ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1408/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea testamentului autentificat sub nr. x/2003, precum și să se dispună anularea Certificatului de Moștenitor nr. x/03.07.2007.

Prin sentința civilă nr. 2854 din 2 martie 2015, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat apel, care, prin decizia civilă nr. 96 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 96 din 21 ianuarie 2016pronunțată de Tribunalul Prahova a formulat cerere de revizuire revizuenta A..

Prin decizia civilă nr. 834 din 14 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. și prin mandatar C. împotriva deciziei civile nr. 96 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă. A fost obligată revizuenta la 500 RON cheltuieli de judecată.

Revizuenta D. prin procurator C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 834 din data de 14 iunie 2016.

Prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a admis excepția inadmisibilității recursului invocată de către intimată. S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de D. prin mandatar C. și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea recurentei D. prin mandatar C., privind obligarea intimate B. la plata sumei de 2000 RON, reprezentând despăgubiri pentru abuz de drept procesual. A fost obligată recurenta să plătească intimatei suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 20 februarie 2017 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de recurenta D. prin procurator C. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Susținerile recurentei, nestructurate juridic, se referă, în esență, la faptul că, în opinia sa, decizia recurată este lovită de nulitate absolută ca urmare a refuzului celor trei judecători de a se abține de la judecata pricinii, deși a fost invocată excepția de incompatibilitate la termenul din 23.11.2016, aceștia reluând aceeași judecată în ședința din 17.01.2017. Totodată, susține că obiectul recursului formulat în 48 de ore de la pronunțare este excepția de neconstituționalitate invocată și despre care nu se face vorbire, invocând necesitatea sesizării Curții Constituționale, fără a indica însă ce texte de lege ar fi neconstituționale.

Intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că hotărârea împotriva căreia a fost declarat recursul este definitivă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 484 și 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 iunie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Este de amintit prioritatea examinării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive… hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

În speță, revizuenta D. a exercitat calea de atac a recursului, iar decizia civilă nr. 9 din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de D. prin mandatar C., împotriva deciziei civile nr. 834 din 14 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, pentru că ar însemna să se exercite recurs la recurs ceea ce nu este permis, în raport cu dispozițiile art. 483 și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care reglementează condițiile exercitării acestei căi de atac.

Prin urmare, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se reține că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta D. prin mandatar C. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta - revizuentă D. prin mandatar C. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2017.