ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5834/2019

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/28.04.2016, emis de către pârâtă, solicitând anularea acestuia.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 278 din 17 noiembrie 2016, a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului, reclamantul invocă nulitatea hotărârii susținând că nu este motivată, în conformitate cu prevederile art. 425 noul C. proc. civ., ceea ce duce la încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO, deoarece nu răspunde tuturor cererilor și apărărilor părților. Recurentul precizează că intimata a confirmat faptul că nu a existat nicio hotărâre/dispoziție privind desemnarea sa în calitate de reprezentant al Primăriei/Primarului comunei Săhăteni, în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale " B.". În opinia recurentului, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1), (2) și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011, se impunea, în mod imperativ, delegarea unui reprezentant la consiliului local în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, iar numirea în această calitate ar fi fost una legală, chiar dacă respectivele prevederi vin în contradicție cu dispozițiile art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003. În acest sens, s-a invocat existența unui conflict legislativ prin numirea în mod obligatoriu a unui consilier local sau reprezentant al primarului în consiliul de administrație a unei unități de învățământ și sancționarea acestui fapt prin prisma prevederilor art. 87 din Legea nr. 161/2003. Având în vedere principiul aplicării în timp a legilor se poate considera că legea învățământului intrată în vigoare în anul 2011 modifică tacit sau creează o excepție legală de la constatarea stării de incompatibilitate sub aspectul numirii în cadrul consiliului de administrație. Prin Raportul de Evaluare atacat, intimata a constatat starea de incompatibilitate prin prisma prevederilor art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003 unde se prevede că: "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar (...) este incompatibilă cu: funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice". Față de textul de lege citat, recurentul consideră că nu se încadrează în nici una din tezele descrise în norma incriminatorie, prin prisma faptului că Școala Generală nu se regăsește în cadrul autorităților, societăților sau instituțiilor publice, iar regimul ei este reglementat atât de Constituția României la art. 32 alin. (5) cât și în Legea nr. 1/2011 care stabilesc expres că aceste structuri sunt unități de învățământ de stat sau particulare iar această expresie de unitate de învățământ nu se regăsește în textul de la art. 87 lit. d). Potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, care arata că primarii și viceprimarii pot deține calitatea de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ. După analizarea contestației, instanța de fond a decis respingerea acesteia, arătând numai faptul că toate argumentele invocate în cererea de chemare în judecată reprezintă doar "artificii de interpretare" a conținutului raportului de evaluare și a art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea 161/2003. De fapt, instanța de fond preia efectiv susținerile intimatei conținute atât în raportul contestat cât și în întâmpinarea depusă la dosar,dar și prevederile din Legea Educației, fără a arăta care ar fi motivele efective de respingere a tuturor criticilor invocate. De asemenea, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a normelor de drept material ignorând faptul că, așa cum s-a stabilit și prin Decizia nr. 163/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție "starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea 161/2003 ca fiind situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative". În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Motivarea în fapt și în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției. Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin Raportul de Evaluare nr. x/28.04.2016 intimata concluzionează că, în urma evaluărilor efectuate, au fost identificate, în ceea ce îl privește pe recurent, elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate, constatându-se că, în perioada 01.10.2011 -30.06.2014 - data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014 -reclamantul ar fi exercitat și funcția de viceprimar al Comunei Săhăteni, cât și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale " B." Săhăteni, invocându-se în acest sens, prevederile art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea 161/2003. Starea de incompatibilitate a fost generată de deținerea simultană a funcției de viceprimar cât și a calității de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Săhăteni. Conform art. 87 din Legea nr. 161/2003: (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice Potrivit art. 96 din Legea nr. 1/2011 - forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 94/2014: (1) Unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și de directori adjuncți, după caz. în exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu autoritățile administrației publice locale. (2) În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar; b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților, directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă. Înainte de modificarea legislativă a Legii nr. 1/2011 cu privire la acest aspect, incompatibilitatea calității de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, era nu doar prevăzută expres, ci avea și deplină aplicabilitate. În perioada supusă evaluării, administrația locală putea fi reprezentată în cadrul instituțiilor de învățământ, atât de un reprezentant al primarului cât și de reprezentanți ai consiliului local. Atribuțiile exprese cu privire la acest domeniu nu puteau fi exercitate pe deplin cu privire la calitatea de membru al consiliului de administrație al școlilor în perioada anterioară modificării legislative a Legii nr. 1/2011. Deci, modificarea legislativă survenită și posibilitatea legală a primarului de a face parte din consiliul de administrație al școlilor nu opera la momentul evaluării reclamantului. Nu există prevederi legale care să stabilească că reprezentantul primarului sau consiliului local este numit în consiliul de administrație al unităților de învățământ preuniversitar de către primar respectiv de către consiliul local, constituirea consiliului de administrație făcându-se la nivelul fiecărei unități de învățământ în conformitate cu prevederile legale menționate anterior. Înalta Curte constată că din documentele înaintate atât de unitatea de învățământ cât și de Primăria Săhăteni recurentul a făcut parte din Consiliul de Administrație în perioada reținută în Raportul de evaluare. Rezultă așadar în mod evident faptul că deși nu a existat nicio hotărâre/dispoziție privind desemnarea recurentului în calitate de reprezentant al Primăriei comunei Săhăteni în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale "B." Săhăteni, acesta a exercitat efectiv mandatul de membru, participând la ședințele Consiliului de Administrație. Prin urmare, Înalta Curte consideră că în mod corect s-a reținut că lipsa actului de numire a recurentului în consiliul de administrație nu are relevanță, atâta timp cât din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă calitatea lui și, mai mult, faptul că acesta a participat la ședințele consiliului de administrație. Având în vedere aceste aspecte, în mod temeinic instanța de fond a reținut prin hotărârea recurată faptul că există un caz de incompatibilitate de natura celui reglementat de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.