ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâtă, prin care s-au identificat elemente în sensul existenței unui conflict de interese întrucât, în perioada deținerii mandatului de primar al Comunei F., județul Buzău (2012 - 2016), a semnat mai mult documente aferente contractului de lucrări nr. x/16.12.2011, încălcând art. 70, 71 și 76 din Legea nr. 161/2003.

Prin Sentința nr. 207 din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea contestației formulate împotriva raportului de evaluare.

A susținut că instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt și nu a realizat o încadrare juridică adecvată când a constatat legalitatea actului administrativ dedus judecății, cu atât mai mult cu cât situația juridică analizată era una preexistentă mandatului de ales local, în sensul că actul de dispoziție, Contractul nr. x/16.12.2011, a fost încheiat și executat integral din punct de vedere a prestațiilor înainte de a dobândi calitatea de primar al Comunei F..

În calitate de primar nu a săvârșit nicio faptă care să fi putut influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi reveneau, semnând doar documentele privind plata unei obligații asumate de fostul primar, B., care refuzase cu rea-credință plata prestațiilor efectuate de către SC C. SRL, pe care a deținut-o înainte de alegeri.

A semnat doar documente care reprezentau simple acte de executare a unor obligații de plată asumate de fostul primar.

De asemenea, factura nr. x/23.07.2012 în valoare de 66.860 RON și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/09.07.2012 nu le-a semnat în calitate de primar, ci în calitate de împuternicit al soției sale, D., administrator al SC C. SRL, care a fost în imposibilitate obiectivă de a semna documentele, și pentru că el cunoștea locația exactă a izlazului comunal în punctul G., în suprafață de 68 ha, unde executase lucrările contractate.

Decizia achiziției publice de servicii realizate prin contractul nr. x/16.12.2011 a fost luată de Consiliul Local al Comunei F. la 07.03.2011, anterior deținerii funcției de primar, hotărâre la care nu a participat sub nicio formă.

Astfel, în calitate de primar al Comunei F., nu a săvârșit niciuna dintre ipotezele faptice prevăzute de alin. (1) al art. 76 din Legea nr. 161/2003, respectiv nu a emis niciun act administrativ, nu a încheiat niciun act juridic și nu a emis vreo dispoziție care ar fi putut influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor sale, astfel cum prevede art. 70 din lege.

În calitate de primar nu a semnat decât cele două ordine de plată și adresa Primăriei F. către E., celelalte documente semnându-le în calitate de împuternicit al soției sale.

Nu a apreciat în cunoștință de cauză că plata a reprezentat doar un act de executare a unei obligații de plată născută anterior dobândirii mandatului de primar, a cărei realizare nu avea cum să fie influențată de interesul material dovedit, pentru că nu a participat la fundamentarea și încheierea contractului în calitate de ales local, neputându-se pune problema unei marje de apreciere din partea sa a îndeplinirii sarcinilor cu obiectivitate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A motivat intimata-pârâtă că interpretarea recurentului în ceea ce privește art. 76 din Legea nr. 161/2003 ar lăsa, practic, fără aplicare această prevedere privind conflictul de interese administrativ. Astfel, emiterea și semnarea actelor de către primar, chiar dacă este ulterioară încheierii contractului, nu transformă această semnare într-o simplă formalitate sau o obligație a primarului. Semnarea actelor presupune verificarea legalității acestora și asumarea actelor.

Atât timp cât actul prezentat primarului spre verificare și asumare se referea la societatea unde acesta deținea calitatea de administrator, ar fi trebuit să se abțină de la verificarea îndeplinirii condițiilor legale în respectivul caz și de la asumarea actului prin semnare, pentru a se elimina orice suspiciune legată de corectitudinea și legalitatea actului.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reținut că recurentul, în perioada deținerii mandatului de primar al Comunei F., județul Buzău (2012 - 2016), a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, respectiv dispozițiile art. 70, 71 și 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

4.1. Constată Înalta Curte că în mod legal prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 70 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, constatând legalitatea raportului de evaluare întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

În temeiul art. 71 din același act normativ: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Este de necontestat faptul că, la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese, recurentul-reclamant îndeplinea funcția de primar al Comunei F., județul Buzău.

Astfel, deși recurentul susține că factura nr. x/23.07.2012 în valoare de 66.860 RON și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/09.07.2012 nu le-a semnat în calitate de primar, ci în calitate de împuternicit al soției, începând cu data de 20.06.2012 îndeplinea funcția de primar.

Definind noțiunea de interes de natură patrimonială, dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 stipulează că "primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul 1."

Deci, existența conflictului de interese, sub aspect administrativ, se verifică în situația în care decizia persoanei supuse interdicției legale este influențată sau prezintă riscul de a fi influențată de interesul său personal, al soției sau ale rudelor și ar afecta major luarea deciziilor corecte și imparțiale de către acea persoană.

4.2. Prevederile legale de mai sus se coroborează cu cele cuprinse în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, ce prevede la art. 75 lit. a) că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv."

Prin "aleși locali", în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

Reține Înalta Curte că generarea unui conflict de interese este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- persoana verificată să ocupe o funcție publică;

- în exercitarea funcției publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție;

- actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I.

În cauză, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, aceste condiții sunt îndeplinite.

Astfel, pe perioada supusă verificării, recurentul a deținut funcția publică de primar și a semnat mai multe documente aferente contractului încheiat de SC C. SRL cu Primăria F., societate al cărei administrator era soția sa, printre care și ordine de plată.

De altfel, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant precizează că a semnat documentele privind plata unei obligații asumate de fostul primar, B., care refuzase cu rea-credință plata prestațiilor efectuate de către SC C. SRL, societate al cărei administrator a fost înainte de a fi ales primar.

4.3. Scopul legiuitorului, după cum reiese din chiar titlul Legii nr. 161/2003, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Înalta Curte constată, astfel, că, în cauză, este întrunită indubitabil condiția interesului personal de natură patrimonială al recurentului-reclamant și cerința posibilității influențării îndeplinirii cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau în calitatea sa de primar, potrivit Constituției și altor acte normative.

Semnarea documentelor reținute prin raportul de evaluare reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, aflându-se în situația în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu a îndeplinit atribuțiile ce îi revin în calitate de ales local, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcției sale publice. Pentru existența conflictului de interese este suficient ca, în procesul de luare a unei decizii, să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiție care, după cum s-a reținut anterior, este îndeplinită în cauză.

Prin urmare, hotărârea instanței de fond este pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.4. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 207 din 5 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV