ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 5.06.2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Natională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare din 23.05.2014 întocmit de Agenția Natională de Integritate sub nr. 21956/G/II din 23.05.2014.

Prin Raportul de evaluare nr. x din 23.05.2014, emis de pârâta ANI, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților, întrucât reclamanta A., funcționar public în cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, a fost mandatarul unei personae juridice (S.C. B. S.R.L.) în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 3349 din 9.12.2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică a recurentei vizează faptul că prima instanță a respins, ca inutilă soluționării cauzei proba testimonială, soluție criticabilă din punctul de edere al recurentei, cât timp teza probatorie a fost indicată explicit iar proba solicitată ar fi fost hotărâtoare pentru stabilirea aspectelor de fapt relevante în cauză.

În al doilea rând, recurenta susține că hotărârea criticată este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât activitatea sa a fost realizată în afara oricărei legături directe sau indirect cu funcția public deținută, în beneficial exclusive al unor arii natural protejate, la constituirea cărora a avut contribuții deosebit de importante, de-a lungul a peste 10 ani de studiu și muncă efectivă.

Recurenta nu a acționat niciun moment în considerarea funcției publice deținute, contrar celor reținute de Curtea de Apel București, și nici nu a profitat de eventuale beneficii materiale sau de altă natură, dată fiind calitatea sa de funcționar public.

Contractul de cesiune a dreptului de autor pentru dreptul de folosință a datelor din teza de doctorat nu a fost încheiat în considerarea funcției publice deținute și nu a avut ca și cauză determinantă calitatea de funcționar public ci pe cea de autor(titular) al unei teze de doctorat, lucrare științifică din care au fost extrase datele utilizate la întocmirea documentației prezentate la comisia de evaluare a dosarelor pentru atribuirea ariilor natural protejate din regiunile Sud-Muntenia și București-Ilfov.

Ca efect al contractului de cesiune, recurenta a reprezentat din punct de vedere științific(fără alte aporturi) S.C. B. S.R.L. în fața Comisiei de evaluare, furnizând informațiile prezente strict în teza de doctorat, precizând recurenta că sintagma "reprezentant candidat", utilizată în procesul-verbal întocmit în urma interviului, nu este sinonimă că cea de reprezentant legal al societății comerciale anterior amintite.

Susține recurenta că prima instanță a interpretat eronat prevederile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, întrucât dispozițiile citate nu pot interzice autorului unei cercetări științifice, funcționar public, prezentarea datelor din opera sa, chiar și în fața unor alți funcționari publici, pentru simplul motiv că acele date au fost cesionate unei societăți comerciale iar legea interzice reprezentarea acesteia în fața terților în măsura în care reprezentarea vizează funcția public deținută.

Subliniind și faptul că nu a obținut venituri sau alte avantaje patrimoniale din colaborarea cu S.C. B. S.R.L., precum și faptul că la momentul prezenței sale în fața comisiei de evaluare a dosarelor se afla în concediu fără plată, recurenta consideră că în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa de către prima instanță, hotărârea fiind afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2.1. Procedura derulată în fața instanței de recurs

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3349 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 26.10.2017.

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin raportul de evaluare criticat pe cale prezentei contestații s-a reținut faptul că recurenta-reclamantă a încălcat regimul incompatibilităților întrucât, în calitate de funcționar public în cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, a fost mandatarul unei persoane (S.C. B. S.R.L.) în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită.

Astfel, în exercitarea funcției publice deținute în cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor sociale, persoana evaluată a încălcat interdicția prevăzută de dispozițiile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit cu care (4) Funcționarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită.

În concret, se reține faptul că recurenta-reclamantă a fost numită în funcție publică în cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor la data 11.07.2011.

Potrivit fișelor postului nr. 696 din 03 februarie 2011 și nr. 14 din 20 iulie 2012, adresei nr. x din 04 decembrie 2013 emisă de Direcția Dezvoltare Durabilă și Protecția Naturii din cadrul Ministerul Mediului și Pădurilor și Ordinului nr. 2143 din 12 septembrie 2013 emis de Ministrul Mediului și Schimbărilor Climatice, în calitate de funcționar public - consilier superior în cadrul Compartimentului arii protejate - Direcția Dezvoltare Durabilă și Protecția Naturii din cadrul Ministerul Mediului și Pădurilor, persoana evaluată:

- este membru - șef de comisie al Comisiei Regionale Sud-Est și Comisiei Regionale Sud-Vest de atribuire în custodie/administrare a ariilor naturale protejate;

- asigură și urmărește aplicarea și realizarea prevederilor și recomandărilor din acordurile și convențiile internaționale referitoare la Rețeaua Națională de Arii Naturale Protejate și Rețeaua Ecologică Natura 2000;

- participă la elaborarea actelor normative și a reglementărilor specifice pentru administrarea rețelei Naționale de Arii Naturale Protejate și Rețelei Natura 2000.

La data de 08.10.2013 recurenta-reclamantă a încheiat cu S.C. B. S.R.L. contractul de cesiune de drepturi de autor nr. M55 din 08 octombrie 2013.

Obiectul contractului este menționat la art. 1.1 și constă în "cesionarea dreptului de folosință a rezultatelor studiilor științifice referitoare la specii și habitate, impactul antropic asupra acestora și date despre planul de management draft, dezvoltate în zona Cernica și care se regăsesc în teza de doctorat a cedentului, cu titlul Diversitatea faunistică și floristică din zona Cernica, argument pentru includerea în rețeaua de arii protejate "Natura 2000"

Modalitățile de plată sunt precizate la art. 3.1 lit. a), potrivit căruia "Cedentul are dreptul de a primi o remunerație stabilită ulterior printr-un act adițional la prezentul contract"; art. 3.2 lit. b) "Cesionarul se obligă să plătească cedentului o remunerație, precum și taxele și impozitele conform legii (16% impozit reținut la sursă), stabilite ulterior printr-un act adițional la prezentul contract."

La data de 27.11.2013, în cadrul celei de-a 5-a sesiuni de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare, recurenta-reclamantă a susținut pentru și în numele candidatului S.C. B. S.R.L. (în temeiul împuternicirii nr. M69 din 27 noiembrie 2013 emisă de S.C. B. S.R.L. având ca obiect reprezentarea"la susținerea dosarului de candidatură în vederea preluării în custodie a sitului Natura 2000 Lacul și Pădurea Cernica") interviul (etapă obligatorie a susținerii candidaturii) în fața Comisiei regionale de evaluare privind atribuirea custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare Regiunile Sud și București-Ilfov, pentru situl Natura 2000 Lacul și Pădurea Cernica.

Raportat la calitatea recurentei-reclamante de consilier superior în cadrul Compartimentului arii protejate - Direcția Dezvoltare Durabilă și Protecția Naturii din cadrul Ministerul Mediului și Pădurilor, respectiv membru al Comisiei Regionale Sud-Est și Comisiei Regionale Sud-Vest de atribuire în custodie/administrare a ariilor naturale protejate, calitate ce exista chiar dacă recurenta-reclamantă se afla în concediu fără plată la data de 27.11.2013, în mod întemeiat a reținut atât intimate Agenția Națională de Integritate cât și instanța fondului faptul că recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, întrucât a reprezentat societatea S.C. B. S.R.L. pentru efectuarea unor acte în legătură cu funcția public pe care o exercita.

Este irelevant conținutul raportului juridic în baza căruia are loc reprezentarea de care face vorbire articolul 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, fiind nu numai necesar dar și suficient, pentru constatarea incompatibilității incriminate de textul citat, să fie dovedit faptul reprezentării, de către funcționarul public, pentru efectuarea unor acte în legătură cu funcția public a reprezentantului.

Împrejurarea că în cauza de față recurenta-reclamantă a cesionat societății S.C. B. S.R.L. teza de doctorat, pentru valorificarea datelor conținute în vederea susținerii dosarului de candidatură pentru preluarea în custodie, de către societatea amintită anterior, a sitului Natura 2000 Lacul și Pădurea Cernica, nu înlătură starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurenta-reclamantă, reprezentând societatea la interviul susținut în scopul preluării în custodie a ariei protejate, fiind imposibilă disocierea între funcționarul public și autorul tezei științifice în discuție.

De altfel, este de precizat că nici textul art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 nu distinge după cum funcționarul public reprezintă mandantul în această calitate ori în virtutea unui titlu științific, relevant fiind, cum s-a arătat mai sus, ca actele îndeplinite de funcționarul public într-o atare ipoteză să fie în legătură cu funcția pe care o exercită.

Or, din perspectiva atribuțiilor recurentei-reclamante, este evident că reprezentarea unei societăți comerciale pentru admiterea candidaturii pentru preluarea în custodie a unui sit Natura 2000 are legătură cu funcția pe care o deține în cadrul Compartimentului arii protejate - Direcția Dezvoltare Durabilă și Protecția Naturii din cadrul Ministerul Mediului și Pădurilor, fiind șef de comisie al Comisiei Regionale Sud-Est și Comisiei Regionale Sud-Vest de atribuire în custodie/administrare a ariilor naturale protejate, asigurând aplicarea și realizarea prevederilor și recomandărilor din acordurile și convențiile internaționale referitoare la Rețeaua Națională de Arii Naturale Protejate și Rețeaua Ecologică Natura 2000.

Nu în ultimul rând trebuie precizat faptul că incompatibilitatea vizată de textul articolului 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 nu este condiționată de dovada unui folos material obținut de funcționarul public ce exercită actele prohibite de lege sau de scopul concret pentru care funcționarul public înțelege să exercite activitatea de reprezentare, astfel că argumentele recurentei-reclamante, în sensul că nu a obținut venituri sau alte foloase de ordin material din susținerea candidaturii depuse de S.C. B. S.R.L. precum și acelea că a avut în vedere exclusiv valorificarea cunoștințelor pentru protejarea ariei natural în discuție nu au relevanță pentru aprecierea legalității raportului de evaluare contestat în cauză.

De aceea, nici critica referitoare la soluția de respingere a probei testimonial nu poate fi primită, în mod judicios stabilind judecătorul fondului că o atare probă nu este utilă soluționării cauzei, din moment ce incompatibilitatea prevăzută de art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 nu este circumstanțiată în funcție de caracterul oneros al activității desfășurate de funcționarul public ori de scopurile avute în vedere de acesta.

Față de aceste considerente recursul civil este apreciat ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 3349 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.