ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 477/2017

Decizia nr. 477 /20 17 Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a avocatei A., pentru intimații B. și C., respectiv D. invocată de contestatori prin mandatar, se constată că la dosarul cauzei există depusă, în original, împuternicirea avocațială emisă în baza contractelor de asistență juridică nr. 102058 și nr. 102059 din data de 23 noiembrie 2016, prin care intimații B. și C. conferă doamnei avocat A. dreptul de reprezentare în procesul aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, la dosar se află depusă, în original, împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 081744 din data de 20 decembrie 2016, prin care se împuternicește doamna avocat E. de către intimații F., G. și D. să exercite asistența juridică și reprezentarea acestora în cauză, iar la dosar se află delegația de substituire, prin care doamna avocat E. împuternicește pe doamna avocat A. să o substituie în cauză și să asiste sau să reprezinte intimații mai sus menționați. Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ., procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.

Conform prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care se coroborează cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat publicat în M. Of., Partea I, nr. 898/19.12.2011, în baza contractului de asistență juridică, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicire avocațială.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că la dosar au fost depuse, în original, pentru părțile menționate, împuterniciri avocațiale emise în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv delegația de substituire acordată de doamna avocat E. pentru doamna avocat A. Având în vedere cele expuse, Înalta Curte urmează a respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a avocatei A., pentru intimații B. și C., respectiv D., invocată de contestatori, prin mandatar H. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâții SC I. SRL Brașov, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, și Municipiul Brașov, prin Primar, se constată că pârâții enumerați (intimați în prezenta cauză) sunt persoane juridice ce pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile țării. Verificând actele dosarului, se constată că persoanele juridice indicate de contestatori au depus în dosar întâmpinări ce poartă ștampila respectivelor instituții și semnătura persoanelor îndrituite de lege să le reprezinte în fața instanțelor de judecată.

Se reține, de asemenea, că respectivele părți, având calitatea de intimați în cauză, nu au fost prezente în fața instanței de judecată, astfel încât nu se poate reține lipsa de la dosarul cauzei a mandatului de reprezentare. Față de cele constatate, Înalta Curte urmează a respinge excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâții SC I. SRL Brașov, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Municipiul Brașov, prin Primar, invocată de contestatori, prin mandatar.

Cu privire la cererea de îndreptare eroare materială a încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2017, se constată că o atare îndreptare nu se justifică, cererea astfel formulată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Prin cererea depusă în ședința de judecată contestatorii, prin mandatar H. au solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii pronunțate la termenul de judecată anterior, în sensul reținerii de către instanță a faptului că intimatul D. a fost reprezentat în proces și a schimbării sensului unor exprimări consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2017. Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Verificând încheierea vizată, Înalta Curte constată că aspectele învederate de contestatori în cuprinsul cererii de îndreptare eroare materială, nu se referă la vreo greșeală sau o posibilă omisiune de natura celor avute în vedere de dispozițiile legale mai sus menționate, procedura îndreptării putând fi uzitată ori de câte ori există o eroare materială cu privire la erorile de calcul evidente sau la numele și calitatea părților, motiv pentru care cererea de îndreptare materială urmează a fi respinsă. Asupra contestației în anulare cu a cărei soluționare a fost legal învestită, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 1816 din data de 6 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții J., K., L., M., N., O. împotriva deciziei nr. 1467/AP din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 2 noiembrie 2016 sub nr. x/1/2016, contestatorii J., K., L., M., N., O. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1816 din data de 6 octombrie 2016 pronunțată de instanța supremă în Dosarul nr. x/62/2007*. În cuprinsul contestației în anulare, contestatorii își exprimă nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționat apelul declarat împotriva sentinței nr. 56 din 6 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, arătând că motivele de apel nu au fost depuse în termen de către intimații P., Q., D. și G., astfel încât, instanța de apel, în mod netemeinic și nelegal, a admis apelul.

Contestatorii au mai arătat că în mod eronat Înalta Curte a respins cererea de recurs, fără a proceda la judecarea acesteia pe fond, considerând că sentința tribunalului ar trebui să beneficieze de toate atributele puterii de lucru judecat. De asemenea, în cuprinsul motivelor contestației în anulare, contestatorii aduc critici deciziei pronunțate de instanța de apel, precum și deciziei nr. 1816 din 6 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte, considerând că în mod netemeinic au fost admise cererile privind cheltuielile de judecată. Arată că imobilul în litigiu a fost identificat în mod eronat, iar instanța de apel, respingând cererea de apel ca inadmisibilă, nu a analizat, din această perspectivă, temeinicia sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Examinând contestația în anulare, cu prioritate sub aspectul admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre irevocabilă) și art. 318 C. proc.

civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două, respectiv când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. În plus, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. prevede că această cale de atac mai poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În cuprinsul motivelor contestației în anulare, astfel cum acestea a fost formulate, nu se regăsesc cele două ipoteze prevăzute de textul legal mai sus redat, considerent pentru care dispozițiile art. 317 C. proc. civ., formal indicate de contestatori, nu își găsesc aplicabilitatea în calea de atac supusă analizei. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze - când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar prin promovarea unei căi de atac de retractare, controlul judiciar fiind posibil doar prin intermediul căilor de atac de reformare (apel și recurs). Or, astfel cum reiese din lecturarea contestației în anulare formulate în cauză, cele invocate de către contestatori drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac.

Astfel, cu privire la criticile prezentate în cuprinsul contestației în anulare ce vizează faptul că motivele de apel nu au fost depuse în termen de către intimații P., Q., D. și G., respectiv critica referitoare la faptul că imobilul în litigiu a fost identificat în mod eronat sau faptul că în mod greșit au fost admise cheltuielile de judecată în apel , Înalta Curte constată că aspectele invocate nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., contestatorii având, de altfel, posibilitatea să formuleze aceste apărări în calea de atac a apelului, respectiv a recursului.

Cu referire la criticile ce vizează faptul că în mod greșit instanța a respins cererea de recurs, fără a proceda la judecarea acesteia pe fond, respectiv faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele invocate de către contestatori în recurs și faptul că în mod greșit au fost admise cheltuielile de judecată în recurs, Înalta Curte reține că nu se poate formula contestație în anulare pentru a determina o nouă judecată în fond, respectiv pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul omisiunii unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează greșeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanța de apel, respectiv de instanța de recurs fondului raportului juridic dedus judecății, ori a unor presupuse greșeli de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare (de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată), nedevolutivă, iar dispozițiile art. 318 C. proc. civ. au în vedere erorile materiale grave, de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru a căror verificare nu este necesară o reexaminare a fondului cauzei sau reaprecierea probelor. De altfel, contestatorii nu precizează, în concret, care au fost motivele de casare sau de modificare care apreciază că nu au fost analizate de către instanța de recurs. Dispozițiile legale mai sus redate vizează nepronunțarea asupra unui motiv de casare, iar neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc nu poate constitui motiv de contestație în anulare.

Așadar, criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate. Având în vedere caracterul inadmisibil al contestației în anulare raportat la neîncadrarea în motivele expres și limitativ prevăzute de lege, în temeiul prevederilor art. 316 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 298 și art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., obligă contestatorii, ca părți căzute în pretenții, la plata sumei de 2.274,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a avocatei A., pentru intimații B. și C., respectiv D. Respinge excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâții SC I. SRL Brașov, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Municipiul Brașov, prin Primar. Respinge cererea de îndreptare eroare materială a încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2017 pronunțată în dosar. Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii J., K., L., M., N., O. împotriva deciziei nr. 1816 din data de 6 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă contestatorii la plata sumei de 2.274,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.