ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2922/2015

Decizia nr. 2922/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2978/2/2014 din 05 mai 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, solicitând ca, pe calea procedurii ordonanței președințiale să dispună următoarele:

- obligarea pârâtului Guvernul României să nu introducă pe ordinea de zi a ședințelor de guvern în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcărești, în concret "Parcul Natural Văcărești", până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarelor nr. x/2/2013, y/2/2013 și z/2/2013 aflate pe rolul Curții de Apel a Municipiului București, secția de contencios administrativ și fiscal;

- obligarea pârâtului Guvernul României, să nu includă pe ordinea de zi a ședințelor de guvern în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcărești, în concret "Parcul Natural Văcărești", până ce situația juridică a terenului la data înființării nu va fi completată cu: a) proprietarii de terenuri care au titlu de proprietate dar care nu au încă cadastrul făcut, b) tabelul cu cererile formulate la Primăria sectorului 4 în temeiul legilor funciare, c) tabelul cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001;

- obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice cu sediul în București,  sector 5, să respecte legislația de mediu aflată în vigoare, și să nu trimită Guvernului României în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcărești, în concret "Parcul Natural Văcărești, până ce nu vor fi respectate, în ordine cronologică: a) prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 57/2007, privind regimul ariilor protejate și conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice,:în momentul primirii documentației necesare instituirii regimului de arie naturală protejată, autoritățile competente pentru protecția mediului trebuie să înștiințeze deținătorii și administratorii de terenuri și să inițieze consultări cu toți factorii interesați; b) prevederile Legi nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administrația publică;

- obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, să nu trimită Guvernului României în vederea aprobării Proiectul de hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată în zona Văcărești, în concret "Parcul Natural Văcărești, până ce situația juridică a terenului la data înființării nu va fi completată cu: a) proprietarii de terenuri care au titlu de proprietate dar care nu au încă cadastrul făcut; b) tabelul cu cererile formulate la Primăria sectorului 4 în temeiul legilor funciare; c) tabelul cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10.2001.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1687 din 28 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și lipsei de interes și a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ca nefondată.

Recursul

Împotriva sentinței civile nr. 1687/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:

Cererea de ordonanță președințială formulată respectă toate exigentele prevăzute de N. C.. proc. civ., respectiv:

Urgența este dată de modul ilegal și abuziv prin care autoritățile au obținut actele administrative premergătoare până acum.

Vremelnicia - Se arată că reclamantul - recurent nu a solicitat instanței să oblige pârâtele să nu aprobe proiectul Parc natural Văcărești, cum în mod total eronat au menționat pârâtele, ci numai să le oblige să nu facă acest lucru o perioada determinată, ținând cont de faptul că o parte din aceste termene

- sunt prevăzute de însăși legislația de mediu în vigoare.

- altele sunt datele de finalizare a unor acțiuni judecătorești prin care se solicită corectarea altor abuzuri ale autorităților care nu au respectat prevederi imperative ale legislației referitoare la sănătatea și siguranța populației.

- prin acest termen vremelnic pârâtele vor fi astfel obligate să respecte și prevederile Legii nr. 165/2013.

Paguba iminentă este reprezentată de:

- amenințarea dreptului la sănătate prevăzut și de Constituția României

- prin nerespectarea de către autorități a legislației, în sensul de a nu completa situația juridică a terenurilor la data înființării ariei naturale protejate cu terenul ce i-a fost restituit dar pentru care nu are încă cadastru efectuat cât și cu cererile de retrocedare, petenții sunt în mod abuziv puși în situația de a nu beneficia de prevederile Legii nr. 165/2013 și de a le fi restituite terenurile în natura. Legislația permite instituirea ariilor naturale protejate și pe terenuri private și de asemenea stipulează că în acest caz proprietarii vor primi chirie, respectiv compensații financiare pentru lipsirea de folosință a terenurilor, în termeni juridici.

Neprejudicierea fondului

Arată recurentul că nu solicită instanței să oblige pârâtele să nu emită un act administrativ ci numai să le impună un termen provizoriu de interdicție în care acestea să respecte legislația de mediu în vigoare.

Completarea situației juridice a terenului în conformitate cu starea de fapt și de drept este o obligație impusă de legiuitor pârâtelor și în nici un caz o tranșare a fondului în favoarea notificatorilor.

Pentru emiterea unui act administrativ prin care se instituie regimul de arie naturală protejată, respectiv Parc Natural, legislația de mediu în vigoare prevede obligativitatea mai multor etape procedurale cât și a obținerii unor acte administrative premergătoare. În acțiunea introductorie a învederat instanței, pentru a arăta astfel aparența de drept favorabilă recurentului, că în speța în cauză în toate etapele procedurale cât și actele administrative premergătoare, obținute până acum au fost comise abuzuri legislative atât de către inițiator cât și de către autoritățile în drept.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 alin. (1) și art. 999 din Noul C. proc. civ.

Apărările intimaților

Intimații - pârâți Guvernul României și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice au formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acesteia ca nefondată și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

La data de 10 noiembrie 2014, reclamantul - recurent a invocat în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488, art. 197, art. 13 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de la 15 septembrie 2015, Înalta Curte a respins ca inadmisibile cererile de sesizare cu excepțiile de neconstituționale a dispozițiilor art. 13 alin. (2), art. 488 și art. 197 C. proc. civ. - ca inadmisibile.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale Ordonanței președințiale:

- Instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Astfel, aparența de drept nu a fost stabilită în favoarea reclamantei - recurente, instanța de fond apreciind în mod judicios că nu este dovedită, susținerile reclamantului nefiind însoțite de dovezile necesare.

Din actele dosarului și susținerile pârâților intimați rezultă că nu a fost întocmită documentația prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 57/2007, astfel că procedura se află în faza incipientă.

Nu se poate aprecia dacă susținerile reclamantului în sensul că „declararea zonei Lacul Văcărești ca arie naturală protejată ar crea un potențial risc pentru sănătatea și siguranța populației” este întemeiată.

În raportul de specialitate efectuat de Direcția Generală Dezvoltare Urbană din 22 aprilie 2014 s-a menționat drept obiectiv „asigurarea dreptului cetățenilor la un mediu curat și sănătos prin conservarea resurselor și a patrimoniului natural (...)”.

Un rol esențial revine Primăriei Municipiului București în protejarea și valorificarea potențialului oferit de acest loc ca adevărată zonă de regenerare a mediului și a sănătății, având în același timp și rol social, de agrement, relaxare, educație și cultură”.

- Nici urgența nu este o condiție îndeplinită în accepțiunea art. 997 C. proc. civ. Pretențiile formulate de reclamantul - recurent se referă în principal la promovarea procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001.

Orice alte aspecte care vizează un proiect - care nu a fost încă supus procedurilor de specialitate, deci neexistând în ordinea juridică, sunt lipsite de conținut.

- De asemenea nici vremelnicia și nici paguba iminentă nu au fost dovedite în cauză așa cum a reținut corect instanța de fond.

Argumentele recurentului – reclamant precum nerespectarea termenelor prevăzute de legislația de mediu în vigoare, precum și cele referitoare la sănătatea și siguranța populației, nu au legătură cu realitatea concretă, palpabilă care să fie eventual analizată în baza unor probatorii.

Cât privește soluționarea definitivă a unor acțiuni judecătorești, acest aspect este în mod teoretic imprecis, iar măsura vremelniciei are o condiționare certă până la un moment din viitor previzibil dublată de o pipăire a unui drept legitim prefigurat.

- Paguba iminentă nu este dovedită prin invocarea etapelor privind retrocedarea unor imobile și puneri în posesie.

Amenințarea dreptului la sănătate a populației precum și primirea unor compensații bănești de către proprietari pentru lipsa de folosință a terenurilor, nu pot fi decelate într-o speță de ordonanță președințială.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. - constatând că sentința de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1687 din 28 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.