ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 1 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.C.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, așa cum a fost precizată. Instanța a dispus suspendarea executării Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013, Anexa 1, până la pronunțarea instanței de fond. A fost respinsă cererea de suspendare în privința celorlalte dispoziții ale Ordinului și instanța a luat act că reclamantul B.C.V. a renunțat la judecata capătului de cerere privind anularea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013.

2. Cererea de recurs 2.1. Motivele de casare Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Transporturilor, criticând soluția instanței de fond ca nelegală. Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată pe baza unor motive contradictorii și străine de natura cauzei, cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ., ca temei juridic al motivelor formulate. 2.2. Principalele argumente invocate Recurentul a susținut că instanța de fond nu a identificat aparentul conflict între normele cuprinse în Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 733/2013 și actele normative cu forță juridică superioară care au stat la baza emiterii actului contestat, astfel încât nu a fost argumentat cazul bine justificat reținut de instanța de fond.

Recurentul a susținut că instanța de fond a indicat greșit articolele de lege la care s-a raportat, în drept fiind vorba despre art. 4 lit. b) din Anexa 1 și de art. 23 pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, arătând că textele de lege reținute de instanța de fond nu reprezintă acte cu forță juridică superioară, care au fost încălcate la emiterea ordinului contestat. Totodată, recurentul a motivat că nu este îndeplinită în cauză nici condiția pagubei iminente, instanța de fond analizând autorizarea instructorilor auto din perspectiva noilor condiții impuse de ordin, sub aspectul pagubei iminente, în condițiile în care orice investiție realizată de către instructorii auto profită desfășurării propriilor activități.

S-a susținut că noile condiții impuse de ordinul contestat nu pot fi calificate ca fiind prejudiciu material, din moment ce aceste investiții se constituie într-o bază materială necesară și utilă continuării activității desfășurate de instructorii auto, instituite tocmai în acest scop. 3. Procedura de soluționare a recursului 3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Recurentul Ministerul Transporturilor a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că în cauză recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru și nu i-a fost comunicată hotărârea prin care a fost soluționată această cerere. A arătat că nu a achitat taxa de timbru în dosarul de recurs, în considerarea faptului că a învestit instanța cu soluționarea cererii de reexaminare. 3.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și 2 din O.U.G. nr. 80/2013. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost înștiințat cu privire la necesitatea achitării taxei de timbru datorată în cauză.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ., iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) teza finală, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că recurentul a invocat în motivele de recurs atât dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cât și pct. 8 C. proc.

civ., rezultând faptul că cererea de recurs trebuia a fi timbrată cu suma de 200 RON. 3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin rezoluția din data de 21 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat recurentului faptul că, sub sancțiunea nulității cererii, are obligația, ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să depună taxa de timbru datorată, în cuantum de 200 RON, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluționarea căii de atac formulate. La data de 3 martie 2014, recurentul Ministerul Transporturilor a depus cerere de reexaminare a taxei judiciare stabilită pentru soluționarea recursului formulat.

La data de 20 martie 2014 a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare formulată de recurentul Ministerul Transporturilor, în sensul respingerii acesteia, iar, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză cu privire la admisibilitatea recursului declarat, s-a reținut faptul că taxa judiciară datorată de Ministerul Transporturilor nu a fost depusă. Având în vedere faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 197 din Noul C. proc. civ. și va constata nul recursul formulat. 3.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc.

civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 1 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI