ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2161/2016

Decizia nr. 2161/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 mai 2016 sub nr. x/1/2016, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1059 din 13 mai 2016 pronunțată de instanța supremă în Dosarul nr. x/105/2014/a1.1.1. Prin decizia nr. 1059 din data de 13 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea căii de atac, a respins ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, și a deciziei nr. 525 din 11 iunie 2015 pronunțată de aceeași instanță.

În cuprinsul contestației în anulare, contestatorul își exprimă, în fapt, nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționat recursul declarat împotriva deciziei nr. 525 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, arătând că instanța de recurs, respingând calea de atac, a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la hotărârile pronunțate de instanțe diferite. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ. Examinând contestația în anulare, cu prioritate asupra admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două, respectiv când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În plus, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. prevede că această cale de atac mai poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze - când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, după cum nici nu este posibilă exercitarea unui control judiciar prin promovarea unei căi de atac de retractare, controlul judiciar fiind posibil doar prin intermediul căilor de atac de reformare (apel și recurs). Or, astfel cum reiese din lecturarea cererii de contestație în anulare formulate în cauză, cele invocate de către contestator drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare (de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată), nedevolutivă, ceea ce înseamnă că nu se poate formula contestație în anulare pentru a determina o nouă judecată în fond, respectiv, pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul omisiunii unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează greșeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, respectiv de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Așadar, criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc.

civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate. Având în vedere caracterul inadmisibil al contestației în anulare raportat la neîncadrarea în motivele limitativ prevăzute de lege, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dealtfel nedovedite, nu poate fi primită. Pentru aceste considerente, contestația în anulare formulată de contestatorul A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1059 din data de 13 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.