ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2016

Decizia

nr.

1745/2016

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele

SC B. SA a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere de recurs împotriva Deciziei civile nr. 1198/A din data de 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2013 sub nr. x/107/2013 pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA și SC C. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 350.000 euro daune materiale și 100.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 83/COM din 11 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/107/2013, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că litigiul nu este guvernat de dispozițiile legale incidente în materia protecției consumatorului, întrucât reclamanta nu a fost parte în contractul din 2005, iar calitatea de consumator este netransmisibilă, apreciindu-se că este aplicabilă regula generală conform căreia competența de soluționare revine instanței de la sediul pârâtei. Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 05 decembrie 2013 sub nr. x/3/2013.

Prin sentința civilă nr. 6286 din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și SC C. SA, fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 6.676 lei reprezentând onorariul de avocat către pârâta SC B. SA și a sumei de 10.826 lei reprezentând onorariul de avocat și onorariul de expert către pârâta SC C. SA.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A.

Prin Decizia civilă nr. 1198/A din data de 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta A., împotriva sentinței civile nr. 6286 din 11 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimatele SC B. SA și SC C. SA. A fost anulată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre judecare instanței competente, respectiv Tribunalului Alba.

Împotriva Deciziei civile nr. 1198/A din data de 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs SC B. SA solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București în vederea soluționării apelului.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor:

Recurenta se raportează la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. arătând că, deși instanța de apel consideră că intimata-reclamantă este terț față de contractul de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2005, încheiat între pârâta SC B. SA în calitate de vânzător și consumatorul Cândea Gavril, prin prisma faptului că intimata-reclamantă a invocat dispozițiile O.G. nr. 21/1992, chiar dacă tot în legătură cu contractul față de care intimata-reclamantă este terț, totuși de această dată operează regula de competență prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8, respectiv instanța de la domiciliul consumatorului.

Se mai susține că, deși instanța de apel consideră că nu se poate încălca principiul disponibilității, totuși la aplicarea regulii de competență nu are în vedere cadrul procesual și temeiul juridic invocat de intimata-reclamantă, așa cum nu are în vedere nici faptul că raportat la recurentă, în lipsa coparticipării procesuale, indiferent de temeiul juridic invocat de intimata-reclamantă, instanța competentă teritorial este cea din București.

În concluzie, apreciază recurenta că decizia atacată cuprinde motive contradictorii ce au condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Înalta Curte, analizând criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect Decizia civilă nr. 1198/A din 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost admis apelul formulat de apelanta A., împotriva sentinței civile nr. 6286 din 11 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimatele SC B. SA și SC C. SA, a fost anulată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre judecare instanței competente, respectiv Tribunalul Alba.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Acest motiv de recurs poate fi invocat atunci

când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Teza avansată de recurentă este aceea că decizia ar conține motive contradictorii relativ la motivarea instanței cu privire la instanța competentă să soluționeze în fond prezentul litigiu.

Motivele contradictorii pot fi dovedite de existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție decât cea cuprinsă în dispozitiv.

Analizând considerentele instanței cu privire la aspectul criticat se observă că instanța de apel a analizat susținerile părților reținând în mod legal că Tribunalul Alba este instanța competentă teritorial să soluționeze în fond cauza prin raportare la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care, în afara instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai este competentă și instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor. Reținând și argumentând acest temei legal instanța de apel a dispus anularea sentinței Tribunalului București și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Alba. Așadar considerentele deciziei susțin dispozitivul, prin urmare nu se poate reține o contradictorialitate între cele două părți ale hotărârii judecătorești.

Faptul că instanța de apel a reluat susținerile părților în considerente și a analizat toate aspectele privind competența teritorială raportat la dispozițiile contractuale și textele de lege aplicabile, nu înseamnă că rezultatul demersului se constituie într-o motivare contradictorie atâta timp cât rezultă din considerente elementele esențiale care au stat la baza pronunțării hotărârii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 pct. 6 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

recurenta - pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 1198/A din 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2016.