ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 413/2017

Decizia

nr. 413/2017

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 22 martie

2016 sub nr. x/30/2016 reclamanții A. și B. au solicitat, în temeiul

Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne -

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - I.T.P.F.

Timișoara desființarea Deciziei nr. 3701338 din 15 februarie 2016

emisă de pârât și obligarea acestuia la restituirea în natură a

Imobilului situat în Sânnicolau Mare, teren de 3320 mp și

construcțiile aflate pe acest imobil înscris în CF 4449 Sânnicolau Mare

nr. top 2563 - 2564.

Prin

Sentința nr. 2024/P1 din 1 iulie 2016 Tribunalul Timiș, secția I

civilă, a respins acțiunea.

Prin

Decizia nr. 338 din 23 noiembrie 2016 Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, a admis apelul reclamanților A. și B.

împotriva sentinței de mai sus, a anulat sentința atacată

și, judecând cauza, a respins acțiunea,

Împotriva

acestei decizii, la data de 28 noiembrie 2016 (data plicului) au formulat

recurs, neîncadrat în drept și nemotivat, reclamanții A. și B.

arătând că vor motiva calea extraordinară de atac după

redactarea și comunicarea hotărârii.

Înalta

Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 17 ianuarie 2017,

la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al

prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor

judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Completul

de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași

dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

La

data de 25 ianuarie 2017, în termen legal, recurenții-reclamanți au

formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care au solicitat

admiterea recursului și au arătat că imobilul în litigiu are o

valoare de peste 1 milion lei, astfel încât, raportat la cuantumul

pretențiilor deduse judecății, hotărârea atacată este

supusă recursului, iar calea extraordinară de atac este

admisibilă.

La

data de 2 februarie 2017, în termen legal, intimatul-pârât a formulat punct de

vedere la raportul de admisibilitate prin care a invocat excepția de

inadmisibilitate a recursului, având în vedere caracterul definitiv al

hotărârii atacate.

S-a

acordat termen pentru judecarea recursului la data de 1 martie 2017, în temeiul

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul

dedus judecății a vizat o contestație împotriva dispoziției

nr. 3701338 din 15 februarie 2016 emisă de pârât, în condițiile art.

26 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit

art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz,

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de

restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu

soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de

competența curții de apel."

Conform

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede

altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că

hotărârea judecătorească de primă instanță este

definitivii de la data intrării în vigoare a Codului de procedură

civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic

superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol

"Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care

printr-o lege specială se prevede că hotărârea

judecătorească de primă instanță este supusă

recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz,

legea specială folosește o altă expresie similară".

Din

textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce

poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal

în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de

soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este

apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege,

fiind, deci, inadmisibilă.

Cum

Decizia nr. 338 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția I civilă, este dată în apel și este

definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior

menționate.

Aceste

dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4

noul C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă

că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici

recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac

exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.

Contrar

susținerilor recurenților-reclamanți formulate prin punctul de

vedere la raportul de admisibilitate, caracterul admisibil al căli

extraordinare de atac nu poate fi dat de valoarea indicată a imobilului în

litigiu întrucât determinarea competenței și în mod

corespunzător a căilor de atac nu se realizează în funcție

de criteriul valoric, nerelevant în speță, față de natura

litigiului și legea specială incidență (art. 26 din Legea

nr. 10/2001) menționată anterior.

Prin

urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior

menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil,

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara fiind una

definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C.

proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Față

de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanții A., B. împotriva Deciziei nr. 338 din 23 noiembrie

2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., ambii cu

domiciliul ales la Cabinet avocat C. în București, sector 1 împotriva

Deciziei nr. 338 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Interne -Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - I.T.P.F.

Timișoara, cu sediul în Timișoara, județ Timiș.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică azi, 1 martie 2017.

Procesat

de GGC - GV