ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1568/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.08.2014 sub numărul 23225/302/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună aplicarea unei sancțiuni conducătorului instituției pârâte pentru neexecutarea Sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1998, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 847 din 24 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, pentru autoritate de lucru judecat, aplicând reclamantului o amendă de 500 de RON, în temeiul art. 187 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat, în esență, că instanța de fond a a schimbat, cu rea-credință, obiectul cererii de chemare în judecată, confiscându-i proprietatea.

A mai arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată și a încălcat cu rea-credință autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2331 din 19 aprilie 2011.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul admisibilității în principiu a recursului, prefigurându-se incidența alin. (6) al aceluiași articol, față de aspectul necontroversat al problemei de drept deduse judecății și practica instanței în cauze similare.

Raportul a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere asupra raportului întocmit.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul nu este nefondat.

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu cererea vizând sancționarea Primarului General al Municipiului București pentru refuzul de a pune în executare Sentința nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Soluția pronunțată de judecătorul fondului, de respingere a cererii pentru existența autorității de lucru judecat, în raport de Sentința nr. 3195 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia nr. 3533/30.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Analizând motivele de recurs ce fac referire la dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6, C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile formulate, întrucât instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești iar hotărârea este motivată atât în fapt cât și în drept.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., pentru că instanța de fond nu a pus în discuție chestiunea tranșată prin Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 (și nici dreptul recurentului la executarea acestei hotărâri), ci doar a constatat că în speță este incidentă autoritatea lucru judecat, raportat la existența unei alte sentințe civile, privind o cerere formulată de același reclamant, în contradictoriu cu același pârât și având același obiect.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 13060/3/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat al pârâtului de executare a Sentinței civile nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 3195 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București.

Prin Decizia nr. 3533 din 30 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 3195 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 431 C. proc. civ.:

"1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii de lucru judecat, anume exclusivitatea, care impune ca un nou litigiu între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză să nu mai poată fi promovat.

În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, se verifică tripla identitate, de părți, obiect și cauză, între Dosarul nr. x/2013, soluționat definitiv la data de 30 septembrie 2014 și Dosarul nr. x/2014, supus examinării de față.

În consecință, pentru considerentele arătate, neexistând motive pentru casarea sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 847 din 24 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV