ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Buzău, secția contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, prin sentința nr. 874/07.09.2017, în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/17.11.2016.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 197 din 6 noiembrie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În esență, a învederat că deține calitatea de reprezentant al întreprinderii individuale din data de 17.02.2012 pentru a da curs contractului de finanțare, prin care i-a fost acordat un ajutor financiar nerambursabil, iar, la data de 25.06.2016, când a fost ales în funcția de viceprimar durata de execuție a proiectului era epuizată (12.04.2015), însă nu a putut renunța în termen de 15 zile la calitatea de reprezentant al respectivei întreprinderi pentru că se afla în perioada de monitorizare.

Totodată, recurentul a arătat că de la data alegerii sale în funcția de viceprimar

al comunei Rușețu nu au fost identificate contracte de achiziție publică încheiate cu instituția la care lucrează sau cu alte instituții publice, ori acte juridice care să creeze avantaje întreprinderii individuale.

Potrivit părții, în cadrul respectivei întreprinderi are calitatea de reprezentant, activitatea de comerciant fiind efectuată de membrii familiei sale, iar produsele obținute sunt folosite pentru familie.

În concluzie, recurentul a susținut că nu are calitatea de comerciant persoană fizică, în sensul Legii nr. 161/2003, și nu se află în starea de conflict de interese în sensul art. 70 din legea 161/2003, nefiind evidențiată existența vreunui interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiunilor ce îi revin ca viceprimar, precizând că ulterior legiuitorul a îndepărtat din categoria incompatibilităților situațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. g) din lege, având în vedere caracterul neclar și excesiv al acestora.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul - reclamant a învestit instanța de contencios cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/17.11.2016, emis de intimata-pârâtă.

Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că raportul de evaluare atacat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și dispozițiilor art. 91 alin. (3) teza I din același act normativ, pentru că reclamatul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 2016-2020, întrucât a deținut simultan atât calitatea de viceprimar al comunei Rușețu, județul Buzău, cât și calitatea de comerciant persoană fizică - titular al A. - întreprindere individuală.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare la data evaluării, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

În art. 91 din același act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. (. . . . . . . . . .) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Așadar, regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, în sensul incompatibilității funcției de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

În cauză, deși recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligația de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatului 2016-2020, acesta a încălcat interdicția reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, dar și prevederile art. 91 alin. (3) teza I din lege, prin aceea că nu a demisionat în termen de 15 zile din funcția care atrăgea starea de incompatibilitate.

Prin urmare, la data validării în primul mandat pentru funcția de viceprimar, recurentul-reclamant era obligat să cunoască regimul juridic al incompatibilităților și să aleagă între această funcție și calitatea de comerciant.

Prin persoană fizică autorizată se înțelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forța sa de muncă.

În art. 6 din același act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate și autorizate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Conformându-se acestei obligații, recurentul-reclamant a solicitat și obținut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activității economice înregistrate.

Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, "Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului."

Totodată, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianți" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, definește activitatea economică ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit."

În raport cu aceste prevederi legale, rezultă că recurentul a avut calitatea de comerciant și s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, față de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Scopul înființării entității comerciale (obținere finanțare nerambursabilă) nefiind de natură să înlăture starea de incompatibilitate, care poate fi îndepărtată exclusiv prin renunțarea, în termenul legal, la una dintre calitățile a căror deținere simultană generează incidentul de integritate.

De asemenea, nu interesează în cauză dacă recurentul a desfășurat sau nu efectiv activitate de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcția de viceprimar, câtă vreme a continuat să dețină calitatea respectivă, aspect, de altfel, necontestat.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, fiind lipsită de relevanță exercitarea sau nu a atribuțiilor specifice sau inexistența unei influențe între Primărie și activitatea/calitatea privată a viceprimarului.

Legea nr. 161/2003 interzice doar deținerea concomitentă a anumitor calități, fără să condiționeze incompatibilitatea de producere a unui rezultat de natura celui invocat de recurent.

Altfel spus, legea (forma în vigoare în perioada analizată, anterior modificării textului normativ de la art. 87 alin. (1) prin Legea nr. 87/2017) nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a unor acte de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate/chiar lipsa activității sau deținerea unui patrimoniu de afectațiune.

Așa fiind, în perioada verificată, era suficientă doar simpla deținere a unor funcții al căror cumul era interzis de lege, pentru a se atrage starea de incompatibilitate, conform prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, scopul instituirii acestui regim fiind acela al protejării funcției publice de orice interferențe cu alte funcții de care s-ar fi putut prevala cel în cauză, de natură a afecta obiectivitatea, imparțialitatea și buna credință în slujirea interesului public de către persoana evaluată.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 197 din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2020.