ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1073/2015

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 546 din 13 martie 2014,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de SC D. SRL împotriva Deciziei nr. 130 din 24 ianuarie

2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut că această cale de atac poate fi exercitată numai

împotriva hotărârilor definitive de fond, respectiv hotărârile instanțelor de

recurs prin care s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt stabilite

de ea însăși, fie pe baza înscrisurilor noi ori a reaprecierii probelor

administrate în fazele procesuale anterioare.

Curtea a constatat că

nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și a respins

cererea de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât revizuentul a solicitat

retractarea Deciziei nr. 130 din 24 ianuarie 2014 prin care Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, a soluționat o cale extraordinară de atac, respectiv

o contestație în anulare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs SC D. SRL, solicitând instanței de judecată să o caseze

și să constate că această societate a probat că este proprietara de drept a

terenului pe care își are sediul.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, prin Decizia

nr. 91 din 15 ianuarie 2015 a respins, ca inadmisibil, recursul, în raport de

dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. și art. 299 alin. (1) C. proc.

civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire SC D. SRL indicând ca temei de drept

dispozițiile art. 322, raportat la art. 105 C. proc. civ.

În motivare a arătat

că instanța de recurs nu a clarificat aspectele legate de mandatul apărătorului

ales al intimatei-pârâte, avocat care a semnat cererea de redeschidere a

judecății, după ce aceasta fusese suspendată pentru lipsa părților.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 696 din 12 martie 2015 a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire, reținând că

Decizia nr. 91 din 15 ianuarie 2015 a

Înaltei Curți, împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac de

retractare, nu îndeplinește cerința generală a evocării fondului, impusă de

dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare SC D. SRL arătând că în mod nelegal

Înalta Curte a respins cererea de suspendare a cauzei la termenul de judecată

din data de 12 martie 2015 și a rămas în pronunțare asupra revizuirii,

pronunțând Decizia nr. 696/2015. A solicitat anularea acestei decizii.

În apărare, intimata V.B.J.

a depus note scrise prin care a solicitat respingerea constestației în anulare,

ca inadmisibilă și sancționarea contestatoarei cu amendă judiciară pentru abuz

de drept.

În ședință publică

din data de 23 aprilie 2015 Înalta Curte a pus în discuție excepția

inadmisibilității contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 317,

318 C. proc. civ.

Înalta Curte reține

caracterul inadmisibil al contestației în anulare având în vedere următoarele

considerente:

Căile de atac și

condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată

doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o

hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care

poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în

anulare specială, reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., poate fi

promovată în situația în care se atacă o hotărâre pronunțată în recurs,

respectiv când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli

materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte,

a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar

nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus

judecății.

Din cele ce preced

rezultă că sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea

ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot

fi valorificate prin introducerea contestației în anulare.

Or, în speță,

contestatoarea a atacat o hotărâre pronunțată în revizuire, ceea ce exclude

incidența dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., iar criticile formulate nu se

circumscriu motivelor de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ

de art. 317 C. proc. civ.

Așa fiind, cum

criticile formulate nu se încadrează în dispozițiile art. 317 C. proc. civ.,

niciuna din aceste critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute

de textul menționat, ca motive de contestație în anulare, iar dispozițiile art.

318 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză față de obiectul cererii de revizuire,

care nu este o hotărâre a instanței de recurs, ci o hotărâre dată în revizuire,

Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

Cât privește cererea

de amendare a contestatoarei pentru formularea cu rea - credință a unor cereri

vădit netemeinice, Înalta Curte urmează a o respinge reținând că partea și-a

exercitat un drept procesual, uzând de o cale de atac prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 696 din 12 martie

2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de

contestatoarea SC D. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2015.