ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1573/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 4659/27.07.2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins sesizarea de fixare a sumei definitive formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârât PRIMARUL INTERIMAR AL MUNICIPIULUI BUCURESTI - B.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că prin încheierea din 30.05.2016 s-a aplicat conducătorului Primăriei Municipiului București amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, în cazul neexecutării sentinței civile nr. 7844/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x în termen de 5 zile de la comunicare, că încheierea a fost comunicată la 27.07.2016 Primăriei Municipiului București prin Primar General Interimar B., moment la care mandatul de conducător al instituției a fost preluat de o altă persoană și că nu se poate cuantifica amenda datorată, întrucât persoana obligată la suportarea acesteia nu mai este în funcție.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București la data de 12.09.2017, împotriva hotărârii primei instanțe a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin cererea depusă la data de 27.11.2017, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României.

A susținut reclamantul că înainte de pronunțarea deciziei Curții Constituționale nr. 898/2015, termenul de 3 luni prevăzut în art. 24 alin. (4) Legea nr. 554/2004, era aplicabil la o încheiere ce era definitivă potrivit alin. (3). După pronunțarea deciziei, termenul de 3 luni este aplicabil la o încheiere ce nu mai este definitivă, ori fixarea sumei definitive înainte de a deveni definitivă amenda, încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

A mai susținut că potrivit art. 24 alin. (4) Legea nr. 554/2004, forma în vigoare, suma definitivă va fi stabilită în funcție de o încheiere care nu este definitivă, fapt ce determină transformarea sumei definitive într-o veritabilă sumă variabilă, ceea ce contravine dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal

Prin încheierea din data de 07.02.2018, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 formulată în cauza privind pe apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 4659/27.06.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și pe intimatul-pârât PRIMARUL INTERIMAR AL MUNICIPIULUI BUCURESTI - B., ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva soluției pronunțată de Curtea de Apel București, prin încheierea din 7 februarie 2018, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, recurentul A. a declarat recurs.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel București respectând aceste dispoziții, a verificat cererea recurentului oprindu-se mai întâi asupra admisibilității sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul litigiului.

În cazul de față, față de criticile concrete invocate de recurent, textele criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul că soluția ce se va pronunța nu depinde de stabilirea caracterului constituțional sau neconstituțional al modalității de stabilire a sumei definitive aplicată cu titlu de amendă în condițiile art. 24 alin. (3) Legea nr. 554/2004.

Considerentele instanței de fond care au reținut că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, și anume aceea ca soluționarea excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, sunt corecte.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 7 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.