.S. și SC O. SA, iar prin decizia nr. 1404 din

27 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în Dosarul

nr. 9266/288/2012 a fost anulat recursul formulat de SC O. SA.

A fost admis recursul

formulat de A.V.A.S., fiind modificată în tot sentința civilă nr. 482 din 18

ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea în Dosar nr. 9266/288/2012,

iar pe fond a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC

O. SA și anulată adresa de înființare a popririi din 18 iulie 2012 emisă în dosarul

de executare nr. X./2009 al Biroului Executorilor Judecătorești C.M.

În ceea ce privește

recursul promovat de recurenta SC O. SA, instanța a pus în discuție lipsa dovezii

calității de reprezentant al SC O. SA, apreciind în aceste condiții că actul de

procedură este îndeplinit de recurent în lipsa exercițiului dreptului procedural,

motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 43 C. proc. civ., acest fapt se sancționează

cu nulitatea actului.

Cu privire la

recursul declarat de A.A.A.S. s-a constatat că, potrivit art. 16 pct. 5 lit. b)

din Legea nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare, „creditorii

bugetari, la solicitarea administratorului special, vor ridica toate sarcinile care

grevează asupra activelor societății comerciale care urmează a fi vândute, externalizate

sau transferate, în scopul creșterii atractivității la privatizare, iar sumele încasate

din vânzarea activelor se distribuie proporțional creditorilor bugetari care au

instituit sarcinile, potrivit normelor metodologice emise în aplicarea prezentei

legi;”.

Prin urmare, câtă

vreme creditorul A.V.A.S., debitor al SC A. SA nu poate dispune de sumele pe care

SC O. SA i le datorează, acestea nu pot fi indisponibilizate nici în favoarea unui

creditor al A.V.A.S., dispozițiile art. 452 C. proc. civ., fiind aplicabile.

Prin sentința

civilă nr. 11252 din 20 noiembrie 2012, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a respins excepția

tardivității formulării contestației la executare și excepția autorității de lucru

judecat invocate de intimata SC A. SA, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația

la executare formulată de contestatoarea A.V.A.S. București.

A fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite, iar cererea de suspendare

a executării silite a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

În ceea ce privește

excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată,

instanța a reținut că este neîntemeiată, întrucât nu era împlinit termenul de 15

zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. civ., iar cu privire

la excepția autorității de lucru judecat și aceasta s-a apreciat a fi neîntemeiată,

deoarece nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ. și art. 166

C. proc. civ. nu operează autoritatea de lucru judecat ca excepție procesuală.

Pe fondul cauzei,

instanța a apreciat că atât contestația la executare, cât și cererea de întoarcere

a executării silite, sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că debitoarea A.V.A.S.

nu și-a îndeplinit obligația de plată stabilită prin titlul executoriu, depășind

cu mult termenul prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, în cauză neexistând niciun

impediment pentru societatea creditoare SC A. SA să continue procedura de executare

silită, potrivit C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 3 din actul

normativ menționat. Pe de altă parte, debitoarea A.V.A.S. s-a reținut a fi în culpă

procesuală, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate, astfel

că are obligația de a suporta cheltuielile de executare, inclusiv TVA așa cum au

fost stabilite de executorul judecătoresc prin procesul-verbal a cărui legalitate

a fost constatată de către instanță prin hotărâre judecătorească.

Această sentință

a fost atacată cu recurs de către recurenta A.V.A.S. București, iar prin decizia

nr. 420 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă,

a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 11252

din 20 noiembrie 2012 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, constatându-se că prima instanță,

față de situația de fapt reținută, a făcut o corectă aplicare a prevederilor O.G.

nr. 22/2002, apreciind corect că nu există nici un impediment în ceea ce privește

derularea executării silite.

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, la data de 11 octombrie 2013, SC A. SA a solicitat,

în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 1404 din 27

septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 9266/288/2012, întrucât

contravine deciziei nr. 420 din 14 martie 2013 pronunțată de aceeași instanță în

Dosarul nr. 9589/288/2012.

Curtea de Apel

Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 2905/R-COM din 20 iunie 2014 a admis cererea de revizuire formulată de SC

A. SA, fiind anulată decizia nr. 1404 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 9266/288/2012 și sentința nr. 482 din

18 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, secția civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că, în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

ale revizuirii, în sensul că hotărârile judecătorești potrivnice să fie pronunțate

în dosare diferite, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză și în

cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat

sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

În acest context,

s-a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile legale, în sensul că deciziile

de recurs nr. 420 din 14 martie 2013 și nr. 1404 din 27 septembrie 2013 sunt date

în dosare diferite, dar în una și aceeași pricină, anume în cadrul executării silite

derulate în dosarul nr. X./2009 al Biroului Eexecutorilor Judecătorești C.M., relativ

la aceleași acte de executare silită și între aceleași persoane, având aceeași calitate,

totodată reținându-se că în ambele decizii de recurs s-a statuat asupra aplicării

dispozițiilor art. 452 alin. (2) lit. a) C. proc. civ. și că în cadrul Dosarului

nr. 9266/288/2012 nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei

decizii, recurenta A.A.A.S. București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile

art. 304

1

, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de revizuire formulate

de SC A. SA împotriva deciziei nr. 1404/2013, ca neîntemeiată.

În argumentarea

cererii de recurs, recurenta consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea criticată fiind pronunțată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Recurenta apreciază

că, pentru a fi aplicabile dispozițiile pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. este necesar

a fi îndeplinite cumulativ patru condiții, hotărârile respective să fie pronunțate

de instanțe de același grad sau de grade deosebite, într-una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În ceea ce privește

calitatea părților, recurenta susține că în cele două litigii, chiar dacă părțile

respective se regăsesc, parțial în ambele cauze, calitatea acestora era diferită.

Astfel, în Dosarul

nr. 9589/288/2012 A.A.A.S. avea calitatea de contestator, în Dosarul nr. 9266/288/2012

această calitate a avut-o SC O. SA, iar în ceea ce privește mențiunea „aceleași

persoane” în cele două litigii părțile erau diferite, având în vedere că, în Dosarul

nr. 9266/288/2012 figurau ca părți și Biroul Executorilor Judecătorești C.M., cât

și cei doi administratori judiciari ai SC O. SA, respectiv R. SPRL și B.B.R.

SPRL, acesta fiind un motiv în plus al inaplicabilității dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Mai susține recurenta

că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât

hotărârea criticată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.

1201 C. civ.

În acest sens,

recurenta consideră că în mod nelegal Curtea de Apel Pitești a apreciat că, raportat

la motivele invocate de părți, care nu aveau aceeași calitate, se impunea admiterea

excepției autorității de lucru judecat.

În acest context,

recurenta apreciază că nu poate fi reținută culpa A.A.A.S. sau SC O. SA pentru pasivitatea

de care a dat dovadă creditoarea SC A. SA, care deși a formulat apărări în Dosarul

nr. 9266/288/2012, nu a invocat excepția la care se face referire, iar prin reținerea

faptului că neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea

proces constituie motiv de admisibilitate a revizuirii, aceasta reprezintă o evidență

„adăugare la lege”.

Prin întâmpinarea

depusă de intimata SC A. SA Craiova, la data de 26 ianuarie 2015 s-a solicitat respingerea

recursului formulat de A.A.A.S. și menținerea ca temeinică și legală a deciziei

nr. 2905/R-COM din 20 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul

nr. 1698/46/2013.

Analizând criticile

aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată

că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de recurenta A.A.A.S. București

să fie respins, pentru următoarele considerente:

Modificarea unei

hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, recurenta susține că, hotărârea criticată a fost pronunțată

cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în

cele două litigii părțile și calitățile acestora erau diferite, totodată fiind aplicate

greșit și dispozițiile art. 1201 C. civ.

Această critică

este nefondată, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit

cărora, revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”, aceste dispoziții aplicându-se

și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Acest motiv de

revizuire sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți, făcând astfel imposibilă executarea simultană a

două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi

este favorabilă, iar ieșirea din aceasta situație nu se poate realiza decât prin

revizuirea și anularea ultimei hotărâri.

În acest context,

se reține că în mod legal Curtea de Apel Pitești a constatat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, în sensul că

deciziile pronunțate în recurs nr. 420 din 14 martie 2013 și nr. 1404 din 27

septembrie 2013 sunt date în dosare diferite, dar în una și aceeași pricină, anume

în cadrul executării silite derulate în dosarul nr. X./2009 al Biroului

Eexecutorilor Judecătorești C.M., relativ la aceleași acte de executare silită,

respectiv adresa de înființare a popririi din data de 18 iulie 2012 și actele subsecvente

și între aceleași persoane, având aceeași calitate, și anume SC A. SA, creditoare,

A.A.A.S., debitoare, SC O. SA, terț poprit.

De altfel, în

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile legale anterior menționate nu se

analizează calitatea procesuală a părților, ci aceea rezultată din raportul juridic

fundamental.

În acest sens,

se constată că prin decizia recurată s-a făcut o amplă analiză cu privire la cele

două hotărâri, reținând că, în cadrul Dosarului nr. 9589/288/2012, A.V.A.S., în

calitate de debitoare în cadrul executării silite pornite în dosarul nr. X./2009

de Biroul Eexecutorilor Judecătorești C.M. a formulat contestație împotriva adresei

de înființare a popririi și a actelor adiacente, proces-verbal de actualizare debit,

proces-verbal de cheltuieli de executare, în contradictoriu cu creditoarea SC

A. SA Craiova și cu terțul poprit SC O. SA. în cadrul Dosarului nr. 9266/288/2012,

terțul poprit SC O. SA a formulat contestație la executare împotriva adresei de

înființare a popririi emisă de Biroul Eexecutorilor Judecătorești C.M. în dosarul

de executare silită nr. X./2009, în contradictoriu cu creditoarea SC A. SA și debitoarea

A.V.A.S., solicitând anularea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate

în dosarul respectiv împotriva terțului poprit.

Prin soluția pronunțată

în Dosarul nr. 9589/288/2012 a fost respinsă contestația la executare, iar în Dosarul

nr. 9266/288/2012 a fost admisă contestația la executare și anulate formele de executare

contestate, ambele hotărâri fiind pronunțate în contestații la executare, formulate

împotriva adresei de înființare a popririi și a actelor subsecvente întocmite de

Biroul Eexecutorilor Judecătorești C.M. în dosarul nr. X./2009.

În acest context,

nu pot fi reținute criticile recurentei, potrivit căreia, decizia atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât

în cele două litigii părțile și calitățile acestora erau diferite, deoarece, așa

cum susține recurenta A.A.A.S. prin memoriul de recurs, interesul A.A.A.S. și SC

O. SA era comun, în sensul anulării actelor de executare efectuate de Biroul

Eexecutorilor Judecătorești C.M. în dosarul nr. X./2009, în ceea ce privește poprirea

sumelor de bani datorate de terțul poprit SC O. SA către debitorul A.A.A.S., având

în vedere că ambele contestații priveau aceleași acte de executare silită, respectiv

adresa de înființare a popririi din data de 18 iulie 2012 și actele subsecvente

acesteia.

De asemenea, nici

critica, potrivit căreia, hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 1201 C. civ., întrucât a fost admisă excepției autorității de lucru judecat,

deși părțile nu aveau aceeași calitate, nu poate fi reținută în raport de considerentele

arătate.

În acest context,

nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica

adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești este nefondată, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de recurenta A.A.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de recurenta A.A.A.S. București împotriva deciziei nr. 2905/R-COM

din 20 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.