ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 47/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București–Secția a VI-a civilă, la data de 05 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A.. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 101.000 RON datorată în baza Contractului privind serviciile de închiriere încheiat între părți, a sumei de 101.000 RON, datorată în baza Contractului privind serviciile de închiriere încheiat între părți, precum și a penalităților aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

La data de 18.04.2019, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a C., excepția lipsei capacității de folosință a A.., excepția insuficientei timbrări a tuturor capetelor de cerere și exceptia prescriptiei tuturor capetelor de cerere, iar cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de sedință de la 19.09.2019, instanta a respins exceptia netimbrarii cererii, invocată de pârâtă, pentru considerentele retinute în cuprinsul acelei încheieri.

Prin sentința civilă nr. 1290/2020 din 23 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București–Secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de pârâtă și a anulat cererea pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Împotriva sentinței instanței de fond, precum și împotriva încheierii de ședință din 19.09.2019, a formulat apel reclamanta.

La termenul din data de 16.12.2021, intimata-pârâtă B. S.R.L. a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al apelantei.

Prin decizia civilă nr. 672/2022 din 31 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București–Secția a V-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din 19.09.2019 și a sentinței civile nr. 1290/23.07.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca fiind introdus de o persoană fără calitate de reprezentant.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurenta-reclamantă a invocat faptul că instanța de apel a anulat calea de atac pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, deși, în cuprinsul împuternicirii avocațiale depuse la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 și a dispozițiilor art. 92 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, a fost atestată identitatea semnatarului contractului de asistență juridică, reprezentant al societății.

Referitor la omisiunea depunerii contractului de asistență juridică, s-a arătat că nu îi poate fi imputată, pentru că s-ar aduce principiilor egalității părților în instrumentarea procesului civil, în condițiile în care partea adversă nu a depus, la rândul său, contractul de asistență juridică.

Pe de altă parte, recurenta a arătat că decizia recurată a ignorat prezumțiile simple la care se referă art. 329 C. proc. civ., care reies din verificările și decizia Direcției de Impozite și Taxe adoptată cu ocazia restituirii taxei judiciare de timbru, în sensul că atât societatea cât și mandatul acordat de aceasta avocatului există.

În finalul memoriului de recurs, autoarea căii de atac a susținut nulitatea încheierii de dezbateri și a deciziei recurate pentru încălcarea art. 22 alin. (2) teza întâi C. proc. civ., în acest sens arătând că deși, așa cum rezultă din încheierea din 31.03.2022, s-a respins cererea de amânare pentru imposibilitate medicală, art. 22 alin. (2) teza I C. proc. civ. obliga instanța să stăruie în elucidarea problemei calității de reprezentant.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție– secția a II-a civilă, la data de 06.10.2022, sub nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 15 iunie 2023, având în vedere că, din înscrisurile depuse la dosar de către recurenta - reclamantă A.. a reieșit că a intervenit cesionarea creanței ce face obiectul prezentului litigiu între recurenta-reclamantă și societatea D., în temeiul art. 39 din C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a societății cesionare.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 05 februarie 2019, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 19 octombrie 2023, preschimbat ulterior pentru data de 26 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante A.., invocată de către intimata-pârâtă B. S.R.L. prin notele scrise depuse la dosar la data de 26.10.2023, Înalta Curte reține următoarele:

Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, în conformitate cu art. 80 alin. (1) C. proc. civ., iar reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.

Potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. civ., persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

În ce privește reprezentarea convențională, art. 151 alin. (2) C. proc. civ. prevede obligația avocatului sau a consilierului juridic de a depune împuternicirea lor, potrivit legii.

Conform art. 84 alin. (3) C. proc. civ., împuternicirea dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.

În acest sens, art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat stabilește că, în baza contractului de asistență juridică, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II.

În speță, cererea de recurs a fost formulată în numele societății A. de către dl. avocat E. și a fost însoțită de împuternicirea avocațială seria x/2022, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. x/2022, prin care C. a fost mandatată să formuleze și să susțină în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul împotriva deciziei civile nr. 672/2022 din 31 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București.

În condițiile prevăzute în Anexa II la Statutul profesiei de avocat, forma de exercitare a profesiei, respectiv C., a atestat prin semnătură identitatea părților, conținutul și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.

În această situație, întrucât la dosar se regăsește împuternicirea avocațială emisă în condițiile legilor de organizare și exercitare a profesiei de avocat, pentru formularea și susținerea căii de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 672/2022 din 31 martie 2022, iar forma de exercitare a profesiei atestă nu numai identitatea părților, ci și existența unui contract de asistență juridică, în obiectul căruia intră activitățile menționate expres în cuprinsul împuternicirii, încheiat între C. și recurenta reclamantă A., se constată că apărătorul recurentei a făcut dovada împuternicirii de a o reprezenta pe aceasta în fața instanței de recurs, în conformitate cu art. 84 alin. (1) și art. 151 alin. (2) din C. proc. civ.

Nedepunerea la dosarul cauzei a contractului de asistență juridică în copie conformă cu originalul ori a certificatului constatator privind recurenta-reclamantă, așa cum pretinde intimata-pârâtă în susținerea excepției, nu este de natură a infirma calitatea de reprezentant a apărătorului recurentei-reclamante, față de dispozițiile legale referitoare la reprezentarea convențională prin avocat a persoanei juridice în procesul civil, care nu impun astfel de cerințe.

Ca atare, față de mențiunile împuternicirii avocațiale depuse în susținerea calității de reprezentant a avocatului care a formulat calea de atac a recursului, în numele societății A. și în absența unei cereri de constatare a nulității contractului de asistență juridică în baza căruia aceasta a fost emisă, reiese că împuternicirea face dovada calității de reprezentant a C..

Pentru toate aceste considerente, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante A., invocată de către intimata-pârâtă B. S.R.L., urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește fondul recursului declarat în cauză, recurentele-reclamante s-au prevalat de motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., criticând soluția instanței de apel asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului apelului.

Întrucât, în soluționarea excepției menționate, instanța de apel nu a făcut aplicarea unor norme de drept material, iar criticile recurentelor privesc exclusiv soluția asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului apelului, analiza acestora se va face prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocându-se încălcarea unor reguli de procedură.

În acest sens, se constată că recurentele-reclamante susțin că dovada calității de reprezentant în fața instanței de apel a fost făcută cu împuternicire avocațială emisă cu respectarea cerințelor impuse de legile privind profesia de avocat.

Cu toate acestea, apreciind că în cazul cererilor formulate în numele unei persoane juridice de către avocat, este necesară nu numai dovada calității de reprezentant convențional, ci și dovada privind calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice, și constatând că la dosar nu a fost depusă o copie din registrul public în care să fie menționată împuternicirea reprezentantului legal al persoanei juridice, conform art. 151 alin. (4) C. proc. civ., instanța de prim control judiciar a anulat cererea de apel, în condițiile art. 480 alin. (1) raportat la art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că decizia recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la reprezentarea convențională prin avocat a persoanei juridice în procesul civil, motivul de recurs invocat fiind așadar întemeiat.

Se va avea în vedere în acest sens faptul că părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, în conformitate cu art. 80 alin. (1) C. proc. civ., iar reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.

Potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. civ., persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

În ce privește reprezentarea convențională, art. 151 alin. (2) C. proc. civ. prevede obligația avocatului sau a consilierului juridic de a depune împuternicirea lor, potrivit legii.

Conform art. 84 alin. (3) C. proc. civ., împuternicirea dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.

În acest sens, art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat stabilește că, în baza contractului de asistență juridică, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II.

Totodată, potrivit art. 43 din Legea nr. 51/1995, avocatul este obligat să țină evidențele cerute de lege și de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat și să achite cu regularitate și la timp taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului baroului și a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaților din România și ale filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din contribuțiile barourilor, stabilite conform legii și statutului profesiei.(2) Actele întocmite de avocat pentru ținerea evidențelor profesionale cerute de lege, precum și pentru legitimarea față de terți a calității de reprezentant au forța probantă deplină până la înscrierea în fals.

În ce privește cerința impusă de art. 151 alin. (4) C. proc. civ., în sensul depunerii unui extras din registrul public în care este menționată împuternicirea reprezentanților legali ai unei persoane juridice, Înalta Curte arată că este incidentă în ipoteza cererilor formulate de reprezentantul legal al persoanei juridice de drept privat, nu și în situația în care cererea este formulată prin avocat - reprezentant convențional, ținând cont de forța probantă atribuită, potrivit legilor privind profesia de avocat, împuternicirii avocațiale.

În speță, cererea de apel a fost formulată în numele societății A. de către dl. avocat E. și a fost însoțită de împuternicirea avocațială seria x/2021, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. x/2021, prin care C. a fost mandatată să formuleze și să susțină în fața Curții de Apel București apelul împotriva sentinței civile nr. 1290 din 23 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă.

În condițiile prevăzute în Anexa II la Statutul profesiei de avocat, forma de exercitare a profesiei, respectiv C., a atestat prin semnătură identitatea părților, conținutul și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.

În aceste condiții, întrucât la dosar se regăsește împuternicirea avocațială emisă în condițiile legilor de organizare și exercitare a profesiei de avocat, pentru formularea și susținerea căii de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 1290 din 23 iulie 2020, iar forma de exercitare a profesiei atestă nu numai identitatea părților, ci și existența unui contract de asistență juridică, în obiectul căruia intră activitățile menționate expres în cuprinsul împuternicirii, încheiat între C. și apelanta reclamantă A., se constată că apărătorul apelantei a făcut dovada împuternicirii de a o reprezenta pe aceasta în fața instanței de apel, în conformitate cu art. 84 alin. (1) și art. 151 alin. (2) din C. proc. civ.

Nedepunerea la dosarul cauzei a certificatului constatator privind societatea, nu este de natură a infirma calitatea de reprezentant a apărătorului recurentei-reclamante, față de dispozițiile legale referitoare la reprezentarea convențională prin avocat a persoanei juridice în procesul civil, care nu impun o astfel de cerință în situația reprezentării convenționale prin avocat, ci doar pentru ipoteza formulării cererii de către reprezentantul legal al persoanei juridice de drept privat.

A considera contrariul înseamnă a lipsi de efecte dispozițiile legale care reglementează forța probantă a împuternicirii avocațiale și puterile conferite avocatului în legătură cu aceasta.

Ca atare, față de mențiunile împuternicirii avocațiale depuse în susținerea calității de reprezentant a avocatului care a formulat calea de atac a apelului, în numele societății A., care fac dovadă până la înscrierea în fals, și în absența unei cereri de constatare a nulității contractului de asistență juridică în baza căruia se atestă că aceasta a fost emisă, reiese că împuternicirea face dovada calității de reprezentant a C., concluzia contrară a instanței de apel fiind așadar greșită.

În consecință, reținând calitatea de reprezentant convențional a C. în fața instanței de apel, precum și faptul că dovada calității a fost făcută, în condițiile art. 85 alin. (3) și art. 151 alin. (2) C. proc. civ., cu împuternicire avocațială emisă în condițiile legilor de organizare și exercitare a profesiei de avocat, Înalta Curte constată că soluționarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant în fața instanței de apel s-a făcut cu încălcarea normelor de drept procesual referitoare la reprezentare, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, care fac superfluă analiza celorlalte motive de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante D., invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L.

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante A.. și D. împotriva deciziei civile nr. 672/2022 din 14 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2024.