ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2015

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1717 din 30 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamantul Colegiul Farmaciștilor din județul Vaslui având ca obiect anularea autorizației de funcționare din 17 aprilie 2008, în ceea ce privește mențiunea din 06 iulie 2012, precum și a autorizației de funcționare preschimbate emise pentru noul dobânditor al fondului de comerț, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și SC A. SRL, ca neîntemeiată și a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 8.000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SRL.

Recursul Colegiului Farmaciștilor din județul Vaslui Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat recurs reclamantul Colegiul Farmaciștilor din județul Vaslui, formulând mai multe critici pe care le-a circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, recurentul a susținut că: - autorizația de funcționare a unei farmacii nu face parte din fondul de comerț al unei societăți comerciale; or, ceea ce s-a urmărit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între B. SRL și A. SRL a fost tocmai înstrăinarea autorizației de funcționare din 17 aprilie 2008 emisă de Ministerul Sănătății Publice; - au fost greșit interpretate dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 și ale art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2010, prin aplicarea eronată a principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”; singurul caz posibil de schimbare a persoanei juridice pe numele căreia a fost eliberată autorizația este cel al reorganizării societății comerciale în care a fost înființată ca punct de lucru și autorizată farmacia comunitară; - soluția curții de apel ignoră dispozițiile art. 8 alin. (1) C. civ., prin aceea că reține eronat că autorizația de funcționare nu are caracter intuitu personae; autorizația de funcționare a determinat extinderea (completarea) capacității de folosință a B. SRL; chiar dacă anterior emiterii autorizației de funcționare a farmaciei, societatea comercială există, ea nu poate desfășura activități farmaceutice la sediul său sau într-un punct de lucru, fiindu-i limitată capacitatea de folosință; - au fost încălcate dispozițiile art. 29 alin. (2) C. civ. și art. 10 alin. (2), art. 12 alin. (1) și (3) din Legea nr. 266/2008; adevărata tranzacție a avut ca obiect autorizația de funcționare care, ca parte a capacității civile a societății comerciale, se supune regimului juridic instituit de art. 29 alin. (2) C. civ., în sensul că este inalienabilă; atât timp cât vânzătorul fondului de comerț desființează punctul de lucru și radiază obiectul de activitate, farmacia sa comunitară încetează să mai existe, atrăgând cu sine și încetarea autorizației de funcționare a acelei farmacii comunitare, astfel că dacă se înființează de către cumpărător un punct de lucru la aceeași adresă cu vechea farmacie comunitară, el înființează o nouă farmacie comunitară. În susținerea recursului, Colegiul Farmaciștilor din județul Vaslui a invocat sentința civilă nr. 2215/2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, arătând că aceasta îi confirmă justețea punctului său de vedere.

Apărările intimaților În recurs, ambii intimați au formulat întâmpinări, reiterând considerentele decizorii ale sentinței atacate potrivit cărora prin „schimbarea deținătorului autorizației” se înțelege înlocuirea persoanei juridice, oricare ar fi izvorul de drept care a generat această situație juridică nouă, câtă vreme nu este interzisă încheierea vreunei operațiuni juridice, care să condiționeze accesul la noua autorizație, preschimbată. În plus, intimata SC A. SRL a invocat inadmisibilitatea primului motiv de recurs, care nu se încadrează în motivele de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dezvoltând exclusiv aspecte privind evaluarea și interpretarea probatoriului administrat. De asemenea, aceeași intimată a susținut caracterul vădit nefondat al căii de atac, în raport de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios adiministrativ și fiscal, evidențiată de deciziile nr. 3145, 3772 și 4418, toate pronunțate în anul 2014. Problema de drept soluționată de curtea de apel în această cauză, respectiv legalitatea schimbării destinatarului autorizației emise conform art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, în cazul succesorului cu titlu particular, se impune a primi aceeași rezolvare, în considerarea imperativului asigurării unei practici unitare.

Procedura derulată în recurs Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a apreciat că recursul este admisibil, criticile formulate circumscriindu-se dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, având în vedere jurisprudența acestei instanțe, s-a opinat în sensul incidenței dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Prin punctele de vedere exprimate, recurentul Colegiul Farmaciștilor din județul Vaslui și intimata SC A. SRL, în funcție de interesul lor procesual, au reiterat criticile, respectiv apărările principale din memoriul de recurs, respectiv întâmpinare. Întrucât problema de drept supusă dezlegării face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de recurs a decis primirea punctului de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul soluționării recursului conform dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recurentul-reclamant Colegiul Farmaciștilor din județul Vaslui a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autorizația de funcționare din 04 septembrie 2012 eliberată de Ministerul Sănătății pentru funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea SC A. SRL. Această autorizație de funcționare a fost emisă în temeiul art. 10 alin. (8) din Legea farmaciei nr. 266/2008, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare a fondului de comerț încheiat la data de 02 mai 2012, între SC B. SRL, în calitate de vânzător și SC A. SRL, în calitate de cumpărător . Prevederile legale aplicabile raportului de drept administrativ supus analizei sunt următoarele: - art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008: „în cazul în care farmacia comunitara își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația prevăzută la alin. (1), Ministerul Sănătății eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice, în termen de 30 de zile de la data solicitării; până la eliberarea noii autorizații, farmacia comunitară funcționează în baza vechii autorizații. Documentele pe baza cărora se vor face modificările vor fi prevăzute în norme.” - art. 12 alin. (2) și (3) din Norma adoptată prin Ordinul nr. 962/2009 al Ministerului Sănătății: „La schimbarea deținătorului de autorizație - persoană juridică, solicitantul anunță în scris colegiul farmaciștilor județean și, respectiv, al municipiului București și depune la Ministerul Sănătății, pentru eliberarea unei noi autorizații de funcționare următoarele documente: a) cerere-tip - modelul nr. 6 din anexa la norme; b) autorizația de funcționare, în original; c) documentele de la registrul comerțului care să ateste schimbarea solicitată, precum și documentele de înregistrare a societății; d) documentele de deținere a spațiului și declarație privind asigurarea condițiilor de autorizare; e) contractele de muncă ale personalului înregistrate pe numele noului titular de autorizație; f) dovada achitării taxei; g) documentul care atestă anunțarea schimbării deținătorului de autorizație - persoană juridică la colegiul farmaciștilor județean și, respectiv, al municipiului București”. - art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2010: „Preschimbarea autorizațiilor de funcționare care nu au înscris termen de valabilitate se face cu păstrarea numărului autorizației de funcționare, la solicitarea persoanei juridice, prin emiterea unei noi autorizații, pe baza documentelor prevăzute în normele de aplicare a Legii nr. 266/2008, republicata, pentru următoarele situații: a) schimbarea deținătorului - persoană juridică, înscrisă ca mențiune pe autorizația de funcționare emisă anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. Interpretând coroborat cadrul normativ redat anterior, curtea de apel a ajuns la concluzia că nu numai reorganizarea, ci orice modalitate de schimbare a persoanei juridice pe numele căreia a fost eliberată autorizația inițială, justifică eliberarea unei noi autorizații pe numele noii persoane juridice. Totodată, s-a punctat că dreptul de a desfășura activități farmaceutice nu se naște la data preluării fondului de comerț, ci ulterior, la data emiterii noii autorizații de funcționare pe numele SC A. SRL, în baza controlului Ministerului Sănătății și evaluării documentației prezentate de aceasta. Concluzia curții de apel este la adăpost de orice critică, fiind conformă cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reliefată, de exemplu, prin deciziile nr. 3145, 3772 și 4418/2014. De altfel, prin decizia nr. 3772/2014 s-a tranșat irevocabil un litigiu similar între aceleași părți din cauza de față, singurul element de diferență fiind deținătorul inițial al autorizației de funcționare supusă controlului de legalitate, respectiv vânzătorul fondului de comerț: SC C. SRL. În acel litigiu, instanța de control judiciar a statuat cu putere de lucru judecat că „legiuitorul nu a înțeles să condiționeze în vreun fel sau să restrângă aria solicitanților sau a categoriilor de subiecte de drept care pot beneficia de dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, astfel încât aceste norme legale să fie aplicabile doar în cazul reorganizării juridice, teza avansată de recurent fiind eronată”. În aceste circumstanțe, soluția pronunțată în prezenta cauză nu se poate îndepărta de la jurisprudența indicată, art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și art. 126 alin. (3) din Constituție impunând această abordare, mai ales că, așa cum s-a arătat, una dintre decizii îi este opozabilă recurentului. Singura soluție favorabilă recurentului, de care se prevalează acesta, sentința civilă nr. 2215/2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost desființată în calea de atac, prin decizia nr. 4706 din 09 decembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin urmare, întreaga construcție juridică potrivit căreia art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 și art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2010 sunt aplicabile numai în cazul reorganizării societății beneficiare a autorizației de funcționare a farmaciei comunitare, nu și în cazul altor modalități de schimbare a deținătorului autorizației de funcționare, prin transmisiuni cu titlu particular ale elementelor de activ patrimonial, nu poate fi primită. Ca o consecință a concluziei enunțate, nici critica referitoare la încălcare dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008, care, conform lit. i) impunea verificarea criteriului demografic prevăzut la art. 12 alin. (1) din același act normativ și respectarea ordinii de depunere a cererilor de înființare de farmacii, nu poate primi o altă rezolvare. Este evident că nefiind în discuție „înființarea” unei farmacii comunitare, ci „schimbarea deținătorului autorizației”, nu se poate pune problema parcurgerii procedurii la care se referă recurentul, ci a celei reglementate prin art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2010, text redat anterior. În fine, nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor din C. civ. referitoare la caracterul inalienabil al capacității de folosință sau de exercițiu nu este pertinentă. Contrar recurentului, Înalta Curte reține că prin contractul de vânzare-cumpărare a fondului de comerț nu s-a realizat o „extindere a capacității juridice de folosință” a societății intimate, prin preluarea unei autorizații de funcționare emisă intuitu personae. Noua autorizație de funcționare a fost eliberată de intimatul Ministerul Sănătății, în baza capacității de folosință preexistente a SC A. SRL și numai după ce a făcut dovada condițiilor specifice. În realitate, prin raportarea sa la drepturi care pot fi incluse în fondul de comerț, recurentul pune în discuție valabilitatea contractului civil încheiat între societatea intimată și autoarea sa cu titlu particular, însă în limitele acestei cauze o astfel de chestiune nu poate fi tranșată, mai ales că prin sentința civilă nr. 1549/2012 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, irevocabilă, i s-a anulat ca netimbrată acțiunea având ca obiect declararea nulității contractului în discuție. Pentru toate considerentele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul de față, ca nefondat.