ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1059/2016

ÎNALTA CURTE DE CASARE ȘI JUSTIȚIE

Decizia nr. 1059/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 20 ianuarie 2016, revizuentul A. a solicitat anularea Decizia civile nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, pe motiv că este potrivnică Deciziei nr. 547 din 16 februarie 2015 a Tribunalului Prahova.

Revizuentul a susținut că aceste hotărâri au fost date în dosare diferite, privesc aceeași pricină, iar soluțiile au fost diferite, ceea ce Ie face să fie în contrarietate. A mai susținut că instituția puterii de lucru judecat urmărește să sancționeze nelegalitatea celei de-a doua hotărâri ce a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Prin cea de-a doua cerere de revizuire, înregistrată la data de 19 februarie 2016 pe rolul aceleiași instanțe, revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 525 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești. susținând că este potrivnică Deciziei nr. 547 din 16 februarie 2015 a Tribunalului Prahova. A arătat că ultima hotărâre este nelegală pentru că nu s-au respectat certificatele de moștenitor, rapoartele de expertiză și valoarea casei bunicilor săi.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin Decizia nr. 103 din 16 martie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 25 martie 2016.

La termenul din 13 mai 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererilor de revizuire, în raport de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și de hotărârile pretins a fi potrivnice.

Cererile de revizuire sunt inadmisibile, pentru considerentele care urmează:

Prin Decizia nr. 547 din 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalului Prahova, secția civilă, în Dosarul nr. x/105/2014, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 787 din 25 septembrie 2014 a Tribunalului Prahova.

Prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2014/al.l, invocată de revizuent ca fiind pretins potrivnică Deciziei nr. 547 din 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalului Prahova s-a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 525 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești.

Prin Decizia nr. 525 din 11 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, în Dosarul nr. x/105/2014/al, invocată de revizuent ca pretins potrivnică Deciziei nr. 547 din 16 februarie 2015 a Tribunalului Prahova s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 446 din 14 mai 2015, pronunțată de aceeași curte de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apei sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererilor de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Revizuentul pretinde că hotărârile atacate prin cererile de revizuire Decizia civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești este potrivnică Deciziei nr. 547 din 16 februarie 2015 a Tribunalului Prahova, iar Decizia civilă nr. 525 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești este potrivnică Deciziei civile nr. 547 din 16 februarie 2015 a Tribunalului Prahova.

Deși revizuentul susține că aceste hotărâri au fost date în dosare diferite, din analiza actelor din dosar se constată că acestea au fost pronunțate în același dosar, având ca obiect cererea de revizuire a sentinței nr. 2021/2012 a Judecătoriei Câmpina, în căi de atac diferite (revizuire și contestație în anulare) și nu în dosare diferite.

Or, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Așa fiind, Înalta Curte, pentru temeiurile arătate, constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, astfel că o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2016a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, și nr. 525 din 11 iunie 2016 pronunțată de aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2016.