ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1029/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1029/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă precizată înregistrată

pe rolul Judecătoriei Huedin reclamantul C.N. a solicitat instanței în

contradictoriu cu pârâții P.L. și M.N., M.I. lui G.F., soția lui R.J.K. născută

M.P., M.A. măritată V.F., B.I. lui G., B.T. lui G., B.J. lui G., soția lui M.I.

născ. V.A., M.V., M.F. măritată C.T., solicitând instanței să pronunțe o

hotărâre prin care:

- să constate că numiții

C.P. și soția C.L., prin joncțiunea posesiei exercitată în nume propriu cu

posesia exercitată anterior de către antecesorii acestora au dobândit prin

uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului fânaț în suprafață de cca. 3

ha, situat pe raza localității Mărișel, teren ce va fi identificat în regim de

carte funciară în conformitate cu raportul de expertiză ce se va efectua în

cauză;

- să dispună

comasarea parcelelor;

- să dispună

dezmembrarea parcelei cuprinzând terenul în litigiu, prin formarea de două

parcele cu nr. top. noi, astfel:

- parcela 1,

reprezentând diferența de suprafață,

- parcela 2, teren

fâneață în suprafață de cca. 1, 5 ha, care cuprinde poziția de la nr. 182,

- parcela 3 teren

fâneață în suprafață de cca. 1, 5 ha, care cuprinde poziția de la nr. 197;

- să dispună

reînscrierea parcelei 1 reprezentând diferența de suprafață, în CF vechi, în

favoarea vechilor proprietari;

- să dispună

transcrierea într-o coală funciara nouă a parcelei 2, și a parcelei 3 în

suprafață totală de cca. 3 ha, suprafață ce va fi stabilită cu exactitate prin

măsurători, și întabularea dreptului de proprietate în favoarea numiților C.P.

și soția C.L., cu titlu de drept de uzucapiune,

- să constate că

asupra terenului în litigiu situat la nr. adm. 182 (parcela 2) numiții C.P. și

soția C.L. au edificat următoarele construcții:

- Corp C1-casă cu

pereți din lemn, pe fundație de piatră, acoperiș de eternit, compusa din 2

camere și 1 verandă,

- Corp C2-bucatarie

de vară cu pereți din lemn, pe fundație din piatră, acoperiș de eternit,

- Anexe

gospodărești-grajd cu șură cu pereți din lemn, pe fundație din piatră, acoperiș

de eternit, coteț de porci;

- să dispună notarea

în cartea funciară asupra terenului, a construcțiilor edificate de către

numiții C.P. și soția C.L. și întabularea dreptului de proprietate asupra

acestora cu titlu de drept de construire;

- să constate că

asupra terenului în litigiu (parcela 3) situat la nr. adm. 197 numitul M.I. a edificat

următoarele construcții:

- casă cu pereți din

lemn pe fundație de piatra cu acoperiș de șindrilă, compusă din cameră, hol, și

cămară;

- să dispună notarea

în cartea funciară asupra terenului în litigiu(parcela 3) a construcțiilor

edificate de către numitul M.I. și întabularea dreptului de proprietate asupra

acestora cu titlu de drept de construire;

- să constate că în

urma decesului numitului M.I. masa succesorală se compune din construcțiile

edificate asupra terenului;

- să dispună întabularea

dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului M.I. în favoarea

numitei C.L., conform testamentului autentificat din data de 27 iulie 1993,

- să constate ca masa

succesorala a numitei C.L. se compune din cota de ½ parte din terenul in

litigiu de la nr. adm. 182, cota de ½ parte din construcțiile edificate

asupra terenului cota de 1/1 parte din terenul și construcțiile edificate

asupra terenului, iar moștenitori asupra masei succesorale sunt numitul C.P.

senior, în calitate de soț supraviețuitor, asupra cotei de ¼ parte din

masa succesorala și numitul C.P. junior, în calitate de fiu, asupra cotei de

¾ parte din masa succesorală,

- să constate că masa

succesorală după numitul C.P. senior se compune din

cota de 5/8 parte din

terenul în litigiu, cota de 5/8 parte din construcțiile edificate asupra

terenului și cota de 1/4 parte din terenul și construcțiile edificate asupra

terenului, iar vocație la masa succesorală are numitul C.P. junior, cu titlu de

drept de moștenire;

- să dispună întabularea

dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului C.P. senior, în

favoarea numitului C.P. junior, cu titlu de drept de moștenire;

- să constate ca masa

succesorală după numitul C.P. junior se compune din

cota de 1/1 parte din

terenul în litigiu, cota de 1/1 parte din construcțiile edificate asupra

terenului și cota de 1/1 parte din construcțiile edificate asupra

terenului situat la nr. adm. 197, iar vocație la masa succesorală are reclamantul

C.N.;

- să dispună întabularea

dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului C.P. junior, în

favoarea reclamantului C.N., cu titlu de drept de moștenire;

- să dispună

obligarea pârâtului P.L., să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului

terenul în suprafață de aproximativ 50 ari, pe care le ocupă fără drept;

- să dispună

obligarea pârâtului M.N., să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului

terenul în suprafața de aproximativ 70 ari, pe care le ocupă fără drept;

În ședința publică

din data de 26 aprilie 2013 (filele 85-86), instanța a soluționat excepțiile

lipsei calității procesuale active și pasive invocate de către pârâții P.L. și M.N.

și în consecință, au fost admise:

- excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului P.L. față de petitele din cererea

inițială, respectiv din cererea precizată; excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului M.N. față de petitele nr. 1-15 din cererea inițială, respectiv

din cererea precizată;

- excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului C.N. pentru formularea petitului nr.

16 din cererea inițială, respectiv din cererea precizată, în contradictoriu cu

pârâtul P.L.;

- excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului C.N. pentru formularea petitului nr.

17 din cererea inițială, respectiv din cererea precizată, în contradictoriu cu

pârâtul M.N.;

Excepția tardivității

formulării extinderii de acțiune a fost respinsă.

Prin încheiere,

instanța a respins încuviințarea în principiu a cererii de intervenție

accesorie formulată de pârâtul P.L., scos din proces ca urmare a admiterii

excepțiilor prin încheierea din 26 aprilie 2013

La termenul din data

de 21 iunie 2013 (fila 115), ca urmare a admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului P.L., invocată de către acesta, instanța a

constatat că cererea reconvențională formulată inițial de către acest pârât are

natura unei acțiuni de sine-stătătoare și a dispus disjungerea acesteia, urmată

de constituirea unui nou dosar.

Soluția primei

instanțe.

Prin sentința civilă nr.

626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de reclamantul C.N. având ca obiect constatarea dobândirii

dreptului de proprietate prin uzucapiune și succesiune și, în consecință:

S-a dispus

dezmembrarea imobilelor, înscrise în C.F., Mărișel conform raportului de

expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.M.R., raport care face parte

integrantă din hotărâre, după cum urmează:

- parcela, teren în

suprafață de 30.221 mp, categoria de folosință arător, și casă din lemn care se

va reînscrie în C.F. Mărișel în favoarea vechilor proprietari;

- parcelele în

suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, în suprafață de 16.628 mp,

categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ 182, care se va

înscrie într-o carte funciară nouă sub două numere seriale, în favoarea lui C.P.

și C.L.

S-a constatat că

defuncții C.P. și C.L., prin joncțiunea posesiei, au dobândit prin uzucapiune

dreptul de proprietate - parcelele în suprafață de 14.690 mp, categoria de

folosință arător, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, și

dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de

uzucapiune, ca bun comun.

S-a constatat că

defuncții C.P. și C.L. au dobândit cu titlu de construire dreptul de proprietate

cu privire la construcțiile edificate pe terenul, în suprafață de 16.628 mp,

după cum urmează: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu

eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe

fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă

din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și

cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu

eternit; C5 - coteț de porci. S-a dispus evidențierea construcțiilor în cartea

funciară pe terenul descris și întabularea dreptului de proprietate în favoarea

defuncților C.P. și C.L. cu titlu de uzucapiune, ca bun comun.

S-a constatat că masa

succesorală rămasă după defuncta C.L., decedată la data de 26 septembrie 2004,

cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj, se compune din cota de 1 parte din

imobilele: 1) în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, teren

3, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, pe care sunt

edificate următoarele construcții: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră,

acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară

din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol,

cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1

cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră,

acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci.

S-a constatat că

moștenitorii defunctei C.L. sunt: C.P. senior, în calitate de soț supraviețuitor,

asupra cotei de 1 parte din masa succesorală și C.P. junior, în calitate de

fiu, asupra cotei de 3 parte din masa succesorală și s-a dispus întabularea

dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de drept moștenire, în

cotele menționate.

S-a constatat că masa

succesorală rămasă după defunctul C.P. senior, decedat la data de 17 noiembrie 2004,

cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj, se compune din cota de 5/8 parte

din imobilele: 1) în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător,

teren, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ

182, pe care sunt edificate următoarele construcții: C1 - casă din lemn pe

fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2

- bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2

camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu

șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație

din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci, iar vocație la masa

succesorală are C.P. junior, în calitate de fiu, în cotă de 1/1 parte și s-a

dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de

drept moștenire.

S-a constatat că masa

succesorală rămasă după C.P. junior, decedat la data de 07 februarie 2007, cu

ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj, se compune din cota de 1/1 parte din

mobilele 1) teren în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător,

teren, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ

182, pe care sunt edificate următoarele construcții: C1 - casă din lemn pe

fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2

- bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2

camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu

șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație

din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci, iar vocație la masa

succesorală are reclamantul C.N., în calitate de unchi.

S-a dispus întabularea

dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară asupra imobilelor

descrise cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, în cotă de 1/1 parte.

A fost respins capătul

de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al

numitului M.I. cu privire la construcțiile de la nr. administrativ,

evidențierea acestor construcții în cartea funciară, întabularea dreptului de

proprietate și includerea acestor construcții în masa succesorală rămasă după

defunctul M.I.

Au fost respinse

capetele de cerere având ca obiect revendicare formulate în contradictoriu cu

pârâții P.L. și M.N., ca fiind înaintate de o persoană lipsită de calitate

procesuală activă.

În motivarea

hotărârii, tribunalul a reținut:

având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune

se impune să fie admis pentru următoarele motive:

Reclamantul a

susținut că începutul posesiei cu privire la terenurile în litigiu a avut loc

anterior anului 1947, precizând că își întemeiază cererea examinată pe

dispozițiile Codului civil, respectiv art. 1846 și următoarele.

Din declarațiile

martorei L.F. rezultă că numiții C.P. și C.L., împreună cu M.I., au folosit 5

parcele de teren încă din timpul războiului, în suprafață de aproximativ 3 ha.

După decesul lui M.I. folosința asupra acestor terenuri a fost transmisă lui C.P.

și L., aceasta din urmă fiind adoptată de către M.I.. Martora a arătat că cele

5 parcele sunt amplasate de o parte și de alta a unui drum, iar pe partea de

jos sunt edificate construcțiile, mai exact gospodăria care a aparținut lui C.P.

și L. și cea a lui M.I. Pe terenul situat în partea de sus a drumului, M.I. a

edificat un grajd.

Martora a arătat, de

asemenea, că, după decesul numiților C.P. și L., posesia terenurilor a fost

transmisă lui C.P. jr., care a decedat după aproximativ 2 ani, iar ulterior,

terenurile menționate s-au aflat în posesia reclamantului C.N.

Despre aspectele

menționate au cunoștință și martorii B.M. și M.N. Martorul M. a mai arătat că

de la momentul decesului numitului C.P. jr. o porțiune de teren este folosită

de către M.N. și P.L., cu privire la restul suprafeței de teren reclamantul

nefiind tulburat în posesie.

Cu privire la

amplasarea parcelelor depozițiile martorilor audiați se coroborează cu raportul

de expertiză întocmit în cauză. Împrejurarea că după decesul numitului C.P. jr.

a porțiune de teren a fost folosită de către persoanele menționate nu are

relevanță din perspectiva dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune,

în condițiile în care decesul lui C.P. jr. a intervenit în anul 2007.

În același context

probator, instanța a reținut că prin testamentul autentificat de fostul

Notariat de Stat Județean Cluj din 27 iulie 1993, M.I. a lăsat întreaga sa

avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data încetării din

viață nepoatei sale, C.L. În același timp, prin sentința civilă nr. 10/1994,

pronunțată în Dosarul nr. 2254/1993 a Tribunalului Cluj, a fost admisă cererea

formulată de M.I. și s-a încuviințat adopția cu efecte depline ale filiației

firești a numitei C.L.. De asemenea, s-a încuviințat ca adoptata să poarte în

continuare numele de Caramba. Conform certificatului eliberat după actul de deces

din 1996, întocmit de Primăria Comunei Mărișel, M.I. a decedat la data de 13

februarie 1996.

Potrivit art. 1890

din vechiul Codul civil, aplicabil în cauză, toate acțiunile atât reale, cât și

personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a

defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce

invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se

poată opune reaua-credință.

Art. 1847 C. civil

prevede condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a prescrie, respectiv o

posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

De asemenea, potrivit

art. 1860 C. civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune

prescripția, să unească posesia sa cu posesia autorului său.

În speță,

din probele administrate a rezultat că sunt incidente dispozițiile din vechiul C.

civ., deoarece posesia numiților C.P. și L., unită cu posesia numitului M.I. a

început anterior anului 1947. Relevant pentru soluționarea cauzei este faptul

că această posesie a început anterior adoptării Legii nr. 241 din 12 iulie 1947

pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea

dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938. Conform art.

6 alin. (2) din acest act normativ prescripțiunile împlinite, precum și cele

începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce

privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiunile legii sub care au

început. În speță, așa cum rezultă din cele ce preced sunt incidente

prevederile C. civ.

Din coroborarea

declarațiilor martorilor audiați rezultă posesia numiților C.P. și C.L., precum

și a antecesorului în drepturi a acesteia M.I., a început anterior anului 1947,

posesia îndeplinind calitățile impuse de art. 1846 și urm. C. civ.

Față de

motivele expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de

textele legale examinate pentru admiterea capătului de cerere menționat.

Pentru identificarea

în regim de carte funciară a terenurilor în litigiu instanța a încuviințat

efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către ing. M.M.R.. Conform

raportului întocmit, din măsurătorile efectuate a rezultat suprafața de 14.690 mp

aferentă terenului, respectiv în partea de nord a drumului comunal. Pe această

parcelă există două anexe gospodărești, grajd și un coteț de porci aflate

într-o stare avansată de deteriorare care nu pot fi înscrise în cartea

funciară. Expertul a arătat, de asemenea, că terenul este împrejmuit parțial cu

gard din lemn, având o porțiune neîmprejmuită pe latura estică, așa cum rezultă

din planul de situație anexat la raport.

În partea de sud a

drumului se află imobilul de la numărul administrativ 182 cu suprafața

rezultată din măsurători de 16.628 mp, teren împrejmuit în totalitate cu gard

din lemn, pe care sunt edificate 5 construcții, astfel: C1 - casă din lemn pe

fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2

- bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2

camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu

șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație

din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci.

Expertul a constatat

că cele două terenuri se identifică în regim de carte funciară din C.F.

Mărișel, proprietari tabulari fiind pârâții din extinderea de acțiune. În

consecință, expertul a propus dezmembrarea imobilelor menționat conform

tabelului de mișcare parcelară, care face parte integrantă din raportul

întocmit.

Din perspectiva

tehnicii de redactare a dispozitivului sentinței instanța a apreciat că se

impune mai întâi dezmembrarea imobilului și constatarea uzucapiunii cu privire

la parcelele în privința cărora sunt îndeplinite condițiile de dobândire a

dreptului de proprietate cu acest titlu.

Astfel, în baza

prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, art. 728 C. civ., s-a dispus

dezmembrarea imobilelor, înscrise în C.F., Mărișel conform raportului de

expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.M.R., raport care face parte

integrantă din hotărâre, după cum urmează:

- parcela, teren în

suprafață de 30.221 mp, categoria de folosință arător, și casă din lemn, care

se va reînscrie în C.F., Mărișel în favoarea vechilor proprietari;

- parcelele în

suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, în suprafață de 16.628 mp,

categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ 182, care se va

înscrie într-o carte funciară nouă sub două numere seriale, în favoarea lui C.P.

și C.L.

În baza art. 1890

raportat la art. 1846 și urm. C. civ., s-a constat că defuncții C.P. și C.L.,

prin joncțiunea posesiei, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate -

parcelele în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, în

suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ

182 și dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu

de uzucapiune, ca bun comun.

Potrivit art. 111 C.

proc. civ., s-a constatat că defuncții C.P. și C.L. au dobândit cu titlu de

construire dreptul de proprietate cu privire la construcțiile edificate pe

terenul în suprafață de 16.628 mp, situat la nr. administrativ 182, după cum

urmează: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit,

compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundație

din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn,

pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 -

grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț

de porci dispunându-se evidențierea construcțiilor în cartea funciară pe

terenul descris.

În baza art. 24 alin.

(3) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor

descrise în favoarea defuncților C.P. și C.L. cu titlu de uzucapiune, ca bun

comun.

având ca obiect constatarea compunerii masei succesorale și a calității de

moștenitor după defuncții C.L., C.P. și C.P. junior au fost admise.

Astfel, din adresa din

2013, emisă de B.N.P., Asociați M. din Huedin rezultă că pe rolul acestui birou

a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul Carmba Nicolae în vederea

dezbaterii succesiunii rămase după defunctul C.P., decedat, conform

certificatului eliberat după actul de deces înregistrat la 08 februarie 2007 la

Primăria Comunei Mărișel (fila 63-6), fiind constituit Dosarul succesoral nr. 83/2010.

Prin încheierea din data de 21 octombrie 2010 s-a dispus suspendarea cauzei

succesorale din dosarul menționat în temeiul art. 78 lit. a) din legea nr. 36/1995,

față de împrejurarea că reclamantul C.N., unchiul defunctului, nu deține înscrisuri

doveditoare cu privire la compunerea masei succesorale.

C.L., decedată la

data de 26 septembrie 2004, cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj (fila 14

dosar Judecătoria Huedin) și C.P. senior, decedat, cu ultimul domiciliu în

Mărișel, jud. Cluj, au fost părinții lui C.P. junior, masa succesorală a celor

doi antecesori nefiind dezbătută. Este considerentul pentru care reclamantul a

învestit instanța cu petite având ca obiect dezbaterea maselor succesorale

succesive după aceste persoane.

Din actele de stare

civilă depuse în probațiune rezultă că reclamantul C.N. a fost frate cu C.P.,

având astfel calitatea de moștenitor legal al defunctului C.P. junior, unchi

(clasa a III-a de moștenitori).

Instanța a respins

capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de

proprietate al numitului M.I. cu privire la construcțiile de la nr. administrativ

179, evidențierea acestor construcții în cartea funciară, întabularea dreptului

de proprietate și includerea acestor construcții în masa succesorală rămasă

după defunctul M.I. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în

vedere concluziile raportului de expertiză, așa cum s-a arătat anterior, în

sensul că aceste construcții sunt într-o stare avansată de degradare și nu

există posibilitatea înscrierii lor în cartea funciară. Față de împrejurarea că

nu au fost indicate alte bunuri existente în patrimoniul defunctului M.I. și

ținând cont de modul în care au fost formulate petitele vizând succesiunea

acestui defunct, s-a impus respingerea lor în întregime. În altă ordine de

idei, din ansamblul petitelor acțiunii și motivarea acesteia rezultă

finalitatea acestora și anume, înscrierea în cartea funciară a singurului bun

din masa succesorală și dezbaterea succesiunii cu privire la acesta.

Capetele de cerere

având ca obiect revendicare formulate în contradictoriu cu pârâții P.L. și M.N.

au fost respinse ca fiind înaintate de o persoană lipsită de calitate

procesuală activă, ca urmare a admiterii excepției.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., instanța a constatat că reclamantul nu solicitat cheltuieli

de judecată.

Pârâtul P.L. a

formulat cerere de lămurire a dispozitivului, cerere care a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj, cu motivarea că

a fost cel care a invocat excepțiile admise prin încheierea ședinței publice

din 26 aprilie 2013, iar, raportat la acel moment, reclamantul nu avea calitate

procesuală activă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul P.L., solicitând anularea ei și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea acestui

apel, pârâtul învederează că prima instanță nu contestă existența dispozițiilor

contradictorii, însă le pune pe seama tehnicii de redactare a hotărârii

judecătorești, iar, pe de altă parte, analizează îndreptățirea pârâtului de a

cere lămurirea sentinței, deși a fost scos din proces.

Instanța nu a intrat în

cercetarea fondului cererii de lămurire a dispozitivului, pentru că a respins

cererile în probațiune formulate de pârât în acest scop, neexistând vreo

dispoziție legală care să interzică administrarea probelor în cadrul acestei

proceduri.

Dacă se pornește de

la premisa că terenul solicitat de reclamant este identic cu cel folosit de pârât,

deși nu au fost administrate probe în acest sens, prima instanță confirmă

împrejurarea că acțiunea în revendicare a fost respinsă față de pârât numai

datorită faptului că, până la momentul soluționării excepției, reclamantul

nu-și dovedise calitatea de proprietar, care, însă, i-a fost recunoscută

ulterior prin sentință. Așadar, în cuprinsul acesteia, există o contradicție,

motivul privind modul de redactarea hotărârii nefiind unul valid, tocmai astfel

de situații determinând aplicarea procedurii lămuririi hotărârii.

Calitatea pârâtului

de a formulat o astfel de cerere nu se pierde prin scoaterea lui din proces,

așa cum a reținut prima instanță, acesta având calitatea și interesul de a

ataca sentința finală și cu atât mai mult de a solicita lămurirea dispozițiilor

ulterioare ce intră în contradicție cu încheierea prin care a fost scos din

proces. Apărările formulate nu s-au întemeiat pe calitatea de intervenient

accesoriu, nerecunoscută de prima instanță, cererile în probațiune având rolul

de a facilita soluționarea cererii de lămurire.

Inițial, apelul

împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului a fost înregistrat în același

dosar cu apelul împotriva sentinței, încheierii de respingere a încuviințării

în principiu a cererii de intervenție accesorie și a încheierilor subsecvente,

fiind ulterior scos de pe rol, repartizat aleatoriu unui alt complet de

judecată, care, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2014, prin încheierea

civilă nr. 1181/2014 a admis excepția conexității, trimițând acest apel spre soluționare

completului investit cu soluționarea apelului inițial.

La termenul de judecată

stabilit în urma conexării, pârâtul a depus o completarea motivelor de apel,

înțelegând să formuleze apel și împotriva încheierii ședinței publice din 26

aprilie 2013, prin care au fost soluționate excepțiile lipsei calității

procesuale active și pasive.

Prin Decizia civilă nr.

1217/A din 4 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca

inadmisibil apelul declarat de apelantul P.L. împotriva încheierii din 21 iunie

2013, a încheierilor subsecvente și a sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie

2013 pronunțată de Tribunalul Cluj.

S-a respins ca tardiv

apelul declarat de același apelant împotriva încheierii din 26 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar.

S-a respins ca nefondat

apelul declarat de apelantul P.L. împotriva sentinței civile nr. 359 din 29

iulie 2014 a Tribunalului Cluj, în același dosar.

A fost obligat

apelantul să-i plătească intimatului C.N. cheltuieli de judecată în apel în

sumă de 1.000 lei.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește încheierea

interlocutorie din data de 26 aprilie 2013, prin care prima instanță a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului apelant față de

capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune

de către reclamant și a lipsei calității procesuale active a reclamantului față

de capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului folosit de pârât,

că motivele de apel au fost formulate abia la data de 27 noiembrie 2014, la

termenul de judecată la care apelul a rămas în pronunțare.

S-a reținut că

încheierile premergătoare se atacă odată cu fondul dacă nu există vreo

dispoziție specială derogatorie, așa cum rezultă din dispozițiile art. 282 alin.

(2) C. proc. civ.

Din dispozițiile art.

266 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că ceea ce se comunică părții este

hotărârea act final al judecății, atunci când aceasta este necesară pentru

curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

Încheierile

premergătoare se comunică doar atunci când împotriva lor poate fi examinată o

cale de atac separată, ceea ce nu este cazul încheierii din 26 aprilie 2013.

Cum împotriva acestei

încheieri, poate fi exercitat apelul odată cu fondul, termenul pentru exercitarea

acestei căi de atac împotriva încheierii este același cu termenul pentru

exercitarea apelului împotriva hotărârii, adică de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, așa cum prevede art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

S-a reținut că, deși

sentința civilă nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj nu a fost

comunicată pârâtului apelant, acesta a exercitat apel, pe care l-a și motivat,

împotriva ei la data de 11 martie 2014, ca și împotriva tuturor încheierilor

ulterioare celei ce a făcut obiectul analizei, ceea ce înseamnă că a cunoscut

nu doar soluția, ci și considerentele, deși a arătat că hotărârea nu i-a fost

comunicată până la acea dată.

Conform situației de

echivalență prevăzute de art. 282 alin. (3) C. proc. civ., cel mai târziu din

acest moment a început să curgă termenul de apel pentru celelalte încheieri

premergătoare.

Apelul împotriva

sentinței civile nr. 626/2013 a Tribunalului Cluj, act final al judecății, a

fost înregistrat la data de 11 martie 2014, iar apelul împotriva încheierii

interlocutorii din 26 aprilie 2013 a fost depus abia la data de 14 decembrie

2014, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.,

motiv pentru care instanța de apel a invocat din oficiu, raportat la

dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Prin urmare, în

temeiul art. 298 raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pentru

considerentele menționate, a fost respins apelul împotriva încheierii ca

tardiv.

În ceea ce privește

hotărârea prin care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului,

respectiv sentința civilă nr. 359 din 29 iulie 2014, a Tribunalului Cluj,

instanța de apel a reținut că nu există contradicție în dispozitivul sentinței

civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013.

S-a constatat că

prima instanță a explicat că, deși a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale active față de capătul de cerere de revendicare, prin încheiere

interlocutorie, aceasta s-a datorat faptului că, la acel moment reclamantul nu

dobândise încă dreptul de proprietate prin uzucapiune, acest lucru fiind

realizat ulterior, prin hotărârea finală.

Mențiunea de

respingere a acțiunii pentru lipsa calității procesuale active nu este

contradictorie față de aceea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al

reclamantului, întrucât instanța nu a făcut decât să reia dispoziția din

încheierea interlocutorie, tocmai pentru ca aceasta să poată fi atacată de

către pârâtul interesat.

Acesta, însă, nu a

înțeles să formuleze apel în calitate de pârât, acest lucru fiind lămurit de

instanța de apel, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării, ci

doar în calitate de intervenient accesoriu.

Referitor la

încheierea prin care a fost respinsă încuviințarea în principiu a cererii de

intervenție accesorie, din 21 iunie 2013, încheierile subsecvente acesteia și

sentința nr. 626 din 22 noiembrie 2013, curtea de apel a admis excepția

inadmisibilității invocată din oficiu, raportat la dispozițiile art. 56,

întrucât interesul părții care a formulat apel este acela de a anula

încheierile respective și sentința primei instanțe și de a determina trimiterea

cauzei spre rejudecare, or, chiar dacă intervenția sa accesorie ar fi fost

admisă în principiu de prima instanță, apelul său împotriva hotărârii și

încheierilor premergătoare ar fi fost respins ca neavenit în lipsa unui apel

declarat de partea în favoarea căreia a intervenit.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, apelantul P.L., solicitând

casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Dezvoltând motivele

de recurs, acesta a criticat decizia în ceea ce privește respingerea ca tardivă

a apelului împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj,

susținând că în mod eronat instanța de apel a considerat că este investită cu

trei apeluri, dând fiecăruia o dezlegare diferită, și nu cu unul singur

declarat atât împotriva sentinței cât și a încheierilor premergătoare și

formulat, în mod evident, în termen.

Totodată, recurentul

a arătat că a depus în termenul legal completarea cererii de apel, având în

vedere că din cauza amânărilor succesive, prima zi de înfățișare în calea de

atac a fost chiar ziua în care s-a dezbătut litigiul. Prin urmare s-a susținut

că se impune casarea în întregime a deciziei recurate, pentru ca instanța de

apel să analizeze pe fond critica adusă încheierii (respectiv pronunțarea ei în

contradictoriu cu pârâți decedați), având în vedere că aceasta are înrâurire

asupra hotărârilor judecătorești ulterioare.

Cea de a doua critică

a vizat greșita respingere a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 626

din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj și a încheierilor anterioare (cu

excepția celei din 26 aprilie 2013). În acest context, s-a arătat că instanța

de apel a ignorat cu desăvârșire ipoteza, perfect valabilă, ca, pe baza

apărărilor făcute de intervenientul accesoriu, să se fi ajuns la respingerea

constatării uzucapiunii, deci la respingerea acțiunii.

Recurentul a susținut

că excepția inadmisibilității uzucapiunii, pe care a invocat-o, nu a mai fost

analizată de către prima instanță, deoarece l-a omis din proces ca pârât și a

refuzat participarea sa ca intervenient, cu toate că Decizia nr. 86 din 10

decembrie 2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție și publicată în M.Of. nr. 697 din 14 octombrie 2008, era general

obligatorie și trebuia pusă în discuție chiar din oficiu.

S-a învederat că

dispozițiile art. 56 C. proc. civ. sunt aplicabile părții care a dobândit

calitatea de intervenient accesoriu la fond, or recurentul a arătat că nu a

dobândit această calitate, astfel că s-au aplicat eronat dispozițiile de

procedură menționate.

Critica formulată

prin cel de-al treilea motiv de recurs a vizat nelegalitatea soluției de

respingere ca nefondat a apelului împotriva sentinței civile nr. 359 din 29

iulie 2014 a Tribunalului Cluj.

Recurentul a arătat

că și un pârât care a fost scos din proces anterior, pentru lipsă de calitate,

are calitatea și interesul de a solicita înlăturarea din sentință a acelor

dispoziții care intră în contradicție cu încheierea care l-a înlăturat din

cauză.

Astfel, recurentul a

precizat că a declarat apelul inițial ca persoană căreia i s-a respins în

principiu intervenția accesorie, iar apelul împotriva sentinței de lămurire în

calitate de pârât.

Recurentul a susținut

că era obligatorie efectuarea cel puțin a unui supliment de expertiză

topografică (așa cum a solicitat judecătorului fondului, în ziua dezbaterii

cererii de lămurire), care să verifice dacă terenul pe care l-a folosit se

include sau nu, total sau parțial, în cel uzucapat de intimat, doar într-o

astfel de ipoteză putându-se vorbi efectiv de o contradicție între sentință și

încheiere.

Prin ultimul motiv,

recurentul P.L. a criticat decizia instanței de apel pentru nepronunțarea asupra

motivului de nulitate a sentinței civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a

Tribunalului Cluj întemeiat pe lipsa de capacitate procesuală a pârâților cu

domiciliul necunoscut.

Recurentul a precizat

că deși a invocat această chestiune în completarea motivelor de apel, acest

motiv de nulitate viza toate hotărârile pronunțate de prima instanță în dosar,

deci inclusiv sentința de lămurire. Prin urmare, s-a arătat că instanța de apel

era obligată să analizeze acest motiv de nulitate de ordine publică și să-i dea

o dezlegare.

Intimatul C.N. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de

judecată.

Examinând criticile

invocate de recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., căruia în parte acestea i se circumscriu, Curtea va constata

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica formulată

prin primul motiv de recurs vizând greșita respingere ca tardiv a apelului

împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj este nefondată.

Recurentul a susținut

că ar fi formulat apel împotriva acestei încheieri pe calea unei completări a

apelului depusă la termenul din 27 noiembrie 2014, în care s-ar fi referit și

la încheierea din 26 aprilie 2013, invocând nulitatea pentru motive străine de

apărările sale, respectiv pentru lipsa capacității de folosință a unor pârâți.

Ceea ce este esențial

este faptul că apelul a fost declarat de P.L. în calitate de persoană căreia i

s-a respins în principiu cererea de intervenție în interesul altei persoane, pe

când referirea pretinsă a fi completare a apelului din 27 noiembrie 2014

privește critici formulate de acesta în calitate de pârât, ce nu se circumscriu

soluției primei instanțe prin care, urmare a admiterii excepțiilor, s-a

constatat lipsa calității acestuia de parte în proces.

Soluția respingerii

apelului ca tardiv este legală, instanța de apel reținând corect că împotriva

încheierii din 26 aprilie 2013 putea fi exercitat apel odată cu fondul, iar

termenul pentru declararea căii de atac este același cu termenul pentru

declararea apelului împotriva hotărârii, respectiv 15 zile de la comunicarea

acesteia.

În speță, P.L. a

declarat apel motivat la data de 11 martie 2014 împotriva sentinței civile nr. 626

din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, ceea ce conduce la concluzia că a

cunoscut nu doar soluția, ci și considerentele, deși a precizat că hotărârea nu

i-a fost comunicată până la acea dată.

Curtea va constata că

argumentele ce au determinat soluționarea ca tardiv a apelului împotriva încheierii

din 26 aprilie 2013 nu se regăsesc în numărul de apeluri declarate, ci în

momentul la care au fost formulate motivele de apel împotriva acestei

încheieri, respectiv la termenul din 27 noiembrie 2014, când instanța a reținut

cauza în pronunțare, și nu la data de 11 martie 2014, când a fost motivat

apelul împotriva sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 pronunțate de

Tribunalul Cluj.

Mai mult, deși

recurentul susține că apelul său ar fi trebuit judecat în fond, întrucât a fost

declarat în termenul legal, nu a criticat deloc în cuprinsul căii de atac

fondul acestei încheieri, cu conținutul căreia este de acord, întrucât instanța

a admis tocmai excepțiile invocate în calitate de pârât.

Criticile privind

modul de soluționare a apelului împotriva sentinței civile nr. 626 din 22

noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj și a încheierilor anterioare, cu excepția

celei din 26 aprilie 2013, vor fi, de asemenea, apreciate ca nefondate.

Persoana care nu a

dobândit calitatea de intervenient nu este parte în proces, astfel că nu are

calitatea de a promova vreo cale de atac. Această persoană nu va putea declara

apel nici atunci când partea în favoarea căreia a intenționat să intervină ar

fi declarat propriul apel, cu atât mai mult când acea parte nu a declarat apel

și a achiesat la hotărâre.

În consecință,

instanța de apel a procedat corect când a admis excepția inadmisibilității

invocată din oficiu, raportat la dispozițiile art. 56 C. proc. civ., întrucât

interesul părții care a formulat apel este acela de a anula încheierile

respective și sentința primei instanțe și de a determina trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Or, chiar dacă

intervenția accesorie a recurentului P.L. ar fi fost admisă în principiu de

prima instanță, apelul său împotriva hotărârii și a încheierilor premergătoare

ar fi fost respins ca neavenit în lipsa unui apel declarat de partea în

favoarea căreia a intervenit.

Cel căruia i s-a

respins în principiu o cerere de intervenție accesorie nu poate avea mai multe

drepturi decât cel căruia i-a fost admisă o astfel de cerere.

În realitate, prin

cererea sa de intervenție, recurentul, alături de M.N., a încercat să formuleze

apărări în interes propriu, astfel că cererea (de intervenție) în interesul

altor părți era inadmisibilă.

Critica formulată

prin cel de-al treilea motiv de recurs vizând soluția respingerii ca nefondat a

apelului împotriva sentinței civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalul Cluj

este neîntemeiată.

Instanța de apel a

reținut corect că nu există contradicție în dispozitivul sentinței civile nr. 626

din 22 noiembrie 2013, deoarece prima instanță explică faptul că, deși a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale active raportat la capătul de

cerere având ca obiect revendicarea, prin încheiere interlocutorie, aceasta s-a

datorat împrejurării că, la acel moment, reclamantul nu dobândise încă dreptul

de proprietate prin uzucapiune, acest lucru realizându-se ulterior, prin

hotărârea prin care s-a finalizat judecata.

De asemenea,

mențiunea în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale

active nu contravine celei prin care s-a constatat ulterior dreptul de

proprietate al reclamantului, întrucât instanța nu a făcut decât să reia

dispoziția din încheierea interlocutorie, tocmai pentru ca această să poată fi

atacată de către pârâtul interesat.

Deși pârâții P.L. și M.N.

au invocat excepția lipsei calității procesuale active raportat la capătul de

cerere având ca obiect revendicarea, niciunul nu a înțeles să atace soluția,

apelantul P.L. precizând expres că nu a înțeles să declare calea de atac în

calitate de pârât, ci de intervenient accesoriu a cărui cerere de încuviințare

în principiu a fost respinsă.

Nici ultimul motiv de

recurs vizând nulitatea sentinței civile nr. 359/2014 ca urmare a lipsei

calității procesuale a pârâților cu domiciliul necunoscut, nu poate fi primit.

În primul rând, acest

motiv a fost invocat doar prin completarea de la ultimul termen de judecată în

apel, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 287 alin. (1) pct. 3 și alin.

(2) C. proc. civ., astfel că intervine sancțiunea decăderii, ce împiedică

examinarea sa.

Totodată, acest motiv

era și inadmisibil, indiferent de calitatea de care s-a prevalat P.L. în apel,

fie de persoană căreia nu i s-a admis în principiu cererea de intervenție

accesorie, fie de pârât, deoarece nu s-au invocat apărări proprii, ci s-a tins

la declararea unui apel în interesul altor persoane. Nulitatea sentinței nr. 626/2013

a Tribunalului Cluj nu a fost invocată nici în apel și nici în recurs, astfel

că o asemenea critică nu va fi examinată, tinzând la anularea unei hotărâri ce

nu a fost atacată pentru acest motiv (invocat la pct. 4 din recurs).

Pentru toate aceste

considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul P.L. împotriva Deciziei nr. 1217/A din 4

decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă pe

recurentul-pârât la 2.500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant

C.N..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2015.