ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4445/2014

Decizia nr. 4445/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a formulat contestație prin care a solicitat anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de Agenția Națională de Integritate la data de 15 iunie 2012 și comunicat la data de 20 iunie 2012 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 41 din 07 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul A. a dobândit calitatea de consilier în cadrul Consiliului Județean Prahova începând cu data de 30 iunie 2008, conform hotărârii Consiliului Județean Prahova nr. 65/2008.

Totodată, începând cu anul 2004 reclamantul avea și calitatea de asociat și administrator în cadrul SC B. SRL, calități în temeiul cărora se presupune că a obținut venituri în perioada 2008-2010, respectiv dividende și venituri din salarii, fiind evident că acestuia i se cuvenea o cotă din profitul societății.

La data de 13 martie 2012 pârâta Agenția Națională de Integritate a declanșat, din oficiu, procedura de evaluare a respectării regimului conflictelor de interese și al incompatibilităților de către reclamant, procedură finalizată prin raportul de evaluare din 15 iunie 2012.

În raportul menționat s-a constatat că în perioada 2009-2012 SC B. SRL a încheiat cu D.G.A.S.P.C. Prahova - Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călinești, Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Ploiești, Spitalul Județean de Urgențe Ploiești și Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoanele Adulte cu Handicap Mislea, instituții aflate în subordinea Consiliului Județean Prahova, un număr de 4 contracte de furnizare de produse alimentare în valoare de 110.716 RON și achiziții directe (facturi) în valoare de 78.406 RON, valoarea totală fiind de 189.122,4 RON.

Sub acest aspect s-a reținut că reclamantului i-a fost comunicată inițial adresa din 14 martie 2012 la adresa de domiciliu, prin care era informat că a fost declanșată evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților și a conflictului de interese, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice. Întrucât această comunicare a fost restituită de agentul poștal cu mențiunea „avizat, reavizat, expirat termen de păstrare, lipsă domiciliu”, pârâta a efectuat o nouă comunicare, respectiv adresa din 30 martie 2012, reclamantul fiind invitat să prezinte un punct de vedere, documente justificative sau orice alte informații pe care le consideră necesare; această ultimă adresă a fost primită de reclamant la data de 10 aprilie 2012.

Reclamantul a formulat răspuns, înregistrat la pârâtă la data de 17 aprilie 2012, prin care a solicitat să fie informat cu privire la modul de sesizare a pârâtei și dacă au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități și care sunt aceste elemente. Totodată, a precizat că nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic, nu a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.

Curtea de Apel a apreciat că, în cauză, chiar dacă inspectorii Agenției Naționale de Integritate, raportat la complexitatea procedurii de verificare, au întocmit actul de constatare doar pe baza unor date comunicate de instituțiile și autoritățile publice și de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, fără a aprecia necesar a solicita alte date și explicații reclamantului, nu poate fi calificat drept o încălcare a dreptului la apărare al acestuia, în condițiile în care situația de fapt verificată rezulta din conținutul declarațiilor de avere și de interese semnate de reclamant și din informațiile prezentate de autoritățile publice, cu atât mai mult cu cât, odată înștiințat despre declanșarea verificărilor, reclamantul putea - din proprie inițiativă - să ia cunoștință de actele dosarului și să ofere explicații suplimentare inspectorilor Agenției Naționale de Integritate.

Instanța de fond a mai reținut că, practic, reclamantul nu a contestat situația de fapt consemnată în raportul de evaluare, neinvocând și nedovedind existența vreunei alte situații de fapt, ci criticile sale vizează, în esență, interpretarea dispozițiilor legale a căror nerespectare i-a fost imputată.

S-a reținut că dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 erau în vigoare atât la momentul dobândirii calității de consilier județean de către reclamant, cât și la cel al întocmirii raportului de evaluare.

Curtea reține că interdicția de la art. 90 nu este condiționată în vreun fel de natura sau cuantumul beneficiilor dobândite de către subiecții obligației, încălcarea ei intervenind ope legis în momentul încheierii contractelor.

Sub un alt aspect s-a constatat că dispozițiile art. 90 nu stabilesc un număr limită de contracte pentru care devin aplicabile interdicția și sancțiunea aferentă încălcării acesteia, sancțiune care intervine ope legis chiar și în cazul încheierii unui singur contract.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că instanța s-a raportat la dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, însă a omis să continue analiza și cu privire la art. 14 alin. (1) la care face trimitere în mod obligatoriu art. 20 prin raportare la art. 13, astfel că soluția este nelegală deoarece nu a fost trecută prin filtru integral al textului legal.

Raportat la dispoziția imperativă prevăzută de art. 14.alin. (1) de informare și invitare pârâta a înțeles doar să informeze prin adresele din 14 martie 2012 și din 30 martie 2012. Prin acestea funcționarii pârâtei solicitau lămuriri cu privire la o stare de incompatibilitate fără însă a da detalii cu privire la un asemenea caz.

Recurentul mai susține că singurul răspuns la aceste adrese a fost unul scris, fără multe amănunte deoarece nu cunoștea faptele la care se poate face trimitere în legătură cu o posibilă incompatibilitate sau conflict de interese.

Recurentul susține că Agenția Națională de Integritate nu a întocmit doar raportul de evaluare atacat și care face obiectul prezentei cauze respectiv raportul de evaluare din 15 iunie 2012, ci și raportul din 15 iunie 2012, raport ce a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 253

1

C. pen. La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sesizarea a fost înregistrată sub nr. 398/P/2012 unde la data de 13 decembrie 2012, prin rezoluția procurorului de caz, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. pen., deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive respective intenția.

Recurentul consideră că pârâta nu a respectat principiile privind buna administrare și dreptul la apărare, a căror încălcare conduce la nulitatea absolută a raportului de evaluare, informarea despre declanșarea procedurii de evaluare fiind pur formală și nu efectivă, iar invitarea lipsește cu desăvârșire.

Situația de fapt menționată în cuprinsul raportului de evaluare nu corespunde realității, nu în ceea ce privește existența relațiilor comerciale între SC B. SRL, ci în ceea ce privește starea de incompatibilitate. Este adevărat că între SC B. SRL și instituțiile arătate au existat relații comerciale prin care persoana juridică a vândut produse alimentare, însă acestea relații nu sunt de natură a duce la starea de incompatibilitate.

Se mai arată că la nivelul Consiliului Județean Prahova se cunoștea faptul că este asociat și administrator al SC B. SRL, însă, tocmai pentru că nu erau îndeplinite condițiile art. 70, art. 90 din Legea nr. 161/2003, cât și a art. 75 din Legea nr. 393/2004 nu s-a luat măsura încetării mandatului de consilier județean.

Încheierea contractelor nu a fost supusă aprobării Consiliului Județean, nefiind de competența acestuia, și în consecință nu se poate reține existența conflictului de interes. Pentru aceasta se poate observa că aceste contracte nu sunt supuse aprobării în hotărârile nr. 031/2009, nr. 011/2011 și nr. 008/2012 ale Consiliului Județean Prahova la care Agenția Națională de Integritate face trimitere și nici în alte hotărâri. Acest lucru se poate observa și din conținutul contractelor care nu fac trimitere la vreo hotărâre a Consiliului Județean Prahova prin care s-a aprobat încheierea contractelor.

Recurentul mai arată că în ceea ce privește condiția interesului, acesta trebuie să fie ilicit prin prisma sancțiunilor legale. În cauză însă acest interes nu poate fi ilicit datorită inexistentei primei condiții, cea a posibilității de anticipare. Deși s-au efectuat livrări către instituțiile în cauză, a rezultat un beneficiu care nu a fost realizat, pe de o parte, prin participarea la luarea unei decizii în cadrul instituției publice, iar, pe de altă parte, nici prin luarea unei decizii în cadrul agentului economic, nici direct prin încheierea contractelor în cauză, nici indirect prin fructificarea unei informații privilegiate de care ar fi beneficiat în calitatea sa de consilier județean.

De asemenea, recurentul mai susține că nu rezultă faptul că ar fi fost implicat sub orice formă în procesul de verificare sau evaluare a contractelor sau a ofertelor pentru încheierea contractelor, iar aceste contracte au fost semnate, potrivit competențelor de către reprezentanții instituțiilor în cauză.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La data de 13 martie 2012, intimata Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că recurentul A., consilier județean în cadrul Consiliului Județean Prahova, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților și prevederile legale privind completarea declarațiilor de interese, fiind înregistrată lucrarea din 13 martie 2012.

Recurentul

, în calitate de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Prahova, s-a aflat în stare de incompatibilitate în mandatul de consilier județean din perioada 2008-2012, începând cu data de 09 februarie 2009 când s-a semnat contractul de furnizare produse de către firma la care acesta deținea calitățile de asociat și administrator, SC B. SRL cu D.G.A.S.P.C. Prahova - Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap - Călinești, Spitalul Obstretică Ginecologie, Spitalul Județean de Urgențe Ploiești și Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Handicap Mislea, instituții aflate în subordinea Consiliului Județean Prahova și până la data de 31 decembie 2012.

Recurentul a fost informat, prin adresa din 14 martie 2012, că în lucrarea din 13 martie 2012 s-a declanșat evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților și a conflictului de interese, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice.

Informarea s-a făcut la adresa de domiciliu a reclamantului, din municipiul Câmpina, județul Prahova, fiind restituită Agenției cu mențiunea „avizat, reavizat expirat termen de păstrare, lipsă domiciliu”.

Astfel, s-a procedat la o nouă informare a recurentului prin adresa din 30 martie 2012 la aceeași adresă din municipiul Câmpina, județul Prahova, prin care de asemenea recurentul era informat asupra declanșării evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților și a conflictului de interese, fiind invitat să prezinte un punct de vedere, documente justificative sau orice alte informații pe care le consideră necesare. Adresa a fost primită de destinatar la data de 10 aprilie 2012. De altfel, recurentul a formulat răspuns, înregistrat la Agenția Națională de Integritate la data de 17 aprilie 2012.

Înalta Curte constată că recurentul a avut la dispoziție un termen rezonabil și util pentru a lua la cunoștință de actele și lucrările dosarului, pentru a fi în mod efectiv apărat sau reprezentat de un avocat și pentru a fi în măsură să prezinte, cum prevede legea, „orice elemente justificative pe care le consideră necesare”, astfel că dreptul recurentului la apărare a fost respectat.

Interdicția menționată de art. 90 din Legea nr. 161/2003 și sancțiunea aferentă încălcării ei incumbă alesului local și este generată de întrunirea ambelor calități reglementate de lege, precum și de încheierea de contracte în această situație, încheiere facilitată de dubla calitate precizată - de asociat și de administrator, fiind evident că în speță se poate prezuma existența voinței recurentului în sensul încheierii contractelor indicate în raportul de evaluare.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative:

„(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau

informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a

prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare.”

Având în vedere că recurentul-reclamant a fost informat procedura de comunicare fiind îndeplinită conform legii, acesta nu poate susține că s-a aflat în imposibilitate de a formula apărarea, din moment ce a și răspuns.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că incompatibilitățile privind aleșii locali, în speța de față consilierul local, sunt enumerate în contextul Legii nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, la art. 88-93.

Conform dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale - din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective”.

Potrivit prevederilor art. 92 din Legea nr. 161/2003:

„(1) Încălcarea dispozițiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

(2) Consilierii locali și consilierii județeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligația ca în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunțe la contractele încheiate. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.

(3) Încălcarea obligației prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.”

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 41 din 07 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2014.