ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1758/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din data de 27.04.2016 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 încheiat de Agenția Națională de Integritate.

Prin Sentința nr. 191 pronunțată în data de 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea având ca obiect "conflict de interese" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul anulării raportului de evaluare.

Recurentul-reclamant a arătat că, prin raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit la data de 14.04.2016, pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat că în timpul mandatului de primar în perioada 2012 - 2016 al comunei X Județul Buzău s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014 când a deținut în același timp calitatea de primar al Comunei X și de membru al consiliului de a administrație al Școlii Gimnaziale X. Din punctul de vedere al pârâtei această situație ar constitui un caz de incompatibilitate circumscris prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În motivarea raportului de evaluare, instituția-pârâtă a reținut doar că situația în care s-a aflat ar fi contrară prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fără a analiza întregul cadru legislativ incident în cauză.

Consideră că instituția pârâtă a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în sensul că nu a fost notificat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire despre faptul că referitor la persoana sa ar fi fost identificate elemente de incompatibilitate ori conflict de interese.

Nefiind notificat conform dispozițiilor legale a fost privat de dreptul la apărare, fiind împiedicat să își exercite în mod efectiv și eficient acest drept, situație în care raportul de evaluare este lovit de nulitate, vătămarea cauzată drepturilor sale putând fi înlăturată numai prin anularea acestuia. De asemenea, a precizat faptul că punctul său de vedere comunicat instituției pârâte la data de 28.03.2016 și înregistrat sub nr. x i-a fost solicitat telefonic de către inspectorul de integritate fără a-i fi oferite amănunte detaliate legate de obiectul verificărilor.

Referitor la fondul cauzei, a susținut că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate pentru perioada cât a deținut simultan funcția de primar al Comunei X și de membru în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale X.

Consideră că situația în care s-a aflat nu contravine prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. A fost ales primar al Comunei X în urma alegerilor din luna iunie 2012 și a fost validat în această funcție prin încheierea de ședință din data de 18.06.2012, pronunțată de către Judecătoria Râmnicu Sărat în Dosarul nr. x/2012.

Printr-un scurt istoric prezintă situația de fapt, și arată că pentru anul școlar 2013 - 2014 nu a fost înștiințat de secretarul comunei cu privire la o eventuală stare de incompatibilitate referitoare la persoana sa, întrucât dacă știa ar fi luat măsuri în vederea clarificării respectivei situații.

În ceea ce privește ședințele consiliului de administrație a Școlii X, aferente anului școlar 2013 - 2014 arată că a luat parte numai la una sau două, iar în urma acestor ședințe nu a fost remunerat și nu a semnat niciun fel de documente.

Analizând prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 și art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 consideră că interpretarea dată de pârâtă textelor în discuție este contrară scopului avut în vedere de legiuitor.

Astfel calitatea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ de stat (în cauză Școala Gimnazială X) comportă discuții sub aspectul asimilării noțiunii de altă "instituție publică", câtă vreme conducerea unității de învățământ este reglementată prin Legea nr. 1/2011.

A precizat că Școala Gimnazială X nu reprezintă o instituție publică în accepțiunea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 din a cărui consiliu de administrație nu ar putea face parte primarul sau viceprimarul, concluzie desprinsă din analiza art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, normă imperativă care statuează în prezent (după adoptarea la data de 30.06.2014 a O.U.G. nr. 49/2014) că primarul sau un reprezentant al acestuia face parte obligatoriu din consiliul de administrație al școlii.

Este adevărat că în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014 textul prevedea că din consiliul de administrație al școlii face parte un reprezentant al primarului însă, împrejurarea că ulterior legiuitorul a înțeles să modifice art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 în sensul că face parte primarul reprezintă un aspect de natură

a întări convingerea că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu se aplică în cazul consiliului de administrație a unității de învățământ.

În consecință, consideră că intenția legiuitorului rezultată din prevederile Legii nr. 215/2001 și Legii educației naționale a fost ca primarul să fie membru în consiliul de administrație al școlii fără ca îndeplinirea acestei obligații legale să poată fi considerată o încălcare a regimului incompatibilităților prevăzut de Legea 161/2003, situație în care își face pe deplin aplicare adagiul Specialia generalibus derogant.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare solicitând admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reținut că, în calitate de primar al Comunei X, județul Buzău, recurentul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților pentru că, în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014, a deținut și calitatea de membru al Consiliului de Administrație la Școala Gimnazială X.

Înalta Curte apreciază că primul motiv de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") este nefondat, potrivit considerentelor ce succed:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Nu poate fi reținut nici motivul de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), întrucât sentința recurată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte observă că unele dintre criticile recurentului se referă la starea de fapt, punând în discuție, în baza probelor administrate în fața primei instanțe, calitatea recurentului de membru în consiliul de administrație al școlii din localitate. În esență, se arată că din probe rezultă că recurentul a avut doar calitatea de invitat la ședințele consiliului.

Situația de fapt privind deținerea funcțiilor/calităților reiese din actele și lucrările dosarului, nefiind contestată de recurent, care încearcă să justifice deținerea concomitentă a celor două funcții incompatibile susținând că participarea sa în consiliul de administrație al școlii s-a realizat în considerarea funcției sale de primar.

Or, verificarea stării de fapt nu poate face obiectul recursului care, după cum s-a arătat, poate fi exercitat exclusiv pentru motive de nelegalitate.

Așadar, înlăturând aceste apărări, Înalta Curte va verifica legalitatea sentinței exclusiv sub aspectele de nelegalitate invocate în cauză, plecând de la starea de fapt reținută în cuprinsul sentinței, respectiv aceea că recurentul, în calitate de primar, a fost în același timp membru în consiliul de administrație al Școlii gimnaziale X din județul Buzău în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014.

În cauză, sunt incidente următoarele dispoziții legale pentru perioada la care face referire raportul de evaluare.

Potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare a dispozițiilor până la 30.06.2014: "În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. (...)".

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice".

Potrivit dispozițiilor Constituționale prin instituție publică se înțelege orice persoană juridică înființată prin acte de putere sau de dispoziție ale autorităților publice centrale sau locale în scopul realizării unor activități fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial.

Or, unitățile de învățământ preuniversitar de stat se înființează prin hotărâri ale Guvernului și sunt finanțate de la bugetul de stat și din bugetele autorităților locale (Capitolul VIII - Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar, Legea educației naționale nr. 1/2011).

În raport de dispozițiile legale reținute anterior, este fără dubiu că intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar fiind incompatibilă cu cea de membru al consiliului de administrație al unei instituții publice, cum este Școala Gimnazială X.

Astfel, nu poate fi primit argumentul recurentului că participarea sa în consiliul de administrație al școlii s-a realizat sporadic în considerarea funcției sale de primar, nu a semnat nimic și nu a fost plătit.

Într-adevăr, primăria are posibilitatea de a desemna un reprezentant al său în consiliul de administrație al unității de învățământ preuniversitar, conform art. 96 din Legea educației naționale nr. 1/2011, însă persoana desemnată nu trebuie să încalce regimul juridic al incompatibilităților, cum s-a întâmplat în cauza de față.

Conform art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, "(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere, (2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, (3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire."

Înalta Curte constată, astfel cum în mod corect și judecătorul fondului a reținut, că nu sunt fondate criticile recurentului vizând încălcarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 că a fost privat de dreptul la apărare, întrucât din actele dosarului informarea persoanei evaluate cu privire la declanșarea activității de evaluare, prin adresa nr. x/18.11.2014, comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 20.11.2014 . Ulterior, când s-a constatat că există o stare de incompatibilitate, acest aspect a fost comunicat prin adresa nr. x/24.04.2015, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 29.04.2015, reclamantul fiind invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens. Reclamantul a depus un punct de vedere scris, înregistrat la Agenția Națională de Integritate la nr. 13653/G/l I/28.03.2016, aspect constatat și în procesul-verbal semnat de reclamant și inspectorul de integritate .

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 191 din 20 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - GV