ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2521/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de reexaminare formulată de petenta T.V., a constatat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și a dispus restituirea timbrajului deja achitat, respectiv 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, petentei. Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul încheierii mențiunea „irevocabilă”.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, în raport de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată cu care instanța de fond a fost sesizată, de apărările formulate de intimata pârâtă în combaterea pretențiilor reclamantei, dar și față de temeiul legal expres invocat de recurenta reclamantă în faza procesuală a recursului, în special prin cererea formulată la data de 30 ianuarie 2014, a observat prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) și (5) din acest act normativ: „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7. Atât plângerea, cât și recursul se judecă în instanță, în procedură de urgență, și sunt scutite de taxă de timbru”. Pentru aceste considerente, apreciind că cererea formulată de recurenta reclamantă, recalificată din oficiu ca și cerere de reexaminare, este întemeiată, Curtea a admis-o, astfel cum a fost formulată, constatând că recursul exercitat în cauză este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs T.V., fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 și art. 304¹ C. proc. civ. și formulând critici referitoare la exprimările juridice ale completului de judecată și invocând existența unor erori materiale.

Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat în prezenta cauză. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, „ (1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.

(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă”. Totodată, se reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora „sunt hotărâri irevocabile . orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”. Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menționate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că încheierea de admitere a cererii de reexaminare a taxelor judiciare de timbru nu este supusă niciunei forme de control judiciar.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanța de control judiciar, Curtea de Apel București, în mod corect, a redat în dispozitivul încheierii atacate mențiunea „irevocabilă”. Totodată, Înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de T.V. face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecății este inadmisibil și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V. împotriva încheierii din 17 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.