ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2161/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2161/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2161/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 19 mai 2016 sub nr. x/1/2016,
contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.
1059 din 13 mai 2016 pronunțată de instanța supremă în Dosarul
nr. x/105/2014/a1.1.1.
Prin decizia
nr. 1059 din data de 13 mai 2016, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, constatând că nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea
căii de atac, a respins ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de
revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Curții de
Apel Ploiești, secția I civilă, și a deciziei nr. 525 din
11 iunie 2015 pronunțată de aceeași instanță.
În cuprinsul
contestației în anulare, contestatorul își exprimă, în fapt,
nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționat recursul
declarat împotriva deciziei nr. 525 din 11 iunie 2015 pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești, arătând că instanța de recurs,
respingând calea de atac, a omis să cerceteze motivul de recurs referitor
la hotărârile pronunțate de instanțe diferite.
În drept, au
fost indicate dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.
Examinând
contestația în anulare, cu prioritate asupra admisibilității
căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de
atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt
reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere
interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc
judecata unui proces.
Contestația
în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi
exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile
art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al
cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale
art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al
cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).
Cazurile în
care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită
sunt două, respectiv când procedura de chemare a părții pentru
ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu
cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu
încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență.
În plus, art.
317 alin. (2) C. proc. civ. prevede că această cale de atac mai poate
fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care
aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a
respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă
recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Contestația
în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în
două ipoteze - când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei
greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori
admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze
vreunul din motivele de casare.
Prin urmare,
pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli
procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță
fondului raportului juridic dedus judecății, după cum nici nu
este posibilă exercitarea unui control judiciar prin promovarea unei
căi de atac de retractare, controlul judiciar fiind posibil doar prin
intermediul căilor de atac de reformare (apel și recurs).
Or, astfel
cum reiese din lecturarea cererii de contestație în anulare formulate în
cauză, cele invocate de către contestator drept motive ale
contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul
dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de lege, pentru
care părțile au deschisă această cale extraordinară de
atac.
Contestația
în anulare este o cale de atac de retractare (de competența instanței
care a pronunțat hotărârea atacată), nedevolutivă, ceea ce
înseamnă că nu se poate formula contestație în anulare pentru a
determina o nouă judecată în fond, respectiv, pentru a repune în
discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul
omisiunii unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul
invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează
greșeli de judecată, relative la dezlegarea dată de
instanță fondului raportului juridic dedus judecății,
respectiv de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de
drept substanțial sau procedural.
Așadar,
criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi
extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele
prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., care
să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al
contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi
extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres
de dispozițiile legale mai sus menționate.
Având în
vedere caracterul inadmisibil al contestației în anulare raportat la
neîncadrarea în motivele limitativ prevăzute de lege, cererea de acordare
a cheltuielilor de judecată, dealtfel nedovedite, nu poate fi
primită.
Pentru aceste
considerente, contestația în anulare formulată de contestatorul A.
urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.
împotriva deciziei civile nr. 1059 din data de 13 mai 2016 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.