ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2018

Ședința publică din data de 25 aprilie 2018

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 10.09.2015 sub nr. x/2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A., D. (România) și D. NV, au solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzei inserate în contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x/27.05.2008 la art. 5.1. lit. c); să constate nulitatea absolută a acestei clauze; să dispună eliminarea din contract a acestei clauze contractuale; să oblige pârâtele să restituie sumele încasate cu titlu de comision de administrare/risc, sume actualizate până la data plății efective precum și dobânzile legale aferente acestor sume, dobânzi calculate de la data la care a fost achitat comisionul de administrare/risc până la data restituirii lor efective, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1902/3.03.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 3707/2016 din 16 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S.A. și, pe cale de consecință a respins cererea formulată de reclamanții A. și B. împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins ca nefondată cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D. NV, fiind obligați reclamanții la plata către pârâte a sumei de 2.660 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 849 din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 3707/2016 din 16 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

La data de 6 iunie 2017, reclamanții A. și B. au formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 849 din 4 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, iar la data de 7 august 2017 au depus motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 21 februarie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenții-reclamanți au indicat în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

În ceea ce privește admisibilitatea căii de atac a recursului, recurenții apreciază că acest aspect este justificat în raport cu dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial al Românie, Partea I nr. 582 din 20 iulie 2017, ce a constatat neconstituționalitatea sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 iei inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În acest context, recurenții consideră că decizia Curții Constituționale este definitivă și obligatorie de la data publicării, respectiv 20 iulie 2017 și își produce efectele și asupra hotărârii atacate, întrucât termenul de recurs expiră la data de 7 august 2017, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, însă, fără a produce efecte retroactive, aceasta trebuie aplicată de la data publicării sale în toate litigiile în care hotărârea judecătorească ce tranșează litigiul nu a devenit definitivă.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenții apreciază că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, acest motiv de recurs fiind subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La termenul din data de 25 aprilie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilității căii de atac și a reținut următoarele:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 849 din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Hotărârea atacată este pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, respectiv cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5.1. lit. c) din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x/27.05.2008, creditul ipotecar fiind în valoare de 170.000 euro. Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, calculată conform art. 98 C. proc. civ. se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (765.000 RON, reprezentând echivalentul în RON a 170.000 euro la cursul de schimb afișat de B.N.R. la data formulării recursului.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 4 mai 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate ale Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 849 din 4 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.