ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.05.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2015

HOTĂRÂRE
12.05.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1954/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 644 din 3 februarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 4232/CA/2013 pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/85/2011*, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, în condițiile în care pârâtul Primarul Municipiului Sibiu a răspuns la petițiile reclamantului cu adresele din 7 februarie 2011 și respectiv din 2 martie 2011, comunicând totodată acestuia că nu există funcționari publici vinovați de necomunicarea în termen legal a informațiilor, corect a apreciat instanța de fond că pârâtul a comunicat reclamantului informațiile solicitate. Pe de altă parte, față de prevederile Legii nr. 544/2001, autoritățile publice au obligația să comunice solicitatului doar informațiile care privesc sau rezultă din activitățile lor, nu orice fel de informații solicitate.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actului administrativ unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, însă nu echivalează cu un refuz nejustificat soluționarea cererii în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale. În jurisprudența sa în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dacă răspunsul autorității publice nu îl satisface pe petiționar, deși aceasta a răspuns detaliat tuturor aspectelor cuprinse în cerere, acest fapt nu constituie un refuz nejustificat, întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice, care se exercită însă cu respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul A., solicitând anularea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, revizuentul a argumentat, în esență, că Decizia nr. 644 din 3 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, conține dispoziții contrarii Deciziei nr. 4954 din 4 septembrie 2012 a aceleiași instanțe.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/57/2014, iar prin Decizia nr. 3010 din 14 aprilie 2014, Curtea a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, raportat la dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția tardivității, invocată de către instanță din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge cererea de revizuire ca tardivă, pentru considerentele ce urmează.

Art. 322 pct. 7 prevede că "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri."

În speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită, și anume Decizia nr. 644 din 3 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 324 pct. 1 teza III, prin raportare la dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2).

În aceste condiții, termenul în care se poate solicita revizuirea deciziei, sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., începe a curge de la data pronunțării acesteia, în speță 3 februarie 2014.

Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuent, Înalta Curte constată, însă, că acesta a solicitat revizuirea Deciziei nr. 644 din data de 3 februarie 2014 la data de 17 martie 2014, în condițiile în care, față de dispozițiile art. 324 pct. 1 teza a III-a C. proc. civ., termenul în care legea procedurală permitea declararea revizuirii, în cauză, s-a împlinit la data de 3 martie 2014.

Revizuentul a depus note scrise, în care a arătat că cererea de revizuire a fost depusă în termenul legal de 30 de zile, în condițiile în care Decizia nr. 644/2014 a fost motivată și redactată la 7 februarie 2014 și comunicată revizuentului, prin poștă, la data de 22 februarie 2014.

Argumentele revizuentului privind data redactării, respectiv comunicării deciziei contestate sunt, însă, lipsite de relevanță, în condițiile în care dispozițiile legale incidente stabilesc, expres și imperativ, termenul și condițiile în care poate fi declarată revizuirea.

Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii cererii de revizuire ca tardivă.

Admite excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 644 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2015.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4084/2022
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte const
ÎCCJ 2013-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 598/2013
nta nu și-a îndeplinit-o. Împotriva deciziei nr. 7 din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta P.T.O., criticând-o ca nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ
ÎCCJ 2018-12-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4452/2018
tului la petiția înregistrată sub nr. x/25.03.2014, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că pârâtul nu a comunicat reclamantului un răspuns favorabil la petiț
ÎCCJ 2018-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2018
României, care dispun în sensul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină
ÎCCJ 2005-12-09
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10414/2005
cotirea principiului rolului activ al magistratului. Prin decizia civilă nr. 1004/A din 21 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâtul Primarul Municipiului Sib
Sursă