ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 septembrie 2018, sub nr. x/2018, și, ulterior, declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal (sentința nr. 2031/2018/07.12.2018), înregistrată sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 28744/G/II emis de pârâtă la 31.08.2018, și comunicat la data de 06.09.2018, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 14.05.2019, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că nu se încadrează în prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, deoarece mandatul dat acestuia de primar nu vizează o instituție publică, cum enumeră norma legală, ci o instituție de interes public, care include sistemul școlar de stat și privat din România, astfel că nu a făcut parte din Consiliul de Administrație al unei instituții publice, ci a unei instituții de interes public, prin legea 128/2017, intrată în vigoare la 10.06.2017 nu a mai fost reglementată starea de incompatibilitate a aleșilor locali vizând unitățile de învățământ, astfel că nu se mai află în stare de incompatibilitate prin voința legiuitorului.

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 156 din 25 septembrie 2019, pronunțată în dosar nr. x/2019, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea, ca fondat, a recursului, casarea în tot a sentinței civile recurate și, rejudecând: admiterea acțiunii formulate de recurentul- reclamant în contradictoriu cu intimata- pârâtă Agenția Națională de Integritate și anularea Raportului de evaluare nr. x/31.08.2018 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. .8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul- reclamant a relevat scurt istoric al cauzei și a criticat sentința recurată, ca nelegală și netemeinică, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate susținând, în esență, următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, prin soluția pronunțată în dosar, a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul că norma instituită prin articolul amintit nu putea fi interpretată doar în litera ei, cum greșit s-a procedat de instanța de judecată, ci și prin raportare la rațiunea avută în vedere de legiuitor pentru edictarea sa.

Astfel, recurentul a arătat că în calitate de reprezentant al Primarului Comunei Lapoș, Județul Prahova în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș, Județul Prahova a avut doar formal respectiva funcție, nefiind factor decizional în Consiliul de Administrație al Școlii, nefăcând parte din conducerea Consiliului și neparticipând la luarea unor măsuri economice, juridice sau de altă natură specifice sistemului de învățământ, astfel că, în opinia sa, nu se poate reține existența în speță a stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în ce îl privește, decât prin aplicarea în abstract a normei legale, fără a se ține seama de scopul pentru care aceasta a fost edictată (cum nelegal a procedat prima instanță).

Recurentul-reclamant mai susține că incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în speță nu s-a realizat, deoarece, în dosar nu există probe care să stabilească situația când a exercitat activități decizionale în Consiliul de Administrație al Scolii Gimnaziale Lapoș de natură a amenința efectiv valorile sociale apărate prin textul de lege amintit prin voința legiuitorului, respectiv, crearea unor aspecte care să nu asigure transparență în exercitarea funcțiilor pe care acesta le-a cumulat în perioada incriminată și/sau prevenirea și combaterea corupției.

În acest context de reglementare, a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și pentru faptul că nu s-a ținut cont în soluția dată de instanță de faptul că starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003, iar interdicțiile date în legătură cu această stare privesc faptul că exercitarea funcțiilor/atribuțiilor simultan ar putea altera obiectivitatea cu care oficiantul public are obligația să-și îndeplinească sarcinile de serviciu.

Pornind de la aceste definiții și având în vedere și caracteristicile speței prezente, susține că instanța de judecată ar fi trebuit să constate că recurentul nu a acționat pentru un interes personal, ci pentru un interes social, acela, de a asigura prin reprezentarea și participarea sa în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș calitatea actului educațional, îmbunătățirea standardului serviciului public de învățământ și creșterea performanțelor Școlii Gimnaziale, reclamantul nefiind în Consiliul de Administrație al unității școlare un factor de decizie.

Recurentul- reclamant a mai susținut că nelegalitatea hotărârii rezidă și în aceea că prima instanță nu a constatat că incompatibilitatea reținută în sarcina sa nu poate fi reținută în dosar, ea nu justifică prin scopul urmărit de legiuitor prin prisma prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care cele două funcții/atribuții imputate de A.N.I. ca fiind exercitate simultan, nu au intrat în mod concret, real și efectiv în conflict.

Instanța de fond, s-a mai susținut, a aplicat greșit legea, respectiv, prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și prin prisma ignorării reglementărilor cuprinse în Recomandarea 10/2000 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, care au statuat că incompatibilitatea există doar atunci când oficialul are un interes personal ce influențează exercitarea cu imparțialitate și obiectivitate a îndatoririlor sale profesionale ori creează vreun avantaj pentru sine sau pentru funcția sa, rude angajate, prieteni: or, recurentul- reclamant A. nu a avut vreun interes personal pentru a face parte din Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș, el nefiind retribuit pentru respectiva funcție și neavând rude angajate la școală și/sau copii care să urmeze sistemul educațional în respectiva unitate școlară, iar pe de altă parte nici o probă a dosarului nu a reliefat faptul că în perioada incriminată recurentul nu a îndeplinit sarcinile ce-i incumbau ca viceprimar la Primăria Lapoș fără imparțialitate sau obiectivitate.

Recurentul consideră că norma europeană sus-menționată a fost ignorată de prima instanță prin soluția dată, în mod nelegal, contrar prevederilor art. 3 și 4 din C. proc. civ., potrivit cărora normele dreptului Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanțele de judecată naționale; în același sens statuează și Legea fundamentală dar și doctrina juridică internă și europeană în domeniu.

În fine, recurentul- reclamant a mai susținut că hotărârea recurată este nelegală prin soluția adoptată vizând contestarea Raportului de Evaluare.

Astfel, a arătat că prin Legea nr. 286/2006 privind modificarea și completarea Legii nr. 215/2001 s-a reglementat aspectul că viceprimarul își păstrează calitatea de consilier local la data alegerii în funcția de viceprimar (art. 61 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 modificat prin Legea nr. 286/2000).

Rezultă, astfel, susține acesta, că recurentul Barbu Viore ales consilier local prin Hotărârea nr. 26/2016 a Consiliului Local Lapoș, acesta păstrându-și statutul de consilier local când a fost ales viceprimar în sensul art. 61 alin. (7) din Legea nr. 2015/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 286/2006, a exercitat simultan atât funcția de viceprimar, cât și pe aceea de consilier local, și, în calitatea sa de consilier local a fost desemnat A. ca reprezentant al Consiliului local să facă parte din Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș, și nu în funcția sa de viceprimar, cum greșit a reținut A.N.I. De asemenea, desemnarea s-a făcut în baza art. 96 din Legea educației naționale nr. 1/2011, r, aceasta fiind o obligație de reprezentare a Primarului/Consiliului Local impusă de alin. (2) și alin. (5).

Potrivit art. 88 din Legea nr. 161/2003, funcția de consilier local nu este incompatibilă cu aceea de reprezentant al Consiliului Local în Consiliile de Administrație ale unităților de învățământ.

Art. 88 alin. (1) lit d) relevă incompatibilitățile funcției de consilier local cu alte funcții, funcții pentru care în enumerarea limitativă a legiuitorului unitățile de învățământ nu se regăsesc.

Recurentul- reclamant A. a fost desemnat ca reprezentant al Consiliului Local în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș (ca și consilier local, calitate pe care și-a păstrat-o atunci când a fost numit viceprimar) și nu în calitatea sa de viceprimar, astfel încât, în opinia sa, nu s-a aflat în incompatibilitatea dată de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 deoarece calitatea sa de consilier în cadrul Consiliului Local al comunei Lapoș îi permitea, fără a se afla în vreo incompatibilitate să facă parte ca membru din Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș.

Intimata- pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 06.12.2019, prin care, fără a invoca excepții, a susținut că recursul este neîntemeiat, și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea acestuia.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 decembrie 2019 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de fond a fost învestită, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluționarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/31.08.2018, emis de intimata- pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut că reclamantul, în calitate de viceprimar al comunei Lapoș, județul Prahova, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 15.12.2016 -10.06.2017, întrucât a exercitat atât această funcție, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș, județul Prahova, încălcând, astfel, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Instanța a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, în considerarea faptului că acesta s-a aflat în starea de incompatibilitate prin exercitarea simultan și efectiv, atât a funcției de viceprimar al Comunei Lapoș, cât și a funcției de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș, județul Prahova, soluție care este legală și reflectând interpretarea și aplicarea corectă și temeinică a prevederilor legale pertinente, Înalta Curte considerând-o a fi în sensul scopului normei prevăzute de art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 constituindu-l protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de eventuale interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități interzise prin lege.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;".

Art. 91 alin. (3) din același act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție".

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispozițiilor, "În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar.".

În raport de conținutul clar și precis determinat al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de viceprimar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ de nivel gimnazial, cum este cazul în speță.

Este de observat că, potrivit textului legal mai sus-menționat, existența situației de incompatibilitate este întrunită prin simpla realizare cumulativă a celor două condiții - calitatea de viceprimar și calitatea, simultană, de membru în consiliul de administrație într-o instituție publică- unitate de învățământ de nivel gimnazial, condiții pe care este cert că recurentul- reclamant A. le-a întrunit, simultan, în perioada relevantă în cauză, 15 decembrie 2016 - 10 iunie 2017.

Astfel, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispozițiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilitățile specifice aleșilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administrație în cazul unităților de învățământ de stat de nivel gimnazial, preșcolar și primar.

Apoi, dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 nu obligă viceprimarul să fie membru în consiliul de administrație al școlii, ci prevede numai că, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial, consiliul de administrație include și un reprezentant al primarului, dispoziția normei fiind precis determinată sub aspectul obligației prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administrație.

Intenția legiuitorului, așadar, este clară și neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilități între funcția de primar/viceprimar, și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, fac posibilă evitarea/înlăturarea situației de incompatibilitate, prin obligația de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrației al unității de învățământ.

Această obligație nu se consideră îndeplinită și nu produce efecte sub aspectul inexistenței incompatibilității, în cazul în care calitatea de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității școlare este transferată în persoana viceprimarului, acesta fiind cel care participă la ședințele consiliului de administrație, deținând astfel calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, adică, tocmai ceea ce se interzice viceprimarului în exercitarea mandatului său de ales local.

Așa fiind, Înalta Curte constată că numirea viceprimarului Comunei Lapoș- recurentul- reclamant A., s.n, în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș nu a avut loc în temeiul și cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ având obligația de a nu încălca ea însăși regimul juridic al incompatibilităților.

Este adevărat și că ulterior legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări în sensul instituirii unei excepții pentru situația în care calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice vizează o unitate de învățământ din rețeaua autorităților unităților de administrație publică locală.

Astfel, potrivit Legii nr. 128/2017 de modificare a Legii nr. 161/2003, există incompatibilitate pentru cumulul de calități ...cu excepția... membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale.

O atare modificare legislativă, însă, nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, și aplicarea acestei dispoziții legale nu poate fi atrasă asupra litigiului din prezenta cauză, așa cum își dorește recurentul- reclamant.

Astfel, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În același sens, potrivit art. 6 din C. civ. - cu care legea de drept administrativ (material și procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.

Nu se poate reține astfel, aplicarea Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în M.O. din 7 iunie 2017, înapoi în timp, anterior datei edictării ei, pentru a se reține astfel a fi incidentă și situației recurentului- reclamant, premergătoare apariției acestei legi (15 decembrie 2016 - 10 iunie 2017), nefiind vorba, prin excelență, despre o lege penală sau contravențională pentru care Constituția admite, prin excepție, retroactivitatea.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activității de evaluare.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Față de acestea, se reține, încă o dată, că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin efectul legii, întrucât a exercitat simultan funcția de viceprimar al comunei Lapoș și a deținut calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș, județul Prahova.

Critica formulată de recurentul- reclamant privind lipsa stării de incompatibilitate, ca urmare a neexercitării efective, ci doar formal, a funcției de reprezentant al Primarului Comunei Lapoș în Consiliul de administrație al Școlii, nu poate fi reținută.

Astfel după cum s-a arătat anterior, starea de incompatibilitate este atrasă prin deținerea simultan a celor două funcții, fără a exista o distincție legată de exercitarea efectivă de activități în cadrul Consiliului de Administrație.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariției stării de incompatibilitate, au un conținut clar interdictiv cu privire la deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație, simultan cu deținerea calității de viceprimar: "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) calitatea de membru al consiliului de administrație … la instituțiile publice.".

Așadar, legea nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a activităților specifice, de "luare a unor măsuri economice, juridice sau de altă natură specifice sistemului de învățământ", cum greșit pretinde recurentul, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de pretinsul aspect formal al acelei calități sau chiar de lipsa activității.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora, participarea sa la ședințele consiliilor de administrație ar fi reprezentat doar o simplă exercitare a prerogativelor conferite de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, deoarece acesta a exercitat funcția de membru în consiliul de administrație al școlii, dovadă fiind procesele-verbale, care nu au fost contestate niciodată. Recurentul, în calitate de viceprimar, chiar desemnat, cum susține acesta, de către primar ca și reprezentant al său în Consiliul de Administrație al unității școlare în discuție, avea obligația, el însuși, să nu accepte să participe în calitate de membru.

Or, din procesele-verbale ale ședințelor consiliului de administrație încheiate în perioada de referință, rezultă că recurentul-reclamant a participat la aceste ședințe, semnând procesele-verbale în calitate de membru al consiliului de administrație. Acesta a participat efectiv la ședințele Consiliului de administrație, semnând procesele-verbale de ședință, iar din conținutul acestora rezultă că a participat la deliberarea și adoptarea hotărârilor Consiliilor de administrație, acțiuni ce nu puteau fi realizate decât în calitate de membru al acestora, întrucât conform art. 96 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 "Hotărârile consiliului de administrație se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenți, mai puțin cele prevăzute la art. 93."

Se are în vedere că doar calitatea de membru al respectivelor consilii conferea dreptul de a participa la deliberări și la adoptarea de hotărâri, calitate pe care și recurentul-reclamant a deținut-o.

Împrejurarea că nu ar exista "probe", cum susține recurentul, care să stabilească situația când acesta a exercitat activități decizionale în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș de natură a amenința efectiv valorile sociale apărate prin textul de lege amintit, este contrazisă de procesele-verbale care poartă semnătura sa în calitate de membru în Consiliul de Administrație, deci, nu poate fi acceptată a exprima adevărul.

Asigurarea integrității în exercitarea funcției publice și prevenirea faptelor de corupție se realizează, așa cum, de altfel, susține și recurentul-reclamant, în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi.

Însă, o demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor, și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților.

Exercitarea simultană a unei funcții publice și a funcției de membru în Consiliul de Administrație într-o unitate de învățământ conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor și condițiilor care ar determina corupția.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că în mod legal s-a constatat de către instanța de fond legalitatea raportului de evaluare, corect fiind reținută în sarcina recurentului- reclamant A. incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte constată netemeinicia criticilor recurentului, centrate pe faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi reținută în privința sa, întrucât în opinia recurentului, textul de lege se referă strict la cumularea calității de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administrație al școlii, pe când participarea sa în cadrul consiliului de administrație al școlii, a avut loc în calitate de reprezentant al primarului/consiliului local al comunei, nu în calitate de viceprimar.

Stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deține o funcție de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune.

Conform dispozițiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru în consiliul de administrație la instituții publice.

Din interpretarea acestor texte de lege, incompatibilitatea rezultă din deținerea funcției de viceprimar simultan cu deținerea calității de membru în consiliul de administrație al școlii, astfel că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că recurentul-reclamant a fost desemnat în Consiliul de administrație al Școlii ca reprezentant al primarului sau al Consiliului local al comunei Lapoș.

Înalta Curte apreciază că, din moment ce recurentul-reclamant deținea funcția de viceprimar, acesta a devenit incompatibil pentru desemnarea ca membru în consiliul de administrație al școlii, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispozițiilor legale sus menționate.

Prezintă relevanță în reținerea cazului de incompatibilitate în discuție, așa cum s-a menționat anterior, deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al școlii, ceea ce înseamnă că împrejurarea desemnării recurentului-reclamant din partea primarului/consiliului local nu este de natură a face inaplicabile prevederile legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate.

Chiar dacă își păstrează calitatea de consilier local și a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administrație al școlii, atâta timp cât exercită funcția de viceprimar, recurentul-reclamant se află în stare de incompatibilitate. Este de subliniat și aspectul că în consiliul de administrație al școlii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deține în mod legal ambele funcții, scopul incompatibilității fiind asigurarea imparțialității, independenței și obiectivității în exercitarea funcției publice.

În consecință, nu se poate reține că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuțiilor aferente funcției care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuțiilor celor două funcții deținute, obținerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară și suficientă deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, pentru reținerea incompatibilității în discuție.

Nici afirmația recurentului-reclamant în sensul că nu se poate reține în privința sa existența unui interes patrimonial, raportat la împrejurarea că nu a fost retribuit pentru respectiva funcție, și nici nu a avut rude angajate la școală și/sau copii care să urmeze cursuri de învățământ educațional în respectiva unitate școlară, nu poate fi apreciată ca fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuție existența unui folos material concret, ci simpla posibilitate a anticipării deciziei autorității, neprezentând relevanță faptul că recurentul- reclamant nu a fost remunerat pentru activitatea desfășurată în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale Lapoș (o astfel de împrejurare nefiind, de altfel, imputată recurentului-reclamant prin raportul de evaluare contestat).

Există starea de incompatibilitate, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influențe, pentru obținerea unui interes patrimonial, ci prin simplul fapt că, în calitatea sa de ales local- viceprimar- recurentul era apt să influențeze activitatea unității de învățământ, inclusiv, prin deciziile adoptate în Consiliul de Administrație.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond, de menținere a Raportului de evaluare prin care s-a reținut starea de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant este legală, corect fiind constatată incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 156 din 25 septembrie 2019, a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2020.