ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1102/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă la 3 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate rezilierea contractelor încheiate între părți sub nr. x din 14 aprilie 2011 și x din 5 decembrie 2011 și a actelor adiționale, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă, începând cu 3 mai 2016, conform notificării de reziliere comunicată la 28 aprilie 2016; să interzică utilizarea, total sau parțial, de către pârâtă a soluțiilor tehnice oferite de reclamant prin aceste contracte; să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a daunelor-interese în cuantum de 50.000.000 RON, conform prevederilor art. 12.3 din contractele încheiate între părți; să constate că suma de 4.071.873 RON este scadentă (compusă din suma de 2.245.809,6 RON, născută înainte de deschiderea procedurii insolvenței și suma de 1.826.063,4 RON, născută după deschiderea procedurii insolvenței) înscrisă la poziția 78 din tabelul creditorilor chirografari în favoarea reclamantului și confirmată de judecătorul-sindic la 22 aprilie 2015 și să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (2)-(3), art. 68, art. 86 alin. (1)-(2), art. 102 alin. (1)-(2) și art. 149 din Legea nr. 85/2006, art. 1349-1350, art. 1404 alin. (4) și 1405 alin. (1) C. civ., art. 465, art. 903-905 și art. 978-979 C. proc. civ., Legea nr. 64/1991 și Regulamentul de aplicare a invențiilor conform H.G. nr. 547 din 21 mai 2008.

La termenul din 1 februarie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a disjuns capetele de cerere nr. x, 2, 3 și 5 din acțiunea introductivă, precum și cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, fiind creat dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 14 din 1 februarie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale a judecătorului-sindic cu privire la soluționarea capetelor de cerere nr. x, 2, 3 și 5 din acțiunea introductivă și a cererii de instituire a măsurilor asiguratorii formulată de pârâții B. S.P.R.L. și C. S.P.R.L., administratori judiciari ai debitoarei A. S.A. și a transpus cauza pe rolul secției I Civile a Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la 21 februarie 2017, sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 1449/2017 din 22 decembrie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., reprezentată de administratorii judiciari B. S.P.R.L. și C. S.P.R.L.

Împotriva sentinței primei instanțe, CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 439/A-com din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței primei instanțe.

La 7 august 2018, CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A. a formulat o cerere de repunere în termenul de a formula apel împotriva sentinței civile nr. 1449 din 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A., privind repunerea în termenul de a formula apel împotriva sentinței civile nr. 1449 din 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. SPRL și prin administrator judiciar C. SPRL.

Împotriva deciziei nr. 439/A-com din 18 iunie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 10 septembrie 2018, sub nr. de dosar x/2017

În motivarea recursului, autorul căii de atac a învederat, în susținerea primului motiv de casare invocat, că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

În concret, recurentul-reclamant a învederat că eroarea vizând termenul de apel de 30 de zile, în loc de 15 zile, se regăsește în dispozitivul sentinței atacate cu apel, astfel încât nu poate fi imputată părții care și-a adaptat conduita procesuală în funcție de cele înscrise în comunicarea oficială a Tribunalului Vâlcea.

În aceste condiții, cauza temeinică de împiedicare de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege echivalează cu forța majoră sau cazul fortuit.

Autorul căii de atac a mai învederat că judecătorii fondului și-au încălcat propriile considerente, întrucât au aplicat de mai multe ori dispozițiile noului C. proc. civ., fiind expuse în detaliu situațiile în care acest act normativ a fost aplicat în prezenta cauză. Așadar, prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile Noului C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a mai învederat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

În acest sens, recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel a reținut în cuprinsul deciziei atacate că:

"în termen legal reclamantul a formulat apel împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte". Or, contrar acestei constatări, instanța de apel a invocat și admis excepția tardivității apelului.

Autorul recursului a mai învederat că instanța de fond nu și-a prorogat competența de soluționare a cauzei cu privire la cererea inițială, aceasta nefiind asociată dosarului de insolvență, ci înregistrată ca un dosar distinct.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A. a declarat recurs și împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 7 ianuarie 2019, sub nr. de dosar x/2019

Recurentul susține, în esență, că instanța de apel a aplicat greșit legea procesual civilă, fără nicio legătură cu fondul cauzei dedus judecății. Consideră că decizia recurată confirmă faptul că instanțele care au judecat pricina din 2016 până în 2018 au aplicat o regulă contrară dispozițiilor legale procedurale în a nu clarifica cadrul procesual aplicabil decât după încheierea dezbaterilor.

Totodată, apreciază că în mod nelegal instanța de apel a reținut că nu există vreo cauză temeinică de împiedicare a recurentului-reclamant de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de legea considerată de instanță drept cea aplicabilă. Astfel, instanța de apel deși a reținut că acțiunea, în integralitatea sa, este incidentală și s-ar fi judecat potrivit C. proc. civ. de la 1865, în cuprinsul deciziei recurate invocă drept argument doar două încheieri de ședință în care, după încheierea dezbaterilor și după amânarea pronunțării, instanțele de fond au statuat că vechiul C. proc. civ. ar fi fost legea aplicabilă.

În concluzie, recurentul susține că decizia nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal trebuie casată întrucât prin aceasta i se aduce o vătămare gravă ce nu se poate înlătura decât prin anularea ei, fiind imposibilă exercitarea dreptului la apărare.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. SPRL și prin administrator judiciar C. SPRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 21 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2019, la dosarul nr. x/2017 al acestei instanțe, constatând existența unei strânse legături între cele două cauze.

Analizând recursurile deduse judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare și Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este fondat având în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Este întemeiată critica potrivit căreia, prin soluția pronunțată și argumentele aduse în sprijinul acesteia, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 și a respins ca tardiv apelul formulat, atrăgând ca atare, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 3 iunie 2016, pe rolul Tribunalului Vâlcea - judecător sindic, reclamantul a dedus judecății o acțiune în vederea obținerii unui titlu executoriu, având 5 petite, respectiv: să se constate rezilierea contractelor încheiate între părți sub nr. x din 14 aprilie 2011 și x din 5 decembrie 2011 și a actelor adiționale, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă, începând cu 3 mai 2016, conform notificării de reziliere comunicată la 28 aprilie 2016; să interzică utilizarea, total sau parțial, de către pârâtă a soluțiilor tehnice oferite de reclamantă prin aceste contracte; să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a daunelor-interese în cuantum de 50.000.000 RON, conform prevederilor art. 12.3 din contractele încheiate între părți; să constate că suma de 4.071.873 RON este scadentă (compusă din suma de 2.245.809,6 RON, născută înainte de deschiderea procedurii insolvenței și suma de 1.826.063,4 RON, născută după deschiderea procedurii insolvenței), fiind înscrisă la poziția 78 din tabelul creditorilor chirografari în favoarea reclamantei și confirmată de judecătorul-sindic la 22 aprilie 2015; să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință nr. 14 din 1 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale a judecătorului sindic în soluționarea petitelor 1, 2, 3 și 5 și a solicitării privind instituirea măsurilor conservatorii/asiguratorii și s-a transpus cauza la secția I a Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2017*.

În mod eronat, curtea de apel a reținut faptul că acțiunea pendinte face obiectul unui dosar asociat dosarului de insolvență nr. 887/90/2013, înregistrat la 25 ianuarie 2013 pe rolul Tribunalului Vâlcea, de unde rezultă că întregii proceduri îi sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Contrar acestor argumente, în motivarea încheierii de ședință nr. 14 din 1 februarie 2017, tribunalul a reținut în considerente că, în speță, pretențiile deduse judecății prin capetele de cerere 1, 2, 3 și 5 și solicitarea privind instituirea măsurilor conservatorii/asiguratorii, derivă din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale asumate, fiind un litigiu cu profesioniști supus procedurii de drept comun.

Prin urmare, cererea dedusă judecății nu este o cerere incidentală cum în mod greșit s-a reținut, ci este o cerere de sine stătătoare, supusă legii procesual civile în vigoare la data introducerii acțiunii pe rolul instanței (3 iunie 2016), respectiv Noului C. proc. civ. (15 februarie 2013).

În consecință, instanța de apel a aplicat greșit termenul de declarare a apelului de 15 zile, prevăzut de art. 284 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865. Așadar, în speță sunt incidente prevederile art. 468 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora "termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantului-reclamant la 29.01.2018, iar apelul a fost declarat de acesta la data de 23.02.2018, rezultă faptul că apelul a fost declarat în cadrul termenului procedural.

Potrivit celor expuse anterior, rezultă că judecata realizată de instanța de apel s-a fundamentat pe o aplicare greșită a legii procesual civile, având drept consecință admiterea în mod nelegal a excepției tardivității formulării apelului și respingerii acestuia ca tardiv formulat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare și Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleași instanțe.

Recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare și Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va fi respins ca lipsit de interes pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată s-a respins cererea formulată de CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ȘI MEMBRANE S.A., privind repunerea în termenul de a formula apel împotriva sentinței civile nr. 1449 din 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Ambele recursuri declarate în cauză, respectiv atât recursul declarat împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, cât și recursul declarat împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal urmăresc aceeași finalitate, respectiv constatarea că apelul a fost declarat în termen și judecarea pe fond a cauzei.

Având în vedere soluția de casare și trimitere spre o nouă judecată, dispusă de instanță cu privire la recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare și Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și considerentele mai sus reținute în motivarea acestui recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunțată de aceeași curte de apel este lipsit de interes, motiv pentru care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare și Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare și Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.