ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3731/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 390/CA din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța a fost admisă cererea reclamantului B.V. și a fost dispusă suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de pârât, până la soluționarea acțiunii pe fond. 2. Cererea de recurs 2.1. Motivele de casare Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Transporturilor, criticând soluția instanței de fond ca nelegală. Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată pe baza unor motive contradictorii și străine de natura cauzei, cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc.

civ., ca temei juridic al motivelor formulate. 2.2. Principalele argumente invocate Recurentul a susținut că instanța de fond nu a identificat aparentul conflict între normele cuprinse în Ordinul M.T. nr. 733/2013 și actele normative cu forță juridică superioară care au stat la baza emiterii actului contestat, astfel încât nu a fost argumentat cazul bine justificat reținut de instanța de fond. Recurentul a susținut că raportarea instanței de fond la dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 este total nefondată. Se arată că dispozițiile avute în vedere de instanța de fond conțin reglementări generale privitoare la persoana fizică autorizată, fără a interzice, în mod explicit, ca în anumite domenii de activitate, să se impună o anumită formă de organizare a activității prin norme specifice.

S-a arătat că rezultă cu evidență faptul că aceste condiții impuse prin dispozițiile contestate în cauză privesc aspecte ce țin de oportunitatea și nu de legalitatea acestora, iar rațiunea privind oportunitate demersului administrativ nu poate fi cenzurat de instanța de judecată. Totodată, recurentul a motivat că nu este îndeplinită în cauză nici condiția pagubei iminente, întrucât reclamantul s-a mulțumit să facă doar afirmația că în eventualitatea în care nu va fi autorizat, va fi pus în imposibilitatea de a profesa, fără a aduce și dovezi în susținerea afirmației. 3. Procedura de soluționare a recursului 3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc.

civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ. Ministerul Transporturilor a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că în cauză, recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru și nu i-a fost comunicată hotărârea prin care a fost soluționată această cerere. A arătat că nu a achitat taxa de timbru în dosarul de recurs, în considerarea faptului că a învestit instanța cu soluționarea cererii de reexaminare. 3.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 80/2013. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost înștiințat cu privire la necesitatea achitării taxei de timbru datorată în cauză. Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ., iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) teza finală, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că recurentul a invocat în motivele de recurs atât dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cât și pct. 8 C. proc. civ., rezultând faptul că cererea de recurs trebuia a fi timbrată cu suma de 200 RON. 3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că în mod corect s-a reținut în raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, faptul că prin motivele de recurs s-a invocat scutirea de la plata taxelor judiciare, cerere care este în competența completului învestit cu soluționarea căii de atac formulată în cauză și se soluționează potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (3) din O.U.G.

nr. 80/2013. Prin Încheierea de ședință a completului de filtru, din data de 10 martie 2014, a fost analizată cererea de scutire de la plata taxelor judiciare formulată de recurent, cerere care a fost respinsă, fiind menținută obligația de a se achita taxa judiciară datorată pentru soluționarea căii de atac formulate. La data de 14 martie 2014 a fost comunicat recurentului faptul că, sub sancțiunea nulității cererii, are obligația, ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să depună taxa de timbru datorată în cuantum de 200 RON, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluționarea căii de atac formulate. Ulterior a fost comunicat recurentului raportul întocmit în cauză, în care s-a menționat faptul că cererea de scutire de la plata taxelor judiciare a fost respinsă, fiind menținută obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.

Din actele depuse la dosar s-a constatat că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a măsurii dispuse cu privire la scutirea de la plata taxelor solicitată, conform art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 ori cerere de reexaminare a taxelor judiciare de timbru, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013. Având în vedere faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 197 din Noul C. proc. civ. și va constata nul recursul formulat. 3.2.2. Asupra cererii de intervenție depusă de C.O.T.A.R. La dosarul de recurs a fost depusă cererea de intervenție accesorie în sprijinul Ministerului Transporturilor de C.O.T.A.R..

Având în vedere faptul că în procedura regularizării cererii de recurs s-au constatat lipsuri ale căii de atac formulate, care nu au fost complinite de recurent până la data analizării admisibilității cererii de recurs, având în vedere soluția de constatare a recursului nul, atunci cererea de intervenție formulată în cauză va fi respinsă de completul de filtru, ca fiind lipsită de interes. 3.2.3. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) raportate la dispozițiile art. 197 din Noul C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul Ministerului Transporturilor formulată de C.O.T.A.R., ca fiind lipsită de interes. Constată nul recursul formulat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 390/CA din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI