ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17.04.2015 reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București au chemat in judecata pe pârâții Guvernul României Si Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere Primului Ministru al Guvernului României - domnul A. și Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice - doamna B. începând cu data de 10.05.2014 și pana la executarea deciziei nr. 1877/9.04.2014 pronunțată de ICCJ secția de contencios administrativ și Fiscal in dosarul nr. x.

Au mai solicitat acordarea de penalități către subscrișii, în cuantum de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere, până la executarea de către pârâți a obligațiilor stabilite în sarcina lor prin dispozitivul aceleași decizii.

Prin sentința civilă nr. 1963 din 1 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Primul Ministru,

- A respins acțiunea formulată de reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București în contradictoriu cu acești pârâți (Guvernul României și Primul Ministru), ca neîntemeiată.

- A admis în parte cererea reclamanților Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului Și Schimbărilor Climatice Și Ministrul Mediului Și Schimbărilor Climatice

- A aplicat Ministrului Mediului Și Schimbărilor Climatice - B. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu 17.04.2015.

- A respins capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.

Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a invocat, în susținerea recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6,7 și 8 din C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București au invocat, în susținerea recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 octombrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

Instanța de recurs a încuviințat conform art. 492 alin. (2) C. proc. civ. depunerea de acte noi în recurs de către recurentul-pârât Ministerul Mediului (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) în ședința publică din 15.05.2018, fiind acordat termen pentru comunicare acte către părțile din dosar.

La dosar recurenții - reclamanți și recurentul-pârât Ministerul Mediului au depus concluzii scrise.

Analizând recursurile declarate în cauză Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în parte sentința atacată este dată de aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind întemeiat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului și corelativ fiind nefondat recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București.

Recursul declarat de recurentul - pârât în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește aprecierea fundamentului aplicării amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 care îl reprezintă neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătorești.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. are caracter subsidiar în raport de primul aspect de nelegalitate în mod nelegal prima instanță reținând culpa recurentului-pârât Ministerul Mediului în cea ce privește executarea deciziei nr. 1877/9.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și aplicarea amenzii conducătorului autorității pârâte, respectiv Ministrului Ministerului Mediului.

În raport de această constatare a instanței de recurs apare ca lipsită de interes calculul perioadei de la care a fost aplicată amenda în condițiile în care în lipsa culpei conducătorului autorității pârâte nu există temei al aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Curtea apreciază verificând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. că prima instanță a făcut în parte o aplicare greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 când a apreciat că pârâtul - recurent Ministerul Mediului nu a probat efectuarea unor demersuri în vederea executării deciziei civile nr. 1877/9.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive.

Prim instanță nu a ținut cont de particularitățile cauzei și de scopul urmărit de legiuitor prin instituirea sancțiunii pentru conducătorul autorității, ca mijloc de constrângere în vederea executării unei obligații dispusă prin hotărârea judecătorească având ca situație premisă existența culpei.

Atât în fond cât și în recurs recurentul-pârât Ministerul Mediului a depus la dosar acte din care rezultă în opinia sa existența unor motive obiective care justifică neexecutarea deciziei nr. 1877/9.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 1877/9.04.2014 au fost obligate autoritățile Guvernul României și Ministerul Mediului și Pădurilor în calitate de pârâți să îndeplinească procedurile de expropriere pentru cauză de utilitate publică a terenurilor situate în București zona "C." precum și celelalte obligații stabilite în sarcina lor prin Legea nr. 170/2008.

În opinia instanței de recurs verificând actele și susținerile părților este greșită reținerea instanței de fond în sensul că recurentul-pârât Ministerul Mediului nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligația de a executa dispozitivul Deciziei nr. 1877/9.04.2014 și cea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 170/2008 în sensul de a îndeplini formalitățile în vederea exproprierii terenului menționat în dispozitiv.

Recurentul-pârât a înlăturat prin probele depuse inclusiv în recurs prezumția de culpă care constituie fundamentul aplicării dispozițiilor art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 și a demonstrat existența unor motive obiective care justifică neexecutarea hotărârii în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Motivele obiective care au determinat neexecutarea deciziei nr. 1877/2014 constau în acțiunile în justiție promovate de familia D. privind situația juridică a terenurilor situate în zona "C." inclusiv procedura de expropriere a acestor terenuri procedură care este în curs, nesoluționată până la data soluționării prezentului recurs - septembrie 2018 deoarece familia D. a contestat cuantumul despăgubirilor propus a fi acordate de statul Român. Pe cale de consecință în cauză nu a operat transferul dreptului de proprietate în proprietatea statului și în administrarea Ministerului Mediului care operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere. În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 exproprierea se poate face numi după o dreaptă și prealabilă despăgubire astfel procedura de expropriere putea fi finalizată doar ulterior stabilirii definitive a despăgubirilor. Acest fapt nu s-a realizat deoarece s-a contestat de persoanele îndreptățite cuantumul despăgubirilor propus a fi acordate de stat, iar dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 766/2018 nu a fost soluționat definitiv.

Prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 atunci când a reținut pasivitatea recurentului-pârât Ministerul Mediului în executarea obligației dispusă prin Decizia nr. 1877/2014 și a aplicat conducătorului acestei autorități amenda prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu există o pasivitate culpabilă a recurentului - pârât Ministerul Mediului și pe cale de consecință apare ca nelegală măsura aplicării amenzii conducătorului autorității ca mijloc de constrângere pentru executarea hotărârii. Aceasta în condițiile în care hotărârea judecătorească nu poate fi executată din motive obiective respectiv nefinalizarea procedurii de plată a sumei pentru exproprierea terenurilor din zona "C.", suma reprezentând despăgubirea pentru expropriere fiind contestată în justiție de persoanele îndreptățite, iar procesul este în curs de soluționare inclusiv la data soluționării prezentului recurs.

Față de cele expuse, Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de Ministerul Mediului și va casa în parte sentința atacată.

Recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 1 și de Primarul Sectorului 1 al Municipiului București întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cuprinde două aspecte de nelegalitate. Primul privește respingerea acțiunii față de pârâții Guvernul României și Primul Ministru și al doilea privește respingerea cererii de acordare a penalităților de întârziere.

Instanța de recurs verificând cele susținute în cererea de recurs apreciază că soluția de respingere a acțiunii față de Guvernul României și de Primul Ministru al României este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 și a art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 170/2008.

În cauză procedura de expropriere nu a fost finalizată iar în ceea ce privește dispozițiile art. 3 din Legea nr. 170/2008,Guvernul României a împuternicit pe recurentul-pârât Ministerul Mediului să ducă la îndeplinire obligațiile prevăzute de Legea nr. 170/2008 și să execute Decizia nr. 1877/2014. În cauză în mod corect nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 față de Guvernul României deoarece aducerea la îndeplinire a prevederilor unui act normativ se raportează în cauză la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 170/2008 și la dispozițiile Legii nr. 33/1994, procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică nefiind finalizate din motive obiective în cauză neexistând culpa autorităților chemate în judecată și menționate în Decizia nr. 1877/9.04.2014 a ICCJ.

În ceea ce privește pârâtul Primul Ministru al României în sarcina acestuia a fost stabilită vreo obligație prin Legea nr. 170/2008 sau prin Decizia nr. 1877/9.04.2014 a ICCJ.

În ceea ce privește cererea de acordare a penalităților prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/20004 această cerere a fost în mod corect respinsă de prima instanță pe motiv că reclamanții nu au probat existența prejudiciului material pretins ca urmare a neexecutării deciziei nr. 1877/2014 în termenul prevăzut de lege. Această respingere a acestei cereri este întărită de soluția dată recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, în cauză nefiind îndeplinite pe fond condițiile cumulative prevăzute de art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 neexistând fundamentul aplicării amenzii prevăzute de art. 24, respectiv neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătorești. Neexistând o culpă ca temei al răspunderii în cauză nu poate fi aplicată amenda conducătorului autorității îndreptățite să execute Decizia nr. 1877/2014 și cu atât mai mult nu pot fi acordate penalități de întârziere în condițiile art. 984 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Curtea va dispune următoarele pe recursurile declarate în cauză:

Va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Mediului și va casa în parte sentința atacată și rejudecând va respinge ca nefondată cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Ministrul Mediului.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți.

Conform art. 453 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenții-reclamanți la plata către recurentul-pârât Ministerul Mediului a sumei de 1294,13 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Mediului împotriva sentinței nr. 1963 din 1 iuie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și rejudecând:

Respinge cererea reclamanților Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Ministrul Mediului, ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București împotriva sentinței nr. 1963 din 1 iuie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții - reclamanți Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București și Primarul Sectorului 1 al Municipiului București la plata către recurentul pârât Ministerul Mediului a sumei de 1294,13 RON cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2018.