ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2014

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2014, petenta SC I.I. SRL Râmnicu Vâlcea, a solicitat suspendarea executării sentinței nr. 5802 din 17 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în temeiul art. 280 și art. 403 vechiul C. proc. civ. În motivarea cererii, a susținut că prin sentința menționată, a fost obligată să plătească intimatei suma de aproximativ 640.000 RON reprezentând 14.150 euro și respectiv 128.036,2 euro, împotriva acesteia exercitând calea de atac a apelului. Executarea sentinței până la soluționarea apelului, i-ar provoca însă un dezechilibru major în activitatea sa comercială, iar paguba pe care ar încerca-o ar fi imposibil de reparat ulterior, conducând la intrarea societății în insolvență.

Intimata a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare formulată, susținând că potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012: „Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, iar potrivit art. 5 din același act normativ: „Dispozițiile C. proc. civ. privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ. (...)”. Așa fiind, a apreciat că, chiar dacă prin sentința în discuție s-a finalizat un litigiu început sub regimul vechiului C. proc. civ., executarea acestuia este supusă prevederilor art. 632 alin. (2) din noul C. proc.

civ., care conferă calitatea de titlu executoriu, hotărârilor executorii, hotărârilor definitive precum și oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care potrivit legii pot fi puse în executare. Prin încheierea din 18 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a r espins excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare; s-a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC I.I. SRL privind suspendarea executării sentinței nr. 5802 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata SC R.G. SA Borsec. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile C. proc.

civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. În cauză, procesul a început în anul 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., la data de 15 februarie 2013. Așa fiind, hotărârea în discuție dată într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., este executorie, astfel că obiectul învestirii instanței nu lipsește așa cum s-a susținut. Pe fond instanța a reținut în principiu că apelul este nesuspensiv de executare, art. 720 8 C. proc. civ. dispunând „exercitarea apelului nu suspendă de drept executare”, însă legiuitorul îngăduie în afara cazurilor anume prevăzute de lege, suspendarea hotărârii apelate, la cerere, motivat.

Examinând susținerile petentei în raport de înscrisurile depuse la dosar Curtea a constatat că motivele invocate sunt de natură să convingă instanța că măsura suspendării executării sentinței, derogatorie de la caracterul nesuspensiv al căii de atac se impune cu necesitate. Împotriva încheierii din 18 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

SC R.G. SA

arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru că deși procesul s-a judecat sub imperiul vechiului C. proc. civ., executarea sentinței civile nr. 5802 din 17 octombrie 2013 este supusă prevederilor noului C. proc. civ. față de dispozițiile art. 632 alin. (2). Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Procesul civil a fost declanșat prin introducerea cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 6001/90/2011 la Tribunalul Vâlcea, adică anterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ., la data de 15 februarie 2013. Sentința civilă nr. 5802 din 17 octombrie 2013 a fost pronunțată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., astfel încât executarea acesteia este supusă noilor prevederi privind procedura civilă pentru că art. 5 din Legea nr. 76/2012 prevede că dispozițiile C. proc. civ. privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate, ori după caz întocmite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ. Este adevărat că art. 3 din Legea nr. 76/2012 prevede că dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite după intrarea acestuia în vigoare, însă art. 5 așa cum am arătat deja, prevede că dispozițiile C. proc.

civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate, ori după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ. Față de cele arătate, Înalta Curte reține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, fără a avea în vedere dispozițiile art. 5 pentru că, deși procesul s-a declanșat sub imperiul vechiului C. proc. civ., executarea sentinței civile nr. 5802 din 17 octombrie 2013 este supusă prevederilor noului C. proc. civ. Chiar dacă potrivit art. 720 8 din vechiul C. proc. civ. sub imperiul căruia s-a declanșat procesul civil și s-a pronunțat sentința civilă în cauză era executorie, având în vedere prevederile noului C. proc.

civ., rezultă că sentința civilă nr. 5802 din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Vâlcea este supusă prevederilor noului cod. Așadar, sentința civilă nr. 5802 din 17 octombrie 2013 nu este o hotărâre executorie față de dispozițiile art. 632 și dispozițiile art. 633 C. proc. civ. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia faptul că prin încheierea din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria sector 3 București s-a respins cererea formulată de

SC R.G. SA

(recurenta) de încuviințare a executării silite împotriva SC I.I. SRL (intimata) în baza sentinței civile nr. 5802 din 17 octombrie 2013 față de dispozițiile art. 632, art. 665 alin. (5) pct. 2 C. proc. civ. Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta SC R.G. SA împotriva încheierii din 18 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de petenta SC I.I. SRL privind suspendarea executării sentinței nr. 5802 din 17 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6001/90/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta SC R.G. SA împotriva încheierii din 18 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de petenta SC I.I. SRL privind suspendarea executării sentinței nr. 5802 din 17 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6001/90/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2014.