ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3731/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 390/CA din 16

decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța a fost admisă cererea reclamantului

B.V. și a fost dispusă suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de

pârât, până la soluționarea acțiunii pe fond.

2.1. Motivele de

casare

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Transporturilor,

criticând soluția instanței de fond ca nelegală.

Recurentul a susținut

că hotărârea instanței de fond a fost dată pe baza unor motive contradictorii

și străine de natura cauzei, cu aplicarea greșită a normelor de drept material,

fiind indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc.

civ., ca temei juridic al motivelor formulate.

2.2. Principalele

argumente invocate

Recurentul a susținut

că instanța de fond nu a identificat aparentul conflict între normele cuprinse

în Ordinul M.T. nr. 733/2013 și actele normative cu forță juridică superioară care

au stat la baza emiterii actului contestat, astfel încât nu a fost argumentat

cazul bine justificat reținut de instanța de fond.

Recurentul a susținut

că raportarea instanței de fond la dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 este total

nefondată. Se arată că dispozițiile avute în vedere de instanța de fond conțin

reglementări generale privitoare la persoana fizică autorizată, fără a

interzice, în mod explicit, ca în anumite domenii de activitate, să se impună o

anumită formă de organizare a activității prin norme specifice.

S-a arătat că rezultă

cu evidență faptul că aceste condiții impuse prin dispozițiile contestate în

cauză privesc aspecte ce țin de oportunitatea și nu de legalitatea acestora,

iar rațiunea privind oportunitate demersului administrativ nu poate fi cenzurat

de instanța de judecată.

Totodată, recurentul

a motivat că nu este îndeplinită în cauză nici condiția pagubei iminente,

întrucât reclamantul s-a mulțumit să facă doar afirmația că în eventualitatea

în care nu va fi autorizat, va fi pus în imposibilitatea de a profesa, fără a

aduce și dovezi în susținerea afirmației.

soluționare a recursului

3.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost

analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de

ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) Noul C. proc. civ.

Ministerul

Transporturilor a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului

întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că în cauză,

recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru și nu i-a fost

comunicată hotărârea prin care a fost soluționată această cerere.

A arătat că nu a

achitat taxa de timbru în dosarul de recurs, în considerarea faptului că a

învestit instanța cu soluționarea cererii de reexaminare.

3.2 Cu privire la

incidența în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.

80/2013.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că

recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost înștiințat cu privire la

necesitatea achitării taxei de timbru datorată în cauză.

Înalta Curte reține

că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013,

recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se

invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct.

1 - 7 C. proc. civ., iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) teza finală,

în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept

material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu

100 RON.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că

recurentul a invocat în motivele de recurs atât dispozițiile art. 488 alin. (1)

pct. 6, cât și pct. 8 C. proc. civ., rezultând faptul că cererea de recurs

trebuia a fi timbrată cu suma de 200 RON.

3.2.1. Argumentele de

fapt și de drept relevante

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că în mod corect s-a reținut în

raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, faptul că

prin motivele de recurs s-a invocat scutirea de la plata taxelor judiciare,

cerere care este în competența completului învestit cu soluționarea căii de

atac formulată în cauză și se soluționează potrivit dispozițiilor art. 43 alin.

(3) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Încheierea de

ședință a completului de filtru, din data de 10 martie 2014, a fost analizată

cererea de scutire de la plata taxelor judiciare formulată de recurent, cerere

care a fost respinsă, fiind menținută obligația de a se achita taxa judiciară

datorată pentru soluționarea căii de atac formulate.

La data de 14 martie

2014 a fost comunicat recurentului faptul că, sub sancțiunea nulității cererii,

are obligația, ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să

depună taxa de timbru datorată în cuantum de 200 RON, în raport de prevederile

art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluționarea căii de

atac formulate.

Ulterior a fost

comunicat recurentului raportul întocmit în cauză, în care s-a menționat faptul

că cererea de scutire de la plata taxelor judiciare a fost respinsă, fiind

menținută obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.

Din actele depuse la

dosar s-a constatat că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a măsurii

dispuse cu privire la scutirea de la plata taxelor solicitată, conform art. 43

alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 ori cerere de reexaminare a taxelor judiciare

de timbru, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Având în vedere

faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform

prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 197 din Noul C.

proc. civ. și va constata nul recursul formulat.

3.2.2. Asupra cererii

de intervenție depusă de C.O.T.A.R.

La dosarul de recurs

a fost depusă cererea de intervenție accesorie în sprijinul Ministerului

Transporturilor de C.O.T.A.R..

Având în vedere

faptul că în procedura regularizării cererii de recurs s-au constatat lipsuri

ale căii de atac formulate, care nu au fost complinite de recurent până la data

analizării admisibilității cererii de recurs, având în vedere soluția de

constatare a recursului nul, atunci cererea de intervenție formulată în cauză

va fi respinsă de completul de filtru, ca fiind lipsită de interes.

3.2.3. Soluția instanței

de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) raportate la dispozițiile art. 197 din

Noul C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) și alin. (3)

C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

intervenție accesorie în interesul Ministerului Transporturilor formulată de

C.O.T.A.R., ca fiind lipsită de interes.

Constată nul recursul

formulat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 390/CA din 16

decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și

fiscal.

Definitivă. Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI