ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2017

Având nevoie de timp pentru a delibera,

În temeiul dispozițiilor art. 396 din C. proc. civ.,

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la data de 18 septembrie 2013, sub nr. x/2/2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de reclamant, a formulat contestație împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate, prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare al pârâtei Agenția Națională de Integritate nr. 35899/G/I1 din 09 august 2013 întocmit de inspectorul de integritate B., în lucrarea nr. 28758/A/II din 01.07.2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente.

Prin încheierea nr. 3331 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2014, s-a admis cererea formulată de către reclamantul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosar nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, prin încheierea din data de 17.10.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr. x/42/2014.

La data de 11 octombrie 2013, pârâta Agenția Națională de Integritate București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamantul A., invocând excepția tardivității contestării Raportului de evaluare nr. x din 09.08.2013, iar față de natura raportului de evaluare nr. 35899/G/II din 09.08.2013, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu privire la capătul din Raportul de evaluare privind nemenționarea în declarația de interese de către reclamant a calității de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. fapt ce nu corespundea adevărului și care a produs pentru persoana acestuia posibilitatea de a-și exercita mandatul, concomitent cu o altă funcție incompatibilă cu aceea de senator, încălcând astfel prevederile art. 292 C. pen.

Prin sentința civilă nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Agenția Națională de Integritate prin întâmpinare; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea raportului de evaluare nr. 35899/G/II din 09.08.2013 emis de Agenția Națională de Integritate București.

Împotriva sentinței civile nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și în rejudecare, respingerea contestației, cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x/09.08.2013 al Agenției Naționale de Integritate.

În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și că, prin raportul de evaluare contestat, s-a reținut că reclamantul, în perioada 19.12.2008 - data validării mandatului de senator și 14.03.2011 - data radierii societății, a deținut concomitent atât calitatea de senator în Parlamentul României, cât și funcția de administrator la S.C. C. S.R.L., ceea ce contravine prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 și prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor.

De asemenea, reclamantul, în perioada 19.12.2008 - data validării mandatului de senator și 12.07.2013 - data rezoluției Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj, a deținut concomitent atât calitatea de senator în Parlamentul României, cât și funcția de administrator la S.C. D. S.R.L., ceea ce contravine acelorași prevederi anterior enunțate.

Recurenta-pârâtă consideră că la pronunțarea soluției, prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, raționamentul acesteia fiind bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente și nici de dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, și anume art. 232 alin. (1), art. 233 alin. (1), (2) și (6), art. 237 alin. (7), (8) și (9), din a căror interpretare reiese că mențiunile înscrise în Registrul Comerțului sunt publice, orice fapta neînregistrată în acesta nefiind opozabilă terților, comercianții având obligația de a solicita înscrierea la registrul comerțului a oricăror modificări, într-un termen de 15 zile.

Recurenta-pârâtă apreciază că, prin interpretarea dată, prima instanță a susținut că datele menționate în Registrul Comerțului pot fi interpretate pe baza unor deducții sau a coroborării cu alte date, fiind posibilă stabilirea unei alte realități decât cea menționată în Registrul Comerțului, ceea ce, în opinia sa, nesocotește însăși rațiunea de a fi a acestui registru, conceput tocmai pentru informarea terților.

Consideră că incompatibilitățile urmăresc asigurarea obiectivității în exercitarea unei funcții publice și evitarea oricărei suspiciuni referitoare la integritatea etico-profesională, astfel că mențiunile din Registrul Comerțului sunt esențiale pentru informarea cetățenilor cu privire la calitățile deținute în cadrul societăților comerciale de persoanele ce ocupă funcții publice ori funcții de demnitate publică, motiv pentru care interpretarea dată de către prima instanță nesocotește însuși scopul instituirii regimului incompatibilităților, respectiv a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, care prevăd că simpla deținere a calității de administrator la o societate comercială concomitent cu cea de senator în Parlamentul României este de natură să genereze o situație de incompatibilitate. Mai arată că legiuitorul nu a prevăzut și alte condiții sau elemente distinctive în cuprinsul art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, având în vedere că singurul înscris pe care se bazează raportul contestat al recurentei-pârâte, și anume adresa de furnizare informații a Oficiului Național al Registrului Comerțului nr. 259770 din 12 iulie 2013, comportă serioase discuții asupra veridicității și valabilității sale și este infirmată de actele constitutive autentificate ale S.C. C. S.R.L. Satu Mare și S.C. D. S.R.L. Cluj-Napoca, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile privind dizolvarea de drept a societăților menționate, raportul de evaluare al recurentei-pârâte nr. 27968/G/II din 25.06.2013, adresele Consiliului Național de Integritate nr. CE20 din 24 februarie 2014 și nr. 19 din 27 martie 2014 și ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 30.06.2014, în dosarul nr. x/2013, înscrisuri cu forță probantă superioară, în opinia intimatului.

Astfel, arată că adresa de furnizare informații nr. 259770 din 12 iulie 2013 nu a fost transmisă recurentei-pârâte în formă originală, ci pe fax, și nu poartă semnătura și ștampila autentică și nici mențiunea "conform cu originalul"; nu conține mențiuni esențiale privind dizolvarea de drept și numirea lichidatorului în cazul S.C. D. S.R.L.; adresa de furnizare informații a Oficiului Național al Registrului Comerțului nr. 112592 din 19 decembrie 2013, transmisă la solicitarea Curții de Apel București pentru termenul din 08.01.2014, nu este semnată, conține doar 15 pagini și nu are înscrise mențiunile exprese privind dizolvarea de drept a S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., fiind neconformă cu adresa originală inițială a Oficiului Național al Registrului Comerțului, nr. 112592 din 05 mai 2011, pe care s-a bazat raportul de evaluare nr. 27968/G/II din 25.06.2013, care este semnată, conține 84 de pagini și are înscrise mențiunile privind dizolvarea de drept și numirea lichidatorilor judiciari la societățile comerciale nominalizate.

De asemenea, mai arată că motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă este infirmat, pe considerente de simetrie și de egalitate juridică, și de soluția de clasare emisă de Comisia de Evaluare din cadrul Consiliului Național de Integritate în lucrarea nr. CE 1 din 20 ianuarie 2014, având ca obiect sesizarea intimatului-reclamant referitoare la respectarea regimului juridic al incompatibilităților de către președintele Agenției Naționale de Integritate, E., prin care a semnalat că acesta se afla într-o situație factuală și juridică identică cu a sa, întrucât, conform adresei de furnizare de informații a Oficiului Național al Registrului Comerțului nr. 441/735 din 05 decembrie 2013, acesta figura ca administrator la S.C. F. S.R.L. Brașov (societate înființată la data de 10.12.1999 și dizolvată de drept în data de 01.06.2005 și la care a fost numit lichidator judiciar în data de 12.11.2013), în timp ce a deținut funcția de secretar general, respectiv de președinte al Agenției Naționale de Integritate.

Astfel, intimatul-reclamant consideră că nu poate exista nicio suspiciune referitoare la integritatea sa etico-profesională, din moment ce societățile comerciale nominalizate au fost dizolvate de drept și se aflau în faza de lichidare judiciară, întrucât nu mai putea exercita acte de administrare sau de comerț și nu mai putea obține vreun beneficiu.

Pe de altă parte, susține că nu s-ar fi ajuns în situația imputării unei pretinse incompatibilități dacă participanții la procedura insolvenței societăților în discuție ar fi respectat dispozițiile art. 260 alin. (1) și art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, conform cărora lichidarea societăților comerciale trebuie finalizată în termen de cel mult un an de la data dizolvării, pentru motive temeinice tribunalul putând prelungi acest termen cu perioade de până la 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulate.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Reclamantul-intimat A. a înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în opinia sa, recursul declarat de către pârâtă nefiind admisibil în principiu, ci fiind vădit nefondat.

Prin încheierea din data de 17 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada evaluată, "calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau instituțiile de credit, societățile de asigurare sau cele financiare, precum și la instituțiile publice. "

Prevederi similare se regăsesc și în dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în care se arată că este incompatibilă calitatea de senator sau deputat cu cea de administrator la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, aceasta fiind ipoteza identificată în persoana intimatului-reclamant prin raportul de evaluare întocmit de recurenta-pârâtă ANI, contestat în litigiul pendinte.

Potrivit datelor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului (adresa din 12 iulie 2013 - fila 170 din dosarul de fond), Societatea C. S.R.L., la care intimatul-reclamant a deținut funcția de administrator, este dizolvată din oficiu, potrivit încheierii nr. 1039 din 07.03.2005, data dizolvării fiind 07.03.2005, iar Societatea D. S.R.L. apare ca fiind în lichidare la momentul transmiterii informațiilor solicitate de ANI, fiind dizolvată prin încheierea de ședință nr. 7224 din 31 martie 2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul comercial Cluj.

Situația faptică relevată prin înscrisurile depuse la dosar atestă că intimatul-reclamant a deținut funcția de administrator la cele două societăți până la momentul la care acestea au fost dizolvate de drept, astfel că, la momentul validării sale în funcția de demnitate publică în mandatul 2008-2012, cele două entități juridice la care acesta își exercitase atribuțiile de administrare statutară, fiind în procedura de lichidare, se aflau sub controlul persoanelor desemnate pentru operațiunile de lichidare, fără a mai exista posibilitatea legală ca administrarea lor să poată fi exercitată de persoana desemnată prin voința asociaților.

Prevederile art. 233 din Legea nr. 31/1991 statuează fără echivoc în acest sens, arătând că "din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni. "

Astfel cum instanța de control constituțional a statuat în jurisprudența sa (decizia CCR nr. 972 din 21 noiembrie 2012), "stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul poporului, deputatul sau senatorul trebuie să fie nu numai independent, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Or, prin cumularea mandatului de parlamentar cu o funcție publică de autoritate sau cu o funcție privată stabilită prin legea specială, deputatul sau senatorul ar putea intra în conflict cu prerogativele și obligațiile stabilite prin statutul său. Astfel, confuzia de competențe și de calități generată de un asemenea cumul este în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune. În concluzie, scopul principal al instituirii incompatibilităților este acela de a proteja mandatul și, în mod indirect, de a garanta electoratului independența persoanei care îl reprezintă. "

În situația încetării prerogativelor de administrator la societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, determinată de dizolvarea acelor entități juridice și aflarea lor în stare de lichidare, sub controlul exclusiv al unui lichidator judiciar desemnat de judecătorul sindic, Înalta Curte reține că nu poate fi incidentă starea de incompatibilitate pe care recurenta-pârâtă ANI a identificat-o în raportul său de evaluare. Aceasta deoarece, scopul urmărit prin instituirea unui astfel de regim juridic nu este pus în pericol și poate fi pe deplin realizabil în condițiile în care funcția de administrator nu mai poate fi exercitată în desfășurarea normală a unei activități economice pe care societatea respectivă nu mai poate să o deruleze, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice fiind restrânsă doar la operațiunile de lichidare.

Cât privește rolul Registrului Comerțului în informarea terților cu privire la datele pe care acesta le înregistrează pentru entitățile juridice aflate sub obligația de înmatriculare și înregistrare mențiuni, conform prevederilor Legii nr. 26/1990, se reține că, fără a nega acest rol, informațiile opozabile erga omnes sunt prezumate relativ, putând fi răsturnate prin alte mijloace de probă.

Prin urmare, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reține că persoana verificată nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind ridicat dreptul său de a exercita prerogativele funcției de administrator de la momentul dizolvării celor două societăți, iar funcția publică deținută de intimatul-reclamant în Parlamentul României în mandatul 2008-2012 nu a fost afectată de calitatea deținută la cele două societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, dizolvate în anul 2005 și pentru care s-au finalizat procedurile de lichidare judiciară în anul 2011, respectiv în anul 2013.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2017.