ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2015

Decizia nr. 2398/2015

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 mai 2014, A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2521 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, motivat de faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Prin Decizia nr. 2521 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 17 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin încheierea din 17 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de reexaminare formulată de petenta A., a constatat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și a dispus restituirea timbrajului deja achitat, respectiv 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, petentei.

Instanța de recurs a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.

(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.

(3) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă".

De asemenea, instanța de recurs a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora "sunt hotărâri irevocabile (...) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menționate, Înalta Curte a constatat că rezultă fără putință de tăgadă faptul că încheierea pronunțată asupra cererii de reexaminare a taxelor judiciare de timbru nu este supusă niciunei forme de control judiciar.

Totodată, Înalta Curte a reținut că admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea contestației de față, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte a constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Înalta Curte reține că prin contestația în anulare formulată s-a invocat faptul că instanța de recurs a omis a cerceta unul dintre motivele de casare, arătându-se că nu s-a judecat recursul, pentru că instanța a refuzat să discute cu contestatoarea, astfel încât nu putea rămâne în pronunțare.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia în cauză nu se circumscrie ipotezei arătată de contestatoare, respectiv aceea prevăzută de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Astfel fiind, verificând incidența dispozițiilor art. 318 teza a II-a, respectiv necercetarea unui motiv de recurs, Înalta Curte reține că dispoziția invocată are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304.

Procedând la verificarea hotărârii atacate, instanța de retractare a constatat că instanța de recurs a respins recursul ca inadmisibil, având în vedere faptul că legea nu a prevăzut cale de atac împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste motive, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2521 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN