ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința nr. 1 din 14 ianuarie 2014 a
Curții de Apel Suceava, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.C.V.
în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, așa cum a fost
precizată.
Instanța a dispus
suspendarea executării Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013,
Anexa 1, până la pronunțarea instanței de fond.
A fost respinsă
cererea de suspendare în privința celorlalte dispoziții ale Ordinului și instanța
a luat act că reclamantul B.C.V. a renunțat la judecata capătului de cerere
privind anularea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013.
Cererea de recurs
2.1. Motivele de
casare
Împotriva hotărârii
pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Transporturilor,
criticând soluția instanței de fond ca nelegală. Recurentul a susținut că
hotărârea instanței de fond a fost dată pe baza unor motive contradictorii și
străine de natura cauzei, cu aplicarea greșită a normelor de drept material,
fiind indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc.
civ., ca temei juridic al motivelor formulate.
2.2. Principalele
argumente invocate
Recurentul a susținut
că instanța de fond nu a identificat aparentul conflict între normele cuprinse
în Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 733/2013 și actele normative cu
forță juridică superioară care au stat la baza emiterii actului contestat,
astfel încât nu a fost argumentat cazul bine justificat reținut de instanța de
fond.
Recurentul a susținut
că instanța de fond a indicat greșit articolele de lege la care s-a raportat,
în drept fiind vorba despre art. 4 lit. b) din Anexa 1 și de art. 23 pct. 5 din
O.U.G. nr. 195/2002, arătând că textele de lege reținute de instanța de fond nu
reprezintă acte cu forță juridică superioară, care au fost încălcate la
emiterea ordinului contestat.
Totodată, recurentul
a motivat că nu este îndeplinită în cauză nici condiția pagubei iminente,
instanța de fond analizând autorizarea instructorilor auto din perspectiva
noilor condiții impuse de ordin, sub aspectul pagubei iminente, în condițiile
în care orice investiție realizată de către instructorii auto profită
desfășurării propriilor activități.
S-a susținut că noile
condiții impuse de ordinul contestat nu pot fi calificate ca fiind prejudiciu
material, din moment ce aceste investiții se constituie într-o bază materială
necesară și utilă continuării activității desfășurate de instructorii auto,
instituite tocmai în acest scop.
Procedura de
soluționare a recursului
3.1. Cu privire la
examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în
cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost
analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de
ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493
alin. (4) Noul C. proc. civ.
Recurentul Ministerul
Transporturilor a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului
întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că în cauză
recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru și nu i-a fost
comunicată hotărârea prin care a fost soluționată această cerere.
A arătat că nu a
achitat taxa de timbru în dosarul de recurs, în considerarea faptului că a învestit
instanța cu soluționarea cererii de reexaminare.
3.2 Cu privire la
incidența în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și 2 din O.U.G. nr.
80/2013.
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că
recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost înștiințat cu privire la
necesitatea achitării taxei de timbru datorată în cauză.
Înalta Curte reține
că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013,
recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se
invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct.
1 - 7 C. proc. civ., iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) teza finală,
în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept
material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu
100 RON.
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că
recurentul a invocat în motivele de recurs atât dispozițiile art. 488 alin. (1)
pct. 6, cât și pct. 8 C. proc. civ., rezultând faptul că cererea de recurs
trebuia a fi timbrată cu suma de 200 RON.
3.2.1. Argumentele de
fapt și de drept relevante
Prin rezoluția din
data de 21 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat
recurentului faptul că, sub sancțiunea nulității cererii, are obligația, ca în
termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să depună taxa de timbru
datorată, în cuantum de 200 RON, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) și
(2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluționarea căii de atac formulate.
La data de 3 martie
2014, recurentul Ministerul Transporturilor a depus cerere de reexaminare a
taxei judiciare stabilită pentru soluționarea recursului formulat.
La data de 20 martie
2014 a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare formulată de
recurentul Ministerul Transporturilor, în sensul respingerii acesteia, iar, cu
ocazia comunicării raportului întocmit în cauză cu privire la admisibilitatea
recursului declarat, s-a reținut faptul că taxa judiciară datorată de
Ministerul Transporturilor nu a fost depusă.
Având în vedere
faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform
prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de
dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 197 din Noul C.
proc. civ. și va constata nul recursul formulat.
3.2.2. Soluția
instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va
anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
formulat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 1 din 14
ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și
fiscal.
Definitivă. Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 octombrie 2014.
Procesat de GGC - MI