ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1707/2016
Asupra camei civile de fată,
constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba lulia, la data de 10
decembrie 2014, sub nr. x/176/2014,
reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B.,
C., D., E., Uniunea Artiștilor Plastici din România și F., solicitând
ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea
acestora la plata sumei de 100.000 RON reprezentând prejudiciu creat, precum și
a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost indicate prevederile
art. 253 și art. 1357 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la
data de 13 martie 2015 pârâții au invocat excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Alba lulia și excepția netimbrării.
De asemenea, pârâții au formulat cerere reconvențională, solicitând
obligarea reclamantului la plata sumei de 600.000 RON, cu titlul de despăgubiri
civile pentru prejudiciul civil produs prin vătămarea dreptului la denumire
și a dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii înregistrate
„Uniunea Artiștilor Plastici din România”, precum și obligarea reclamantului
la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au invocat dispozițiile
art. 1381 alin. (1) din noul C. civ. și art. 1385 din noul C. civ.
Prin sentința civilă
nr. 2023 din 11 septembrie 2015, Judecătoria Alba lulia
a admis excepția necompetenței
teritoriale invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a constatat, față
de obiectul acțiunii - răspundere civilă delictuală, că
este competentă conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanța
de la locui săvârșirii faptei și potrivit art. 107 alin. (1) C.
proc. civ. este competentă și instanța de la sediul pârâtului, și
cum, presupusele fapte au fost săvârșite pe site-ul www.uap.ro, precum
și faptul că pârâta Uniunea Artiștilor Plastici - România își
are sediul în București, sectorul 1, dosarul a fost trimis spre competentă
soluționare Judecătoriei sector 1 București.
Prin cererea de chemare în judecată
formulată în Dosarul nr. x/176/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei
Alba lulia,
la 14
ianuarie 2015, reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici, prin reprezentant legal
A. a chemat în judecată pârâții: Uniunea Artiștilor Plastici din
România - București, B. și F., solicitând obligarea pârâților în
solidar la plata sumei de 5.000 RON reprezentând prejudiciul creat, obligarea pârâților
la plata în solidar a cheltuielilor de judecată, să fie obligată
pârâta să șteargă comunicatul defăimător la adresa reclamantei
de pe site-ul www.uap.ro și să posteze o formulă reparatorie față
de informațiile defăimătoare îndreptate împotriva reclamantei.
De asemenea, a solicitat să
se constate lipsa dovezii de reprezentant legal al numitului B., să se constate
lipsa calității de angajat a reclamantei pentru numita F. pentru a adresa
semna și ștampila cereri de modificări constitutive în numele reclamantei,
de a formula adrese în numele reclamantei către instituțiile statului
și cereri de anulare a actelor reclamantei, să se constate lipsa unui
contract legal încheiat cu pârâta Uniunea Artiștilor Plastici din România în
perioada 2013-2014, perioadă în care a reprezentat în instanță atât
interesele pârâtei, cât și interesele reclamantei fără a avea mandat
legal în acest sens, să înceteze orice acțiune de chemare în judecată
a reclamantei.
În drept, a invocat art. 253
alin. (4) din noul C. civ. și art. 1357 din noul C. civ., respectiv răspunderea
civilă delictuală.
Prin cererea precizatoare depusă
la data de 30 ianuarie 2015, reclamanta a arătat ca valoarea despăgubirilor
este de 15.000 RON pentru pârâta U.A.R. și câte 5.000 RON în solidar pentru
pârâții persoane fizice.
Prin întâmpinare, pârâții
au invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția litispendenței
și conexității și excepția autorității de lucru
judecat și respingerea pe fond a cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință
din data de 18 noiembrie 2015, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția
conexității și a dispus conexarea Dosarului nr. x/176/2015 la Dosarul
nr. x/299/2015 al Judecătoriei sector 1 București, cu prim termen de judecată
la data de 08 decembrie 2015.
Prin sentința civilă
nr. 23648 din 08 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015,
Judecătoria sectorului 1 București
a admis excepția necompetenței
sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, unde a fost înregistrată sub nr. x/3/2016.
În ședința publică
din data de 24 martie 2016, tribunalul a invocat excepția necompetenței
funcționale a completului specializat în dreptul proprietății intelectuale,
iar prin încheierea din 31 martie 2016, s-a admis excepția necompetenței
funcționale a completului FPI-3, fiind declinată competența de soluționare
a cauzei către un complet civil de drept comun.
Prin sentința civilă
nr. 715 din 23 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția
a IV-a civilă,
instanța
a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de
consecință, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație
și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Pentru a hotărî astfel,
tribunalul a reținut ca a
fost învestit cu o cerere principală ce are ca obiect răspunderea civilă
delictuală a pârâților pentru fapta ilicită ce constă în postarea
pe un site a unor afirmații apreciate ca fiind de natură să aducă
atingere dreptului reclamantului la imagine și demnitate. Temeiul invocat este
art. 1357 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală.
În drept, potrivit art. 113 alin.
(1) pct. 9 C. proc. civ., în afara de instanța în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța
în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau
s-a produs prejudiciul, în cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă
ilicită”.
Conform art 116 C. proc. civ.,
reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente,
iar raportat la art. 107 și art. 113 pct. 9 C. proc. civ., instanța a
reținut că urmare a exercitării dreptului de opțiune al reclamanților,
a devenit competentă teritorial o singură instanță, cea aleasă
de reclamant pentru a deduce judecății situația litigioasă.
Mai mult, potrivit art. 123
alin. (1) C. proc. civ., „cererile accesorii, adiționale, precum și cele
incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală,
chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei
instanțe judecătorești”.
Față de motivele de fapt
și temeiul de drept invocat de reclamanți (având în vedere toate capetele
de cerere cu care instanța a fost învestită prin declinare, respectiv
conexare), instanța a arătat că în cauză competența teritorială
aparține instanțelor din Alba Iulia.
Învestită cu soluționarea
conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că,
în cauză, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei
Alba Iulia, pentru considerentele ce succed:
Conform dispozițiilor
art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce
la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își
are sediul pârâtul.
În speță, reclamanții
invocă întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, indicând
dispozițiile art. 1357 C. civ., ceea ce determină incidența art.
113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Conform acestor dispoziții, în afară
de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este competentă instanța
în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau
s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă
competente.
În aplicarea prevederilor mai sus
citate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc
dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului,
instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită
și mstanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanțe
sunt deopotrivă competente să judece pricina.
Or, reclamanții au introdus
ambele cereri de chemare în judecată la Judecătoria Alba lulia și,
prin alegerea astfel făcută, această instanța a devenit competentă
teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate
cu prevederile art. 116 C. proc. civ., fixând în mod definitiv competența teritorială
în favoarea instanței de la locul săvârșirii faptei ilicite.
Față de considerentele
reținute, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei
Alba lulia, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba lulia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 29 septembrie 2016.