ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de renunțare la judecata recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/29 martie 2016, emis de pârâtă.
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința nr. 3356 din 2 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței nr. 3356 din 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.
Prin înscrisul autentificat de notarul public B., depus la Dosar la data de 8 mai 2017, recurentul-reclamant a declarat că renunță la judecata cererii, solicitând instanței să ia act de această renunțare în temeiul art. 406 C. proc. civ.
Soluția instanței de recurs
Examinând cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecată și va dispune anularea în tot a sentinței recurate.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamant, a luat act de faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către recurentul-reclamant înscrisuri din care rezultă faptul că acesta înțelege să renunțe la judecarea recursului promovat în prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:
"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Constatând că, în speță, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:
"Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Temeiul juridic al soluției pronunțate
Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecată și, pe cale de consecință, va anula sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței nr. 3356 din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Anulează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.
Pocesat de GGC MM