ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2016

Decizia nr. 1707/2016 Asupra camei civile de fată, constată următoarele; Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba lulia, la data de 10 decembrie 2014, sub nr. x/176/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E., Uniunea Artiștilor Plastici din România și F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 100.000 RON reprezentând prejudiciu creat, precum și a cheltuielilor de judecată. În drept, au fost indicate prevederile art. 253 și art. 1357 C. civ. Prin întâmpinarea depusă la data de 13 martie 2015 pârâții au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alba lulia și excepția netimbrării.

De asemenea, pârâții au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 600.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudiciul civil produs prin vătămarea dreptului la denumire și a dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii înregistrate „Uniunea Artiștilor Plastici din România”, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au invocat dispozițiile art. 1381 alin. (1) din noul C. civ. și art. 1385 din noul C. civ. Prin sentința civilă nr. 2023 din 11 septembrie 2015, Judecătoria Alba lulia a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat, față de obiectul acțiunii - răspundere civilă delictuală, că este competentă conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanța de la locui săvârșirii faptei și potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. este competentă și instanța de la sediul pârâtului, și cum, presupusele fapte au fost săvârșite pe site-ul www.uap.ro, precum și faptul că pârâta Uniunea Artiștilor Plastici - România își are sediul în București, sectorul 1, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1 București.

Prin cererea de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. x/176/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Alba lulia, la 14 ianuarie 2015, reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici, prin reprezentant legal A. a chemat în judecată pârâții: Uniunea Artiștilor Plastici din România - București, B. și F., solicitând obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 5.000 RON reprezentând prejudiciul creat, obligarea pârâților la plata în solidar a cheltuielilor de judecată, să fie obligată pârâta să șteargă comunicatul defăimător la adresa reclamantei de pe site-ul www.uap.ro și să posteze o formulă reparatorie față de informațiile defăimătoare îndreptate împotriva reclamantei.

De asemenea, a solicitat să se constate lipsa dovezii de reprezentant legal al numitului B., să se constate lipsa calității de angajat a reclamantei pentru numita F. pentru a adresa semna și ștampila cereri de modificări constitutive în numele reclamantei, de a formula adrese în numele reclamantei către instituțiile statului și cereri de anulare a actelor reclamantei, să se constate lipsa unui contract legal încheiat cu pârâta Uniunea Artiștilor Plastici din România în perioada 2013-2014, perioadă în care a reprezentat în instanță atât interesele pârâtei, cât și interesele reclamantei fără a avea mandat legal în acest sens, să înceteze orice acțiune de chemare în judecată a reclamantei. În drept, a invocat art. 253 alin. (4) din noul C. civ.

și art. 1357 din noul C. civ., respectiv răspunderea civilă delictuală. Prin cererea precizatoare depusă la data de 30 ianuarie 2015, reclamanta a arătat ca valoarea despăgubirilor este de 15.000 RON pentru pârâta U.A.R. și câte 5.000 RON în solidar pentru pârâții persoane fizice. Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția litispendenței și conexității și excepția autorității de lucru judecat și respingerea pe fond a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2015, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția conexității și a dispus conexarea Dosarului nr. x/176/2015 la Dosarul nr. x/299/2015 al Judecătoriei sector 1 București, cu prim termen de judecată la data de 08 decembrie 2015. Prin sentința civilă nr. 23648 din 08 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde a fost înregistrată sub nr. x/3/2016. În ședința publică din data de 24 martie 2016, tribunalul a invocat excepția necompetenței funcționale a completului specializat în dreptul proprietății intelectuale, iar prin încheierea din 31 martie 2016, s-a admis excepția necompetenței funcționale a completului FPI-3, fiind declinată competența de soluționare a cauzei către un complet civil de drept comun.

Prin sentința civilă nr. 715 din 23 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca a fost învestit cu o cerere principală ce are ca obiect răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru fapta ilicită ce constă în postarea pe un site a unor afirmații apreciate ca fiind de natură să aducă atingere dreptului reclamantului la imagine și demnitate. Temeiul invocat este art. 1357 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală.

În drept, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afara de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, în cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită”. Conform art 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar raportat la art. 107 și art. 113 pct. 9 C. proc. civ., instanța a reținut că urmare a exercitării dreptului de opțiune al reclamanților, a devenit competentă teritorial o singură instanță, cea aleasă de reclamant pentru a deduce judecății situația litigioasă. Mai mult, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc.

civ., „cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești”. Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamanți (având în vedere toate capetele de cerere cu care instanța a fost învestită prin declinare, respectiv conexare), instanța a arătat că în cauză competența teritorială aparține instanțelor din Alba Iulia. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Alba Iulia, pentru considerentele ce succed: Conform dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul. În speță, reclamanții invocă întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, indicând dispozițiile art. 1357 C. civ., ceea ce determină incidența art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Conform acestor dispoziții, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este competentă instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În aplicarea prevederilor mai sus citate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și mstanța în raza căreia s-a produs prejudiciul.

Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina. Or, reclamanții au introdus ambele cereri de chemare în judecată la Judecătoria Alba lulia și, prin alegerea astfel făcută, această instanța a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul săvârșirii faptei ilicite. Față de considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Alba lulia, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba lulia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2016.