ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2193/2015

Decizia nr. 2193/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 352 din 18 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile privind tardivitatea acțiunii și lipsei procedurii prealabile, precum și acțiunea formulată de reclamanta S

C A. SRL, Grădinița B. împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană Finanțelor Publice Sibiu, Ministerul Educației Naționale, Consiliul local al municipiului Sibiu, Municipiul Sibiu, prin primar și Inspectoratul Școlar Județean Sibiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat, reclamanta SC A. SRL, Grădinița B.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2.Principalele argumente

2.2.1.Instanța de fond a considerat eronat că pretențiile aferente anului școlar 2011 - 2012 sunt neîntemeiate pe motiv că Grădinița B. nu este cuprinsă în rețeaua școlară.

Recurenta a învederat că, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 4815 din 10 august 2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, beneficiază de toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege, începând cu anul școlar 2011 - 2012, în calitate de persoană juridică de drept privat și de interes public, parte a sistemului național de învățământ.

2.2.2. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, deoarece nu a avut în vedere că nu se referă și la unitățile de învățământ preșcolar, astfel că grădinițele de stat sau particulare au dreptul la finanțarea de bază prevăzută de Legea nr. 1/2011 în art. 101 alin. (2).

În opinia recurentei, prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 nu se aplică învățământului preșcolar particular acreditat, ci doar învățământului primar, gimnazial și liceal.

2.2.3. Instanța de fond a considerat eronat că nu există temei pentru obligarea la plată a Ministerului Finanțelor Publice către ordonatorul central de credite pentru că a fost amânat dreptul la finanțare.

Concluzia primei instanțe a fost criticată, cu motivarea că finanțarea de bază nu a fost amânată în ceea ce privește învățământul preșcolar particular, învățământ din care face și recurenta.

Intimații - pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - A.J.F.P. Sibiu, Municipiul Sibiu, Consiliul local al municipiului Sibiu, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul Școlar Județean Sibiu au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 18 februarie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2.Cu privire la fondul recursului

4.2.1.Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând, în acord cu instanța de fond, că nu există temei legal pentru obligarea intimaților - pârâți să calculeze și să plătească recurentei - reclamante sumele cuvenite cu titlul de finanțare de bază în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) și art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 pentru anii școlari 2011 - 2012 și 2012 - 2013, sume care să fie actualizate cu rata inflației până la data plății efective și cu plata dobânzii legale aferente.

Cadrul legislativ în materia finanțării învățământului este Legea nr. 1/2011, care în art. 9 alin. (2) prevede că statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul general obligatoriu de stat, particular și confesional acreditat, precum pentru învățământul profesional și liceal acreditat, de stat, particular, confesional și pentru cel postliceal de stat.

Aceeași lege prevede în art. 101 alin. (2) că finanțarea de bază se face în limitele costului standard per elev /preșcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Deși Legea educației naționale a prevăzut dreptul pretins de recurenta - reclamantă la acordarea finanțării de bază, se constată că aplicarea reglementării respective a fost prorogată în mod succesiv pentru anii școlari 2011 - 2012 și 2012 - 2013 până la data de 31 decembrie 2014 prin dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. II din O.U.G. nr. 92/2012 și art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013.

Împrejurarea că toate aceste acte normative nu cuprind și forma de învățământ pentru care a fost acreditată recurenta - reclamantă în enumerarea formelor de învățământ pentru care s-a dispus prorogarea succesivă a termenului de aplicare a reglementării referitoare la finanțarea de bază nu poate avea ca efect acordarea acestui drept, nefiind argumente de interpretare juridică în acest sens.

O asemenea interpretare este nu numai lipsită de temei juridic, dar ar fi și de natură să producă efecte discriminatorii între formele de învățământ acreditate, fără a exista o justificare obiectivă pentru aplicarea unui tratament diferit subiecților de drept aflați în aceeași situație.

În consecință, se constată că este legală soluția de respingere a acțiunii formulate de recurenta - reclamantă, reținându-se că, pentru anii școlari 2011 - 2012 și 2012 - 2013, nu există temei de drept pentru acordarea finanțării de bază solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Față de aceste considerente, se constată că sunt lipsite de relevanță criticile formulate prin primul și ultimul motiv de recurs, cu privire la data de la care recurenta - reclamantă a fost acreditată pentru învățământul preșcolar și la obligația Ministerului Finanțelor Publice de a deschide creditele bugetare în favoarea ordonatorului central de credite, dat fiind că ambele aspecte vizează valorificarea dreptului la finanțarea de bază, pentru care a intervenit o cauză legală de amânare în toată perioada indicată prin acțiune (anii școlari 2011 - 2012 și 2012 - 2013) până la data de 31 decembrie 2014.

Cum instanța de fond a stabilit în mod judicios că acest drept nu poate fi valorificat nici de recurenta - reclamantă în toată perioada pentru care s-a dispus amânarea aplicării dispozițiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, nu se impune a fi examinate în recurs celelalte apărări referitoare la condițiile efective de exercitare a dreptului respectiv.

Motivele care au fost expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și pe cale de consecință, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

4.2.2.Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Grădinița B. împotriva deciziei nr. 352 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2015.