ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 781/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 781/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 februarie 2016 sub numărul x/42/2015* petentul A. a solicitat suspendarea executării Sentinței nr. 29 din data de 12 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/42/2015.
În motivarea cererii s-a arătat că în baza Raportului de evaluare nr. x din 20 septembrie 2013, emitenta Agenția Națională de Integritate face presiuni asupra Instituției Prefectului Buzău pentru a se dispune încetarea mandatului de Primar al Comunei Mărăcineni.
A apreciat petentul că este dovedită urgența existentă în cauză, care ar justifica cererea formulată.
A fot invocată în dovedirea aparenței de drept, Sentința penală nr. 112/2012 pronunțată în Dosarul nr. x/42/2012 al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a stabilit pentru situația descrisă în raportul de evaluare, că nu poate fi reținută vinovăția contestatorului, sentință apreciată ca fiind obligatorie pentru instanța civilă, potrivit dispozițiilor art. 28 din C. proc. pen.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 512 raportat la art. 1057 și 719 alin. (3) din C. proc. civ.
Apărările intimatei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16 martie 2016 intimata Agenția Națională de integritate a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât sentința a cărei suspendare se solicită nu este susceptibilă de executare silită.
Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Petentul a sesizat instanța cu o cerere de suspendare a executării Sentinței civile nr. 29 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința civilă nr. 29 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul A. împotriva raportului de evaluare nr. x/G/II din 20 septembrie 2013.
Sentința a rămas definitivă prin Decizia nr. 969 din data de 4 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/42/2013.
Împotriva Sentinței civile nr. 29 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamantul a formulat cerere de revizuire respinsă ca tardiv formulată prin Sentința civilă nr. 272 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei soluții revizuentul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub numărul x/42/2015.
Procedând la verificarea competenței materiale, potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., în raport de actele dosarului și de precizările părților, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale pe care o va admite, pentru considerentele în continuare arătate.
Contestatorul și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art. 512 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 719 din C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 512 din C. proc. civ. "Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător."
Constată Înalta Curte că instanța sesizată cu judecarea cererii de revizuire poate să dispună suspendarea executării hotărârii atacate, dispoziții care trebuie analizate din perspectiva prevederilor art. 510 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel, din coroborarea celor două texte de lege rezultă că este competentă să soluționeze cererea de suspendare Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția de contencios administrativ și fiscal.
Declină soluționarea cererii formulate de A. de suspendare a executării sentinței civile nr. 29 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2016.
Procesat de GGC - MM