ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1029/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin reclamantul C.N. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții P.L. și M.N., M.I. lui G.F., soția lui R.J.K. născută M.P., M.A. măritată V.F., B.I. lui G., B.T. lui G., B.J. lui G., soția lui M.I. născ. V.A., M.V., M.F. măritată C.T., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care: - să constate că numiții C.P. și soția C.L., prin joncțiunea posesiei exercitată în nume propriu cu posesia exercitată anterior de către antecesorii acestora au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului fânaț în suprafață de cca. 3 ha, situat pe raza localității Mărișel, teren ce va fi identificat în regim de carte funciară în conformitate cu raportul de expertiză ce se va efectua în cauză; - să dispună comasarea parcelelor; - să dispună dezmembrarea parcelei cuprinzând terenul în litigiu, prin formarea de două parcele cu nr. top.

noi, astfel: - parcela 1, reprezentând diferența de suprafață, - parcela 2, teren fâneață în suprafață de cca. 1, 5 ha, care cuprinde poziția de la nr. 182, - parcela 3 teren fâneață în suprafață de cca. 1, 5 ha, care cuprinde poziția de la nr. 197; - să dispună reînscrierea parcelei 1 reprezentând diferența de suprafață, în CF vechi, în favoarea vechilor proprietari; - să dispună transcrierea într-o coală funciara nouă a parcelei 2, și a parcelei 3 în suprafață totală de cca. 3 ha, suprafață ce va fi stabilită cu exactitate prin măsurători, și întabularea dreptului de proprietate în favoarea numiților C.P. și soția C.L., cu titlu de drept de uzucapiune, - să constate că asupra terenului în litigiu situat la nr. adm.

182 (parcela 2) numiții C.P. și soția C.L. au edificat următoarele construcții: - Corp C1-casă cu pereți din lemn, pe fundație de piatră, acoperiș de eternit, compusa din 2 camere și 1 verandă, - Corp C2-bucatarie de vară cu pereți din lemn, pe fundație din piatră, acoperiș de eternit, - Anexe gospodărești-grajd cu șură cu pereți din lemn, pe fundație din piatră, acoperiș de eternit, coteț de porci; - să dispună notarea în cartea funciară asupra terenului, a construcțiilor edificate de către numiții C.P. și soția C.L. și întabularea dreptului de proprietate asupra acestora cu titlu de drept de construire; - să constate că asupra terenului în litigiu (parcela 3) situat la nr. adm. 197 numitul M.I.

a edificat următoarele construcții: - casă cu pereți din lemn pe fundație de piatra cu acoperiș de șindrilă, compusă din cameră, hol, și cămară; - să dispună notarea în cartea funciară asupra terenului în litigiu(parcela 3) a construcțiilor edificate de către numitul M.I. și întabularea dreptului de proprietate asupra acestora cu titlu de drept de construire; - să constate că în urma decesului numitului M.I. masa succesorală se compune din construcțiile edificate asupra terenului; - să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului M.I. în favoarea numitei C.L., conform testamentului autentificat din data de 27 iulie 1993, - să constate ca masa succesorala a numitei C.L.

se compune din cota de ½ parte din terenul in litigiu de la nr. adm. 182, cota de ½ parte din construcțiile edificate asupra terenului cota de 1/1 parte din terenul și construcțiile edificate asupra terenului, iar moștenitori asupra masei succesorale sunt numitul C.P. senior, în calitate de soț supraviețuitor, asupra cotei de ¼ parte din masa succesorala și numitul C.P. junior, în calitate de fiu, asupra cotei de ¾ parte din masa succesorală, - să constate că masa succesorală după numitul C.P. senior se compune din cota de 5/8 parte din terenul în litigiu, cota de 5/8 parte din construcțiile edificate asupra terenului și cota de 1/4 parte din terenul și construcțiile edificate asupra terenului, iar vocație la masa succesorală are numitul C.P.

junior, cu titlu de drept de moștenire; - să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului C.P. senior, în favoarea numitului C.P. junior, cu titlu de drept de moștenire; - să constate ca masa succesorală după numitul C.P. junior se compune din cota de 1/1 parte din terenul în litigiu, cota de 1/1 parte din construcțiile edificate asupra terenului și cota de 1/1 parte din construcțiile edificate asupra terenului situat la nr. adm. 197, iar vocație la masa succesorală are reclamantul C.N.; - să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra masei succesorale a numitului C.P.

junior, în favoarea reclamantului C.N., cu titlu de drept de moștenire; - să dispună obligarea pârâtului P.L., să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului terenul în suprafață de aproximativ 50 ari, pe care le ocupă fără drept; - să dispună obligarea pârâtului M.N., să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului terenul în suprafața de aproximativ 70 ari, pe care le ocupă fără drept; În ședința publică din data de 26 aprilie 2013 (filele 85-86), instanța a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive invocate de către pârâții P.L. și M.N. și în consecință, au fost admise: - excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P.L. față de petitele din cererea inițială, respectiv din cererea precizată; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.N.

față de petitele nr. 1-15 din cererea inițială, respectiv din cererea precizată; - excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.N. pentru formularea petitului nr. 16 din cererea inițială, respectiv din cererea precizată, în contradictoriu cu pârâtul P.L.; - excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.N. pentru formularea petitului nr. 17 din cererea inițială, respectiv din cererea precizată, în contradictoriu cu pârâtul M.N.; Excepția tardivității formulării extinderii de acțiune a fost respinsă.

Prin încheiere, instanța a respins încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de pârâtul P.L., scos din proces ca urmare a admiterii excepțiilor prin încheierea din 26 aprilie 2013 La termenul din data de 21 iunie 2013 (fila 115), ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P.L., invocată de către acesta, instanța a constatat că cererea reconvențională formulată inițial de către acest pârât are natura unei acțiuni de sine-stătătoare și a dispus disjungerea acesteia, urmată de constituirea unui nou dosar. Soluția primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C.N.

având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și succesiune și, în consecință: S-a dispus dezmembrarea imobilelor, înscrise în C.F., Mărișel conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.M.R., raport care face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează: - parcela, teren în suprafață de 30.221 mp, categoria de folosință arător, și casă din lemn care se va reînscrie în C.F. Mărișel în favoarea vechilor proprietari; - parcelele în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ 182, care se va înscrie într-o carte funciară nouă sub două numere seriale, în favoarea lui C.P.

și C.L. S-a constatat că defuncții C.P. și C.L., prin joncțiunea posesiei, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate - parcelele în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, și dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de uzucapiune, ca bun comun. S-a constatat că defuncții C.P. și C.L. au dobândit cu titlu de construire dreptul de proprietate cu privire la construcțiile edificate pe terenul, în suprafață de 16.628 mp, după cum urmează: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci.

S-a dispus evidențierea construcțiilor în cartea funciară pe terenul descris și întabularea dreptului de proprietate în favoarea defuncților C.P. și C.L. cu titlu de uzucapiune, ca bun comun. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta C.L., decedată la data de 26 septembrie 2004, cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj, se compune din cota de 1 parte din imobilele: 1) în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, teren 3, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, pe care sunt edificate următoarele construcții: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci.

S-a constatat că moștenitorii defunctei C.L. sunt: C.P. senior, în calitate de soț supraviețuitor, asupra cotei de 1 parte din masa succesorală și C.P. junior, în calitate de fiu, asupra cotei de 3 parte din masa succesorală și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de drept moștenire, în cotele menționate. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C.P.

senior, decedat la data de 17 noiembrie 2004, cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj, se compune din cota de 5/8 parte din imobilele: 1) în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, teren, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ 182, pe care sunt edificate următoarele construcții: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci, iar vocație la masa succesorală are C.P.

junior, în calitate de fiu, în cotă de 1/1 parte și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de drept moștenire. S-a constatat că masa succesorală rămasă după C.P.

junior, decedat la data de 07 februarie 2007, cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj, se compune din cota de 1/1 parte din mobilele 1) teren în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, teren, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ 182, pe care sunt edificate următoarele construcții: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci, iar vocație la masa succesorală are reclamantul C.N., în calitate de unchi.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară asupra imobilelor descrise cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, în cotă de 1/1 parte. A fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al numitului M.I. cu privire la construcțiile de la nr. administrativ, evidențierea acestor construcții în cartea funciară, întabularea dreptului de proprietate și includerea acestor construcții în masa succesorală rămasă după defunctul M.I. Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect revendicare formulate în contradictoriu cu pârâții P.L. și M.N., ca fiind înaintate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut: 1. Capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune se impune să fie admis pentru următoarele motive: Reclamantul a susținut că începutul posesiei cu privire la terenurile în litigiu a avut loc anterior anului 1947, precizând că își întemeiază cererea examinată pe dispozițiile Codului civil, respectiv art. 1846 și următoarele. Din declarațiile martorei L.F. rezultă că numiții C.P. și C.L., împreună cu M.I., au folosit 5 parcele de teren încă din timpul războiului, în suprafață de aproximativ 3 ha. După decesul lui M.I. folosința asupra acestor terenuri a fost transmisă lui C.P. și L., aceasta din urmă fiind adoptată de către M.I..

Martora a arătat că cele 5 parcele sunt amplasate de o parte și de alta a unui drum, iar pe partea de jos sunt edificate construcțiile, mai exact gospodăria care a aparținut lui C.P. și L. și cea a lui M.I. Pe terenul situat în partea de sus a drumului, M.I. a edificat un grajd. Martora a arătat, de asemenea, că, după decesul numiților C.P. și L., posesia terenurilor a fost transmisă lui C.P. jr., care a decedat după aproximativ 2 ani, iar ulterior, terenurile menționate s-au aflat în posesia reclamantului C.N. Despre aspectele menționate au cunoștință și martorii B.M. și M.N. Martorul M. a mai arătat că de la momentul decesului numitului C.P. jr. o porțiune de teren este folosită de către M.N.

și P.L., cu privire la restul suprafeței de teren reclamantul nefiind tulburat în posesie. Cu privire la amplasarea parcelelor depozițiile martorilor audiați se coroborează cu raportul de expertiză întocmit în cauză. Împrejurarea că după decesul numitului C.P. jr. a porțiune de teren a fost folosită de către persoanele menționate nu are relevanță din perspectiva dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în condițiile în care decesul lui C.P. jr. a intervenit în anul 2007. În același context probator, instanța a reținut că prin testamentul autentificat de fostul Notariat de Stat Județean Cluj din 27 iulie 1993, M.I. a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data încetării din viață nepoatei sale, C.L.

În același timp, prin sentința civilă nr. 10/1994, pronunțată în Dosarul nr. 2254/1993 a Tribunalului Cluj, a fost admisă cererea formulată de M.I. și s-a încuviințat adopția cu efecte depline ale filiației firești a numitei C.L.. De asemenea, s-a încuviințat ca adoptata să poarte în continuare numele de Caramba. Conform certificatului eliberat după actul de deces din 1996, întocmit de Primăria Comunei Mărișel, M.I. a decedat la data de 13 februarie 1996. Potrivit art. 1890 din vechiul Codul civil, aplicabil în cauză, toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.

Art. 1847 C. civil prevede condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a prescrie, respectiv o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. De asemenea, potrivit art. 1860 C. civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesia autorului său. În speță, din probele administrate a rezultat că sunt incidente dispozițiile din vechiul C. civ., deoarece posesia numiților C.P. și L., unită cu posesia numitului M.I.

a început anterior anului 1947. Relevant pentru soluționarea cauzei este faptul că această posesie a început anterior adoptării Legii nr. 241 din 12 iulie 1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938. Conform art. 6 alin. (2) din acest act normativ prescripțiunile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiunile legii sub care au început. În speță, așa cum rezultă din cele ce preced sunt incidente prevederile C. civ. Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați rezultă posesia numiților C.P.

și C.L., precum și a antecesorului în drepturi a acesteia M.I., a început anterior anului 1947, posesia îndeplinind calitățile impuse de art. 1846 și urm. C. civ. Față de motivele expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de textele legale examinate pentru admiterea capătului de cerere menționat. Pentru identificarea în regim de carte funciară a terenurilor în litigiu instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către ing. M.M.R.. Conform raportului întocmit, din măsurătorile efectuate a rezultat suprafața de 14.690 mp aferentă terenului, respectiv în partea de nord a drumului comunal. Pe această parcelă există două anexe gospodărești, grajd și un coteț de porci aflate într-o stare avansată de deteriorare care nu pot fi înscrise în cartea funciară.

Expertul a arătat, de asemenea, că terenul este împrejmuit parțial cu gard din lemn, având o porțiune neîmprejmuită pe latura estică, așa cum rezultă din planul de situație anexat la raport. În partea de sud a drumului se află imobilul de la numărul administrativ 182 cu suprafața rezultată din măsurători de 16.628 mp, teren împrejmuit în totalitate cu gard din lemn, pe care sunt edificate 5 construcții, astfel: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci.

Expertul a constatat că cele două terenuri se identifică în regim de carte funciară din C.F. Mărișel, proprietari tabulari fiind pârâții din extinderea de acțiune. În consecință, expertul a propus dezmembrarea imobilelor menționat conform tabelului de mișcare parcelară, care face parte integrantă din raportul întocmit. Din perspectiva tehnicii de redactare a dispozitivului sentinței instanța a apreciat că se impune mai întâi dezmembrarea imobilului și constatarea uzucapiunii cu privire la parcelele în privința cărora sunt îndeplinite condițiile de dobândire a dreptului de proprietate cu acest titlu. Astfel, în baza prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 728 C. civ., s-a dispus dezmembrarea imobilelor, înscrise în C.F., Mărișel conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.

M.M.R., raport care face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează: - parcela, teren în suprafață de 30.221 mp, categoria de folosință arător, și casă din lemn, care se va reînscrie în C.F., Mărișel în favoarea vechilor proprietari; - parcelele în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ 182, care se va înscrie într-o carte funciară nouă sub două numere seriale, în favoarea lui C.P. și C.L. În baza art. 1890 raportat la art. 1846 și urm. C. civ., s-a constat că defuncții C.P. și C.L., prin joncțiunea posesiei, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate - parcelele în suprafață de 14.690 mp, categoria de folosință arător, în suprafață de 16.628 mp, categoria de folosință arător, situat la nr. administrativ 182 și dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de uzucapiune, ca bun comun.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., s-a constatat că defuncții C.P. și C.L. au dobândit cu titlu de construire dreptul de proprietate cu privire la construcțiile edificate pe terenul în suprafață de 16.628 mp, situat la nr. administrativ 182, după cum urmează: C1 - casă din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, compusă din: 2 camere și verandă; C2 - bucătărie de vară din lemn pe fundație din piatră, acoperită cu eternit, cu 2 camere, hol, cămară; C3 - casă din lemn, pe fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, cu 1 cameră, hol și cămară; C4 - grajd cu șură din lemn, pe fundație din piatră, acoperit cu eternit; C5 - coteț de porci dispunându-se evidențierea construcțiilor în cartea funciară pe terenul descris.

În baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise în favoarea defuncților C.P. și C.L. cu titlu de uzucapiune, ca bun comun. 2. Capetele de cerere având ca obiect constatarea compunerii masei succesorale și a calității de moștenitor după defuncții C.L., C.P. și C.P. junior au fost admise. Astfel, din adresa din 2013, emisă de B.N.P., Asociați M. din Huedin rezultă că pe rolul acestui birou a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul Carmba Nicolae în vederea dezbaterii succesiunii rămase după defunctul C.P., decedat, conform certificatului eliberat după actul de deces înregistrat la 08 februarie 2007 la Primăria Comunei Mărișel (fila 63-6), fiind constituit Dosarul succesoral nr. 83/2010.

Prin încheierea din data de 21 octombrie 2010 s-a dispus suspendarea cauzei succesorale din dosarul menționat în temeiul art. 78 lit. a) din legea nr. 36/1995, față de împrejurarea că reclamantul C.N., unchiul defunctului, nu deține înscrisuri doveditoare cu privire la compunerea masei succesorale. C.L., decedată la data de 26 septembrie 2004, cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj (fila 14 dosar Judecătoria Huedin) și C.P. senior, decedat, cu ultimul domiciliu în Mărișel, jud. Cluj, au fost părinții lui C.P. junior, masa succesorală a celor doi antecesori nefiind dezbătută. Este considerentul pentru care reclamantul a învestit instanța cu petite având ca obiect dezbaterea maselor succesorale succesive după aceste persoane.

Din actele de stare civilă depuse în probațiune rezultă că reclamantul C.N. a fost frate cu C.P., având astfel calitatea de moștenitor legal al defunctului C.P. junior, unchi (clasa a III-a de moștenitori). Instanța a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al numitului M.I. cu privire la construcțiile de la nr. administrativ 179, evidențierea acestor construcții în cartea funciară, întabularea dreptului de proprietate și includerea acestor construcții în masa succesorală rămasă după defunctul M.I. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, așa cum s-a arătat anterior, în sensul că aceste construcții sunt într-o stare avansată de degradare și nu există posibilitatea înscrierii lor în cartea funciară.

Față de împrejurarea că nu au fost indicate alte bunuri existente în patrimoniul defunctului M.I. și ținând cont de modul în care au fost formulate petitele vizând succesiunea acestui defunct, s-a impus respingerea lor în întregime. În altă ordine de idei, din ansamblul petitelor acțiunii și motivarea acesteia rezultă finalitatea acestora și anume, înscrierea în cartea funciară a singurului bun din masa succesorală și dezbaterea succesiunii cu privire la acesta. Capetele de cerere având ca obiect revendicare formulate în contradictoriu cu pârâții P.L. și M.N. au fost respinse ca fiind înaintate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepției. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a constatat că reclamantul nu solicitat cheltuieli de judecată. Pârâtul P.L. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj, cu motivarea că a fost cel care a invocat excepțiile admise prin încheierea ședinței publice din 26 aprilie 2013, iar, raportat la acel moment, reclamantul nu avea calitate procesuală activă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P.L., solicitând anularea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea acestui apel, pârâtul învederează că prima instanță nu contestă existența dispozițiilor contradictorii, însă le pune pe seama tehnicii de redactare a hotărârii judecătorești, iar, pe de altă parte, analizează îndreptățirea pârâtului de a cere lămurirea sentinței, deși a fost scos din proces.

Instanța nu a intrat în cercetarea fondului cererii de lămurire a dispozitivului, pentru că a respins cererile în probațiune formulate de pârât în acest scop, neexistând vreo dispoziție legală care să interzică administrarea probelor în cadrul acestei proceduri. Dacă se pornește de la premisa că terenul solicitat de reclamant este identic cu cel folosit de pârât, deși nu au fost administrate probe în acest sens, prima instanță confirmă împrejurarea că acțiunea în revendicare a fost respinsă față de pârât numai datorită faptului că, până la momentul soluționării excepției, reclamantul nu-și dovedise calitatea de proprietar, care, însă, i-a fost recunoscută ulterior prin sentință. Așadar, în cuprinsul acesteia, există o contradicție, motivul privind modul de redactarea hotărârii nefiind unul valid, tocmai astfel de situații determinând aplicarea procedurii lămuririi hotărârii.

Calitatea pârâtului de a formulat o astfel de cerere nu se pierde prin scoaterea lui din proces, așa cum a reținut prima instanță, acesta având calitatea și interesul de a ataca sentința finală și cu atât mai mult de a solicita lămurirea dispozițiilor ulterioare ce intră în contradicție cu încheierea prin care a fost scos din proces. Apărările formulate nu s-au întemeiat pe calitatea de intervenient accesoriu, nerecunoscută de prima instanță, cererile în probațiune având rolul de a facilita soluționarea cererii de lămurire.

Inițial, apelul împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului a fost înregistrat în același dosar cu apelul împotriva sentinței, încheierii de respingere a încuviințării în principiu a cererii de intervenție accesorie și a încheierilor subsecvente, fiind ulterior scos de pe rol, repartizat aleatoriu unui alt complet de judecată, care, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2014, prin încheierea civilă nr. 1181/2014 a admis excepția conexității, trimițând acest apel spre soluționare completului investit cu soluționarea apelului inițial. La termenul de judecată stabilit în urma conexării, pârâtul a depus o completarea motivelor de apel, înțelegând să formuleze apel și împotriva încheierii ședinței publice din 26 aprilie 2013, prin care au fost soluționate excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive.

Prin Decizia civilă nr. 1217/A din 4 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul P.L. împotriva încheierii din 21 iunie 2013, a încheierilor subsecvente și a sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj. S-a respins ca tardiv apelul declarat de același apelant împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar. S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul P.L. împotriva sentinței civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj, în același dosar. A fost obligat apelantul să-i plătească intimatului C.N. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.000 lei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește încheierea interlocutorie din data de 26 aprilie 2013, prin care prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului apelant față de capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamant și a lipsei calității procesuale active a reclamantului față de capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului folosit de pârât, că motivele de apel au fost formulate abia la data de 27 noiembrie 2014, la termenul de judecată la care apelul a rămas în pronunțare. S-a reținut că încheierile premergătoare se atacă odată cu fondul dacă nu există vreo dispoziție specială derogatorie, așa cum rezultă din dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc.

civ. Din dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că ceea ce se comunică părții este hotărârea act final al judecății, atunci când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Încheierile premergătoare se comunică doar atunci când împotriva lor poate fi examinată o cale de atac separată, ceea ce nu este cazul încheierii din 26 aprilie 2013. Cum împotriva acestei încheieri, poate fi exercitat apelul odată cu fondul, termenul pentru exercitarea acestei căi de atac împotriva încheierii este același cu termenul pentru exercitarea apelului împotriva hotărârii, adică de 15 zile de la comunicarea hotărârii, așa cum prevede art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. S-a reținut că, deși sentința civilă nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj nu a fost comunicată pârâtului apelant, acesta a exercitat apel, pe care l-a și motivat, împotriva ei la data de 11 martie 2014, ca și împotriva tuturor încheierilor ulterioare celei ce a făcut obiectul analizei, ceea ce înseamnă că a cunoscut nu doar soluția, ci și considerentele, deși a arătat că hotărârea nu i-a fost comunicată până la acea dată. Conform situației de echivalență prevăzute de art. 282 alin. (3) C. proc. civ., cel mai târziu din acest moment a început să curgă termenul de apel pentru celelalte încheieri premergătoare. Apelul împotriva sentinței civile nr. 626/2013 a Tribunalului Cluj, act final al judecății, a fost înregistrat la data de 11 martie 2014, iar apelul împotriva încheierii interlocutorii din 26 aprilie 2013 a fost depus abia la data de 14 decembrie 2014, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., motiv pentru care instanța de apel a invocat din oficiu, raportat la dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Prin urmare, în temeiul art. 298 raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pentru considerentele menționate, a fost respins apelul împotriva încheierii ca tardiv.

În ceea ce privește hotărârea prin care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului, respectiv sentința civilă nr. 359 din 29 iulie 2014, a Tribunalului Cluj, instanța de apel a reținut că nu există contradicție în dispozitivul sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013. S-a constatat că prima instanță a explicat că, deși a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active față de capătul de cerere de revendicare, prin încheiere interlocutorie, aceasta s-a datorat faptului că, la acel moment reclamantul nu dobândise încă dreptul de proprietate prin uzucapiune, acest lucru fiind realizat ulterior, prin hotărârea finală.

Mențiunea de respingere a acțiunii pentru lipsa calității procesuale active nu este contradictorie față de aceea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului, întrucât instanța nu a făcut decât să reia dispoziția din încheierea interlocutorie, tocmai pentru ca aceasta să poată fi atacată de către pârâtul interesat. Acesta, însă, nu a înțeles să formuleze apel în calitate de pârât, acest lucru fiind lămurit de instanța de apel, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării, ci doar în calitate de intervenient accesoriu.

Referitor la încheierea prin care a fost respinsă încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie, din 21 iunie 2013, încheierile subsecvente acesteia și sentința nr. 626 din 22 noiembrie 2013, curtea de apel a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, raportat la dispozițiile art. 56, întrucât interesul părții care a formulat apel este acela de a anula încheierile respective și sentința primei instanțe și de a determina trimiterea cauzei spre rejudecare, or, chiar dacă intervenția sa accesorie ar fi fost admisă în principiu de prima instanță, apelul său împotriva hotărârii și încheierilor premergătoare ar fi fost respins ca neavenit în lipsa unui apel declarat de partea în favoarea căreia a intervenit.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, apelantul P.L., solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Dezvoltând motivele de recurs, acesta a criticat decizia în ceea ce privește respingerea ca tardivă a apelului împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, susținând că în mod eronat instanța de apel a considerat că este investită cu trei apeluri, dând fiecăruia o dezlegare diferită, și nu cu unul singur declarat atât împotriva sentinței cât și a încheierilor premergătoare și formulat, în mod evident, în termen. Totodată, recurentul a arătat că a depus în termenul legal completarea cererii de apel, având în vedere că din cauza amânărilor succesive, prima zi de înfățișare în calea de atac a fost chiar ziua în care s-a dezbătut litigiul.

Prin urmare s-a susținut că se impune casarea în întregime a deciziei recurate, pentru ca instanța de apel să analizeze pe fond critica adusă încheierii (respectiv pronunțarea ei în contradictoriu cu pârâți decedați), având în vedere că aceasta are înrâurire asupra hotărârilor judecătorești ulterioare. Cea de a doua critică a vizat greșita respingere a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj și a încheierilor anterioare (cu excepția celei din 26 aprilie 2013). În acest context, s-a arătat că instanța de apel a ignorat cu desăvârșire ipoteza, perfect valabilă, ca, pe baza apărărilor făcute de intervenientul accesoriu, să se fi ajuns la respingerea constatării uzucapiunii, deci la respingerea acțiunii.

Recurentul a susținut că excepția inadmisibilității uzucapiunii, pe care a invocat-o, nu a mai fost analizată de către prima instanță, deoarece l-a omis din proces ca pârât și a refuzat participarea sa ca intervenient, cu toate că Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și publicată în M.Of. nr. 697 din 14 octombrie 2008, era general obligatorie și trebuia pusă în discuție chiar din oficiu. S-a învederat că dispozițiile art. 56 C. proc. civ. sunt aplicabile părții care a dobândit calitatea de intervenient accesoriu la fond, or recurentul a arătat că nu a dobândit această calitate, astfel că s-au aplicat eronat dispozițiile de procedură menționate.

Critica formulată prin cel de-al treilea motiv de recurs a vizat nelegalitatea soluției de respingere ca nefondat a apelului împotriva sentinței civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj. Recurentul a arătat că și un pârât care a fost scos din proces anterior, pentru lipsă de calitate, are calitatea și interesul de a solicita înlăturarea din sentință a acelor dispoziții care intră în contradicție cu încheierea care l-a înlăturat din cauză. Astfel, recurentul a precizat că a declarat apelul inițial ca persoană căreia i s-a respins în principiu intervenția accesorie, iar apelul împotriva sentinței de lămurire în calitate de pârât.

Recurentul a susținut că era obligatorie efectuarea cel puțin a unui supliment de expertiză topografică (așa cum a solicitat judecătorului fondului, în ziua dezbaterii cererii de lămurire), care să verifice dacă terenul pe care l-a folosit se include sau nu, total sau parțial, în cel uzucapat de intimat, doar într-o astfel de ipoteză putându-se vorbi efectiv de o contradicție între sentință și încheiere. Prin ultimul motiv, recurentul P.L. a criticat decizia instanței de apel pentru nepronunțarea asupra motivului de nulitate a sentinței civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalului Cluj întemeiat pe lipsa de capacitate procesuală a pârâților cu domiciliul necunoscut. Recurentul a precizat că deși a invocat această chestiune în completarea motivelor de apel, acest motiv de nulitate viza toate hotărârile pronunțate de prima instanță în dosar, deci inclusiv sentința de lămurire.

Prin urmare, s-a arătat că instanța de apel era obligată să analizeze acest motiv de nulitate de ordine publică și să-i dea o dezlegare. Intimatul C.N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Examinând criticile invocate de recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia în parte acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Critica formulată prin primul motiv de recurs vizând greșita respingere ca tardiv a apelului împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj este nefondată.

Recurentul a susținut că ar fi formulat apel împotriva acestei încheieri pe calea unei completări a apelului depusă la termenul din 27 noiembrie 2014, în care s-ar fi referit și la încheierea din 26 aprilie 2013, invocând nulitatea pentru motive străine de apărările sale, respectiv pentru lipsa capacității de folosință a unor pârâți. Ceea ce este esențial este faptul că apelul a fost declarat de P.L. în calitate de persoană căreia i s-a respins în principiu cererea de intervenție în interesul altei persoane, pe când referirea pretinsă a fi completare a apelului din 27 noiembrie 2014 privește critici formulate de acesta în calitate de pârât, ce nu se circumscriu soluției primei instanțe prin care, urmare a admiterii excepțiilor, s-a constatat lipsa calității acestuia de parte în proces.

Soluția respingerii apelului ca tardiv este legală, instanța de apel reținând corect că împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 putea fi exercitat apel odată cu fondul, iar termenul pentru declararea căii de atac este același cu termenul pentru declararea apelului împotriva hotărârii, respectiv 15 zile de la comunicarea acesteia. În speță, P.L. a declarat apel motivat la data de 11 martie 2014 împotriva sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, ceea ce conduce la concluzia că a cunoscut nu doar soluția, ci și considerentele, deși a precizat că hotărârea nu i-a fost comunicată până la acea dată.

Curtea va constata că argumentele ce au determinat soluționarea ca tardiv a apelului împotriva încheierii din 26 aprilie 2013 nu se regăsesc în numărul de apeluri declarate, ci în momentul la care au fost formulate motivele de apel împotriva acestei încheieri, respectiv la termenul din 27 noiembrie 2014, când instanța a reținut cauza în pronunțare, și nu la data de 11 martie 2014, când a fost motivat apelul împotriva sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj. Mai mult, deși recurentul susține că apelul său ar fi trebuit judecat în fond, întrucât a fost declarat în termenul legal, nu a criticat deloc în cuprinsul căii de atac fondul acestei încheieri, cu conținutul căreia este de acord, întrucât instanța a admis tocmai excepțiile invocate în calitate de pârât.

Criticile privind modul de soluționare a apelului împotriva sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj și a încheierilor anterioare, cu excepția celei din 26 aprilie 2013, vor fi, de asemenea, apreciate ca nefondate. Persoana care nu a dobândit calitatea de intervenient nu este parte în proces, astfel că nu are calitatea de a promova vreo cale de atac. Această persoană nu va putea declara apel nici atunci când partea în favoarea căreia a intenționat să intervină ar fi declarat propriul apel, cu atât mai mult când acea parte nu a declarat apel și a achiesat la hotărâre. În consecință, instanța de apel a procedat corect când a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, raportat la dispozițiile art. 56 C. proc.

civ., întrucât interesul părții care a formulat apel este acela de a anula încheierile respective și sentința primei instanțe și de a determina trimiterea cauzei spre rejudecare. Or, chiar dacă intervenția accesorie a recurentului P.L. ar fi fost admisă în principiu de prima instanță, apelul său împotriva hotărârii și a încheierilor premergătoare ar fi fost respins ca neavenit în lipsa unui apel declarat de partea în favoarea căreia a intervenit. Cel căruia i s-a respins în principiu o cerere de intervenție accesorie nu poate avea mai multe drepturi decât cel căruia i-a fost admisă o astfel de cerere. În realitate, prin cererea sa de intervenție, recurentul, alături de M.N., a încercat să formuleze apărări în interes propriu, astfel că cererea (de intervenție) în interesul altor părți era inadmisibilă.

Critica formulată prin cel de-al treilea motiv de recurs vizând soluția respingerii ca nefondat a apelului împotriva sentinței civile nr. 359 din 29 iulie 2014 a Tribunalul Cluj este neîntemeiată. Instanța de apel a reținut corect că nu există contradicție în dispozitivul sentinței civile nr. 626 din 22 noiembrie 2013, deoarece prima instanță explică faptul că, deși a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active raportat la capătul de cerere având ca obiect revendicarea, prin încheiere interlocutorie, aceasta s-a datorat împrejurării că, la acel moment, reclamantul nu dobândise încă dreptul de proprietate prin uzucapiune, acest lucru realizându-se ulterior, prin hotărârea prin care s-a finalizat judecata.

De asemenea, mențiunea în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale active nu contravine celei prin care s-a constatat ulterior dreptul de proprietate al reclamantului, întrucât instanța nu a făcut decât să reia dispoziția din încheierea interlocutorie, tocmai pentru ca această să poată fi atacată de către pârâtul interesat. Deși pârâții P.L. și M.N. au invocat excepția lipsei calității procesuale active raportat la capătul de cerere având ca obiect revendicarea, niciunul nu a înțeles să atace soluția, apelantul P.L. precizând expres că nu a înțeles să declare calea de atac în calitate de pârât, ci de intervenient accesoriu a cărui cerere de încuviințare în principiu a fost respinsă.

Nici ultimul motiv de recurs vizând nulitatea sentinței civile nr. 359/2014 ca urmare a lipsei calității procesuale a pârâților cu domiciliul necunoscut, nu poate fi primit. În primul rând, acest motiv a fost invocat doar prin completarea de la ultimul termen de judecată în apel, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 287 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., astfel că intervine sancțiunea decăderii, ce împiedică examinarea sa. Totodată, acest motiv era și inadmisibil, indiferent de calitatea de care s-a prevalat P.L. în apel, fie de persoană căreia nu i s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie, fie de pârât, deoarece nu s-au invocat apărări proprii, ci s-a tins la declararea unui apel în interesul altor persoane.

Nulitatea sentinței nr. 626/2013 a Tribunalului Cluj nu a fost invocată nici în apel și nici în recurs, astfel că o asemenea critică nu va fi examinată, tinzând la anularea unei hotărâri ce nu a fost atacată pentru acest motiv (invocat la pct. 4 din recurs). Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.L. împotriva Deciziei nr. 1217/A din 4 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Obligă pe recurentul-pârât la 2.500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant C.N.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2015.