ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2585/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de anulare a atribuirii în custodie pentru Aria naturală protejată "Lacul și Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia și Regiunea 8 București - Ilfov și obligarea pârâtului să încheie cu reclamanta "Convenția de custodie" pentru Aria naturală protejată "Lacul și Pădurea Cernica".

Prin Sentința civilă nr. 2577 din 14.10.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2577 din 14.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Reclamanta prin cererea de recurs apreciază că soluția instanței de fond este nelegală, având în vedere că instanța fondului și-a fundamentat opinia prin invocarea Sentinței civile nr. 3349/09.12.2014, hotărâre judecătorească care nu este definitivă și, prin urmare nu a intrat în puterea de lucru judecat, astfel încât să producă efecte juridice specifice și să nască efectul de opozabilitate.

Instanța de fond, în mod greșit, nu a reținut că sintagma "reprezentant candidat" nu este sinonimă cu sintagma "reprezentant legal", în ceea ce privește implicarea numitei B., care a prezentat comisiei timp de zece minute informațiile din teza sa de doctorat, în calitate de cunoscător legitim.

În acest context, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, statuând în sensul existenței incompatibilității prevăzute de lege pe motiv că persoana care a făcut operațiunea de prezentare ar fi fost mandatarul societății, astfel că instanța a interpretat greșit prevederile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. Totodată, recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, prevederile Ordinului nr. 1470/2013, în vigoare la momentul desfășurării de atribuire.

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu al recursurilor la 08 octombrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Atât recurenta-reclamantă, cât și intimatul-pârât nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu.

Prin încheierea de ședință din data de 22 martie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond al acestora, în ședință publică, pentru data de 15 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Deciziei de anulare a atribuirii în custodie pentru Aria naturală protejată "Lacul și Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia și Regiunea 8 București - Ilfov și obligarea pârâtului să încheie cu reclamanta "Convenția de custodie" pentru Aria naturală protejată "Lacul și Pădurea Cernica"emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (în prezent Ministerul Mediului).

Instanța de fond a respins cererea reclamantei, reținând în esență că, potrivit art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2013 "Funcționarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită.", iar în speță au existat dovezi care să confirme că numita B. a îndeplinit calitatea de mandatar al societății reclamante în același timp cu cea de funcționar public în cadrul autorității pârâte, organizatoare a licitației.

Înalta Curte este în acord cu soluția pronunțată de instanța de fond și apreciază recursul formulat de recurenta-reclamantă ca fiind nefondat.

Prima critică invocată de recurenta-reclamantă conform căreia instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, deoarece și-a fundamentat opinia prin apelarea la Sentința civilă nr. 3349/09.12.2014, care nu era definitivă la acel moment, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 soluționat de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care numita B. a contestat decizia Agenției Naționale de Integritate prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate, strict în legătură cu calitatea sa de reprezentantă a SC A. SRL este neîntemeiată.

Instanța de fond a argumentat în mod corect că, în conformitate cu prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., republicat, "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată." Astfel că, în ceea ce privește chestiunea incompatibilității numitei B., aceasta nu se mai poate supune analizei în cadrul acestui proces, deoarece a fost deja tranșată prin altă hotărâre judecătorească.

Totodată, sub același aspect, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 3245 pronunțată la data de 26 octombrie 2017, în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a menținut soluția instanței de fond cu privire la starea de incompatibilitate a numitei B., respingându-i recursul acesteia.

Înalta Curte, constată că prin Decizia de anulare a atribuirii în custodie a Ariei naturale protejate "Lacul și Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia și Regiunea 8 București - Ilfov a fost anulată această procedură, din cauza stării de incompatibilitate în care s-a aflat numita B. funcționar public în cadrul autorității organizatoare a licitației (pârâtul) și mandatar al SC A. SRL Această incompatibilitate nu a fost anulată în urma procedurilor judiciare întreprinse de numita B., atât instanța de fond prin Sentința civilă nr. 3349/09.12.2014, cât și cea de control judiciar prin Decizia nr. 3245 din 26 octombrie 2017 menținând concluziile Agenției Naționale de Integritate.

Prin urmare, în prezenta cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, deoarece din probatoriul administrat s-a confirmat că în procedura de atribuire s-au încălcat prevederile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. În speță, măsura prin care s-a anulat procedura de atribuire a Ariei naturale protejate "Lacul și Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia și Regiunea 8 București - Ilfov a fost adoptată de pârât cu respectarea normelor legale în vigoare.

Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici dezvoltate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, în esență, confirmarea stării de incompatibilitate a numitei B. neimplicând alte temeiuri de drept pentru a justifica măsura de anulare a procedurii de atribuire.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, constată că motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, și urmează ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, să-l respingă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2577 din 14.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV