ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2015

Decizia nr. 2677/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Curtea

de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 2521 din 20 mai 2015, a

respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 3624

din 1 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/63/2013,

în contradictoriu cu intimata SC B. SA.

Împotriva acestei decizii a declarat apel revizuentul A.,

cale de atac ulterior calificată de parte ca fiind recurs, înregistrat pe rolul

Curții de Apel Craiova la data de 6 iulie 2015 și înaintat de această instanță,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 30 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3,

la data de 30 septembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru

depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din

cod.

La datele de 16

octombrie 2015 și 29 octombrie 2015, A. a depus punct de vedere asupra

raportului și respectiv completare. Constatându-se încheiată această etapă a

procedurii de filtru, prin rezoluția din 26 octombrie 2015, s-a stabilit termen

pentru soluționarea recursului la data de 25 noiembrie 2015, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce

succed:

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr.

2521 din 20 mai 2015, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei

civile nr. 3624 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul

nr. x/63/2013, în contradictoriu cu intimata SC B. SA.

În speță, se observă că prin Decizia nr. 3624 din 1

ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2688 din 6 mai

2014 pronunțată de Tribunalul Dolj.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului

și nici recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai

pot fi atacate cu recurs.

Totodată, art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că

hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită.

În raport de dispozițiile legale menționate, Decizia nr. 2521

din 20 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată în prezenta

cauză, nu este susceptibilă a fi atacată.

Se reține totodată că

prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în

sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe exclud

examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții

decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei

hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie

o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

Față de toate cele de

mai sus, recursul declarat de A. apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2521

din 20 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2015.