ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2017

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în dosar civil nr. x/3/2012 al Tribunalului București, la data de 18 decembrie 2012, reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se dispună:

- interzicerea producerii, distribuirii, comercializării, publicității și oricăror acte de folosință în activitatea comercială, precum și retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semne identice sau similare cu marca "Uniunea Artiștilor Plastici", precum și interzicerea furnizării oricăror servicii sub această marcă, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 euro/zi de întârziere, iar, în subsidiar, plata amenzii civile maxime/zi de întârziere, prevăzute de art. 5803 C. proc. civ.;

- obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile create reclamantei prin contrafacerea mărcii sale, estimate provizoriu la suma de 10.

000 RON, reprezentând daune materiale, precum și la plata de despăgubiri morale, aferente actelor de folosință fără drept a unor semne identice cu marca reclamantei;

Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu promovarea prezentului dosar.

În motivare cererii, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii în contrafacere, întrucât Uniunea Artiștilor Plastici este titulara mărcii combinate (text și semn) "Uniunea Artiștilor Plastici din România" ("Marca"), înregistrată în Registrul Mărcilor sub nr. X, având durată de protecție până la data 05 octombrie 2020 (anexa 1).

Cu privire la situația de fapt și prezentarea actelor de contrafacere săvârșite de către pârât, s-au învederat următoarele:

În ciuda excluderii sale din UAP la data de 31 martie 2012 și în ciuda somației adresate acestuia în sensul de a pune capăt tuturor acțiunilor prin care folosește Marca fără consimțământul reclamantei, dl. A. a continuat să încalce legea, Statutul Filialei, al UAP și să încalce drepturile reclamantei prin următoarele fapte, de natură a atrage răspunderea sa.

a) A pus stăpânire în mod abuziv și ilegal pe activitatea Filialei și a deturnat-o de la scopul său legal, prin înlăturarea abuzivă a conducerii legal alese a Filialei și recunoscute de UAP, prin deschiderea unei perioade de "înscriere" în Filială, cu de la sine putere, inclusiv pentru persoane care nu sunt artiști plastici recunoscuți de UAP, ca și cum aceasta ar fi o nouă asociație creată de pârât, când, în realitate, acesta s-a folosit de Marca reclamantei și de filiala sa pentru a-și presta activitatea în domeniul artelor plastice. Pârâtul a săvârșit toate aceste ilegalități fără a avea documentele societare originale și ștampila istorică a Filialei, care se află în posesia conducerii legale a Filialei, recunoscută de UAP. Concluzia logică este că pârâtul s-a folosit de înscrisuri și declarații false pentru a obține înregistrarea modificării statutului Filialei și a denumirii acesteia;

b) A continuat să își aroge funcția de Președinte al Filialei, să solicite și să obțină modificarea denumirii Filialei în "Uniunea Artiștilor Plastici Alba" în iunie 2012, încălcând astfel în mod flagrant dreptul la marcă al reclamantei;

Astfel, la data de 20 august 2012, prin încheierea nr. 1592/CC/2012 din Dosarul nr. x/176/2012 au fost înregistrate în Registrul asociațiilor și fundațiilor al Tribunalului Alba modificările privitoare la denumire, adoptate prin Hotărârea Adunării Generale a membrilor Filialei din data de 30 iunie 2012.

c) În luna mai 2012, prin intermediul unui interviu acordat în ziarul B, dl. A. a difuzat în presă informații potrivit cărora la Alba Iulia ar exista o nouă Uniune a Artiștilor Plastici din România, intitulată UAP Alba, diferită de UAP care ar fi înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București și Registrul Național al Organizațiilor Non-Guvernamentale la data de 16 martie 2010 sub nr. Z/2010. De asemenea, dl. A. a afirmat tot în cadrul interviului că și membrii UAP Alba se bucură de beneficiile conferite inițial prin Legea nr. 8/1996 doar membrilor UAP (implicit și membrilor Filialei, recunoscuți de UAP).

În realitate însă, UAP este unică și o altă entitate cu această denumire nu mai poate fi constituită în mod legal și să și dobândească utilitate publică. Astfel, numai membrii UAP se pot bucura de drepturile de pensie conferite prin Legea nr. 8/1996.

d) Emiterea de adeverințe unor persoane care nu sunt membri ai UAP prin care s-a susținut în mod fals că ar fi artiști plastici înscriși într-o uniune de creație legal constituită și că ar avea drepturi de pensie, conform Legii nr. 8/1996. Reclamanta a informat deja Casa Județeană de Pensii Alba cu privire la această ilegalitate;

e) Crearea altor asociații în țară, în mai multe județe, cu denumirea de Uniunea Artiștilor Plastici, cu încălcarea gravă a Mărcii reclamantei și a legii;

f) Modificarea Certificatului de înregistrare fiscală al Filialei;

g) Ocuparea sediului Filialei fără niciun drept, atâta vreme cât A. nu este nici Președinte legal al Filialei și nici măcar membru al UAP, și interzicerea accesului membrilor UAP în acest sediu. În concret, Galeria de Artă se află în proprietatea Primăriei Alba Iulia, cu care filiala a încheiat un protocol în vederea utilizării sale, pe care pârâtul l-a încălcat atât prin aproprierea numelui Filialei și a identității acesteia, cât și prin schimbarea yalelor la ușile de intrare în Galerie, astfel încât membrii UAP să nu mai aibă acces în interiorul acesteia;

h) Organizarea de evenimente în numele așa - zisei Uniuni a Artiștilor Plastici Alba, așa cum rezultă din corespondența e-mail transmisă chiar de A. conducerii UAP la data de 25 noiembrie 2012 și din documentele atașate acesteia, printre care și un "Forum Național ONG - Domeniu Arte Vizuale"17;

i) Confecționarea și folosirea unei ștampile pentru Filială, al cărei conținut și formă nu au fost aprobate în prealabil de către conducerea Filialei și de către UAP și care conține inscripționate denumirea "Uniunea Artiștilor Plastici". Spre exemplificare, reclamanta a depus (Anexa 15) atât amprenta ștampilei folosite de pârât pentru a conferi o aparență de legalitate înscrisurilor emise de acesta, cât și amprenta ștampilelor legale ale Filialei;

j) Emiterea de înscrisuri pe care sunt inscripționate atât o denumire, cât și o siglă similară celor folosite de UAP;

k) Circularea de afișe și felicitări utilizând ștampila astfel confecționată;

l) Folosirea unui website având atât o adresă similară website-ului deținut de către UAP, cât și un conținut menit să creeze confuzie în rândul populației privind adevărata structură, conducere și activitate ale UAP;

m) Instigarea și a altor persoane la înființarea de organizații cu denumirea de Uniunea Artiștilor Plastici în diverse orașe din țară, așa cum rezultă din documentul atașat în Anexa nr. 18, care prezintă "temele" de discuție ale unui așa - zis "Forum Național ONG - Domeniu Arte Vizuale desfășurat la Alba Iulia în 24 Decembrie 2012", și pe care membrii reclamantei l-au primit prin e-mail;

n) Distribuirea pe rețeaua de socializare a informațiilor înșelătoare cu privire la UAP Alba și cu privire la pretinsul statut de utilitate publică al acesteia și emiterea de informații conform cărora și UAP Alba ar putea emite adeverințe privind calitatea de membru al unei uniuni de creatori legal constituite, cu statut de utilitate publică, în condițiile Legii nr. 8/1996, când, în realitate, numai UAP poate emite astfel de adeverințe;

o) Emiterea (și pe rețeaua de socializare, printre altele) de cereri de aderare în Uniunea Artiștilor Plastici Alba pe care să le completeze oricine ar dori să se înscrie în această organizație, chiar dacă nu sunt artiști plastici, ci au preocupări artistice în alte arii ale artei (muzicale, artele spectacolului etc.);

p) Inducerea intenționată în eroare a membrilor UAP cu domiciliul în străinătate cu privire la legalitatea UAP Alba, la pretinsul său statut de utilitate publică și cu privire la relația dintre entitatea preluată de pârât și subscrisă. Un schimb de corespondență electronică elocvent cu privire la confuzia creată și la prejudiciile aduse subscrisei este cel între un artist plastic din străinătate, membru al reclamantei - d-na C., și "clona"

reclamantei - UAP Alba, din care reiese cum membrii UAP sunt manipulați.

Cu privire la săvârșirea faptelor de contrafacere a Mărcii prin utilizarea acesteia fără consimțământul UAP și furnizarea de produse și servicii care utilizează Marca în ciuda interdicției exprese a UAP în acest sens, reclamanta a formulat o plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere prevăzută de art. 90 din Legea nr. 84/1998.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 84/1998, reclamanta are un drept exclusiv de folosire a Mărcii. Legea nr. 84/1998 prevede că actele de folosire a unei mărci, în mod identic sau similar, reprezintă o încălcare a drepturilor asupra mărcii.

În concret, faptele săvârșite de pârât se subsumează ipotezei prevăzute de art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, conform căreia "Prin contrafacerea unei mărci se înțelege realizarea sau utilizarea fără consimțământul titularului, de către terți, în activitatea comercială, a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată: Ca urmare, în cazul acțiunilor în contrafacere în care există identitate între produsele și serviciile titularului mărcii și al terțului și marca sau semnul folosit sunt identice, nu este necesară dovedirea riscului de confuzie.

În speță, domeniul de activitate al reclamantei este același cu cel al pârâtului, iar semnul și denumirea folosite de acesta pentru a-și promova produsele și serviciile sunt identice Mărcii.

Lipsa unei justificări legitime a pârâtului să utilizeze Marca.

O faptă de utilizare a Mărcii reprezintă contrafacere atunci când terțul utilizator nu are consimțământul titularului Mărcii pentru folosirea acesteia. În cazul concret, este evident că pârâtul nu are o justificare legitimă pentru a folosi Marca, deoarece reclamanta i-a interzis explicit pârâtului, printr-o notificare ce i-a fost adresată, să întreprindă orice acțiuni de încălcare a drepturilor sale, i-a cerut să distrugă toate produsele pe care a aplicat Marca, să nu mai furnizeze niciun serviciu prin folosirea Mărcii și să se abțină pe viitor de la orice astfel de acte.

Inițial, pârâtul și-a recunoscut faptele, a distrus o parte dintre produsele incriminate, a promis că va continua aceste acțiuni de distrugere, însă și-a încălcat acest angajament. Ca urmare, și după excluderea sa din UAP și după ce i s-a interzis să mai folosească Marca fără autorizare, pârâtul a persistat cu rea-credință în conduita sa nelegală.

Totodată, reclamanta a susținut că sunt întrunite și condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Potrivit art. 92 din Legea nr. 84/1998 "Pentru prejudicii cauzate prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 90, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun".

Dreptul comun la care face referire art. 92 din Legea nr. 84/1998 este C. civ., mai precis art. 998 - 999 C. civ. 1864 și art. 1357 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. Conform acestor prevederi, cel ce produce unei persoane unui prejudiciu printr-o faptă a sa trebuie să îl repare în întregime.

Condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru sancționarea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii sunt: existența unei fapte juridice ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care a cauzat prejudiciul. În cazul concret dedus judecății, aceste condiții cumulative sunt îndeplinite:

a) Fapta ilicită constă în folosirea de către dl. A. a Mărcii fără a obține în prealabil consimțământul UAP în acest sens, prin săvârșirea tuturor faptelor evocate mai sus, prin aplicarea pe ștampile, afișe, felicitări, alte produse, utilizarea aceleiași denumiri și semne din care este compusă Marca, imitarea frauduloasă a Mărcii, folosirea unor însemne quasi-identice acesteia, organizarea de evenimente și prestarea de servicii în domeniul comerțului cu opere de artă cu utilizarea Mărcii, fapte care produc confuzie atât membrilor UAP, cât și publicului larg, precum și emiterea de adeverințe privind apartenența la UAP a unor persoane care nu sunt membri UAP în vederea facilitării obținerii de către aceștia a drepturilor de pensie conform Legii nr. 8/1996.

b) Prejudiciul este în primul rând unul moral și constă în crearea unei confuzii la nivel general între înscrisurile emanate de la dl. A. - în calitate de pretins "Președinte" al Filialei, pe de-o parte, și actele oficiale emise de către UAP, precum și prin modificarea frauduloasă a denumirii Filialei și dezinformarea publicului prin intermediul presei. Astfel, prin acțiunile sale, dl. A. distruge credibilitatea Filialei și a UAP și riscă să afecteze drepturile artiștilor plastici recunoscuți și apărați de UAP în ceea ce privește aplicarea prevederilor Legii nr. 8/1996. Reclamanta a evaluat provizoriu prejudiciile morale suferite la suma de 10.000 RON.

Mai concret, în situația în care și persoane care nu sunt recunoscute de uniunile de creatori care funcționează conform legii ar putea beneficia de drepturile pentru care legiuitorul a instituit o legislație specială, există un risc considerabil ca această lege să fie modificată sau abrogată. În aceste condiții, membrii legali ai UAP ar fi prejudiciați din pricina unor fapte săvârșite de dl. A. și din cauza confuziei create între UAP și entitatea pe care dl. A. pretinde că o reprezintă - Uniunea Artiștilor Plastici Alba.

Folosirea ilegală a Mărcii de către pârât creează în mintea publicului și a consumatorilor de opere de artă o legătură între reclamantă și pârât. Această legătură s-ar traduce într-o atentă supraveghere de către titularul Mărcii UAP a produselor vândute în cadrul expozițiilor și a Galeriei de Artă, printr-o supraveghere a evenimentelor organizate, a expozițiilor, etc. Or, utilizarea ilegală a Mărcii produce prejudicii imaginii și prestigiului UAP, deoarece calitatea lucrărilor așa-zișilor membri ai Uniunii Artiștilor Plastici Alba poate fi mai slabă decât standardele normale practicate la nivelul UAP, iar evenimentele organizate de pârât sunt cu siguranță mai slabe calitativ decât cele organizate de UAP.

În plus, se creează o confuzie foarte gravă cu privire la entitatea care are dreptul de a emite adeverințe prin care se atestă calitatea de artist plastic membru al UAP în vederea acordării indemnizațiilor de pensii speciale conform Legii nr. 8/1996. Acestea sunt însă numai câteva exemple, dar prejudiciile produse reclamantei sunt mai numeroase.

Reclamanta mai susține că prejudiciul suferit este și unul material, pe care îl estimează provizoriu la suma de 10.000 RON. Acesta urmează însă a fi determinat în urma administrării unei probe cu expertiza de specialitate, care să aibă în vedere toate beneficiile realizate de pârât prin vânzarea de produse sau furnizarea de servicii sub Marca sa. În situația în care cuantumul prejudiciului nu va putea fi determinat prin intermediul unei expertize, reclamanta solicită instanței să acorde despăgubiri conform art. 14 alin. (3) din O.U.G. nr. 100/2005, reprezentând o sumă forfetară într-un cuantum proporțional cu gravitatea și consecințele faptei stabilite prin probatoriu.

c) Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă, ex re, din materialitatea faptelor, așa cum acestea au fost exemplificate.

d) Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu vinovăție și cu intenție directă, având în vedere că în urma primirii notificării reclamantei din luna iunie 2012 dl. A. cunoștea consecințele vătămătoare ale faptelor sale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, art. 90 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, art. 1357 C. civ., art. 112 și urm. și art. 274 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul A. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și, în subsidiar, ca nefondată și nelegală. Totodată, a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Astfel, s-a arătat că cererea de chemare în judecată este greșit îndreptată împotriva pârâtului întrucât folosirea mărcii UAP nu a avut loc. în scop personal, ci de Uniunea Artiștilor Plastici, persoană juridică fără scop lucrativ sau patrimonial, înființată în condițiile Legii nr. 21/1924, ca Uniune de creație, apolitică, nonprofit, cu personalitate juridică, înregistrată în Registrul Național ONG, Ministerul Justiției cu Număr Național x/1998 la categoria "Uniuni și grupări de persoane juridice înființate potrivit Legii nr. 21/1924", cu sediul Alba Iulia (Galeria de artă), al cărei președinte statutar este.

Pe fond, arată că cererea reclamantei este nefondată, întrucât nu a folosit niciodată, în niciun fel și pe niciun produs marca reclamantei; în acest sens, pârâtul solicită ca reclamanta să facă dovada folosirii mărcii.

La data de 13 iunie 2013 reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici din România a depus o completare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat următoarele:

- introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a asociației Uniunea Artiștilor Plastici, cu sediul în Alba Iulia, și a site-ului www.X.ro., cu sediul central în București, întrucât și această entitate se face vinovată de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei;

- obligarea pârâtei Uniunea Artiștilor Plastici la încetarea folosirii denumirii "Uniunea Artiștilor Plastici" în desfășurarea tuturor activităților, mai ales cele de oferire sau prestare a serviciilor sub acest semn, precum și utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate;

- De asemenea, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâților la încetarea oricăror acte de contrafacere a Mărcii sale și de utilizare a numelui comercial al reclamantei în desfășurarea activității acestora, indiferent că activitatea are natură comercială sau nu, și la remedierea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei.

În completarea faptelor de contrafacere descrise în cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că pârâta Uniunea Artiștilor Plastici i-a încălcat drepturile de proprietate intelectuală astfel:

Prin sentința civilă nr. 1223 din 13 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. x/3/2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Alba; cauza a fost înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 29 octombrie 2013.

La data de 7 ianuarie 2014, Uniunea Artiștilor Plastici Alba Iulia a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitului D., cu privire la care susține că nu poate face dovada că este președinte la o persoană juridică din România, în consecință reprezentarea convențională prin avocat este nula de drept; în susținerea excepției s-a prevalat de dispozițiile art. 80 alin. (1) și 82 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei "Uniunea Artiștilor Plastici din România", sens în care a procedat la prezentarea unui istoric al existenței entității reclamante.

La termenul de judecată din 5 februarie 2014, pârâta Uniunea Artiștilor Plastici Alba Iulia a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la ștergerea site-ului www.Y în care se prezintă eronat ca fiind asociație profesională nonprofit (O.N.G.), aceasta nefiind înregistrată ca O.N.G. la nicio instanță din România, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, iar, în subsidiar radierea Mărcii - Uniunea Artiștilor Plastici din România (U.A.P.R.) din Buletinul Oficial O.S.I.M.

La termenul de judecată din 25 iunie 2014, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale care a fost înregistrată în dosar nou format sub nr. x/107/2014; la același termen de judecată, s-a luat act de faptul că pârâtul A. și UAP Alba Iulia au renunțat la cererea privind radierea mărcii.

Prin sentința civilă nr. 571/2006 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei procedurii prealabile și a lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantului D.;

- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.

- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici din România împotriva pârâtei Uniunea Artiștilor Plastici cu sediul în Alba Iulia și, în consecință, s-a dispus interzicerea folosirii de către pârâtă a denumirii "Uniunea Artiștilor Plastici"

în desfășurarea activității acesteia.

A fost respinsă în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele:

Reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici din România a fost înființată prin Decretul nr. 266/1950.

Acest Decret stipula faptul că Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Populară Română funcționează în conformitate cu statutul adoptat în data de 20 octombrie 1950 de Conferința artiștilor din Republica Populară Română.

De la acea dată, Sindicatele Mixte de Artiști Plastici din provincie s-au dizolvat, patrimoniul acestora trecând la Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Populară Română.

Prin sentința civilă nr. 418/2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă cererea formulată de UAP Alba Iulia prin care s-a solicitat a se constata inexistența entității denumite,,Uniunea Artiștilor Plastici din România"; în motivarea acestei hotărâri, s-a reținut faptul că UAP din România urmează regimul juridic pe care l-a avut de la data înființării prin Decretul nr. 266/1950, ca persoană juridică de utilitate publică.

Funcționarea UAP din România este supusă reglementărilor speciale ale Decretului-Lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici, compozitori, creatori de film și de teatru.

S-a reținut, de asemenea, că această entitate nu trebuia să dobândească personalitate juridică, deoarece de la data înființării acest atribut nu a fost pierdut niciodată, neavând regimul juridic al unei asociații pentru a se supune dispozițiilor O.G. nr. 26/2000, astfel încât nu era necesară înregistrarea sa în registrul asociațiilor și fundațiilor.

Această sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 2490/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013.

Pârâta Uniunea Artiștilor Plastici - Alba Iulia a fost înființată prin sentința civilă nr. 1069/1998, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. x/1998 ca uniune, în baza dispozițiilor Legii nr. 21/1924 sub denumirea,,Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici."

La baza acestei sentințe, a stat un Aviz emis de către Ministerul Culturii prin care a fost avizată înființarea Uniunii Artiștilor Plastici - Filiala din Alba Iulia.

Prin încheierea nr. 1592/CC/2012, pronunțată în dosar civil nr. x/176/2012 a fost admisă cererea formulată de petenta Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici. Drept consecință, denumirea a fost corectată din "Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici" în "Uniunea Artiștilor Plastici", dată de la care și-a desfășurat activitatea sub aceasta denumire.

În cauză au fost invocate de către pârâți următoarele excepții procesuale:

- excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei

- excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

- excepția lipsei procedurii prealabile

- excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului a avocatului - D.

- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei s-a reținut a fi nefondată.

Astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 418/2014, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta s-a înființat în baza Decretului nr. 266/1950 și funcționează potrivit Decretului nr. 27/1990, astfel încât, nu se poate reține lipsa capacității de folosință.

Excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantei a fost apreciată ca nefondată.

Reclamanta, ca entitate înființată în baza legii (Decret nr. 266/1950) și care poartă aceeași denumire cu pârâta, justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni.

Excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui D. a fost înlăturată ca nefondată.

Reclamanta, ca entitate ce funcționează în baza legii, a încheiat contractul de asistență juridică din 9 mai 2013 - dosar civil nr. x/3/2012, cu SCA E. care au reprezentat reclamanta în acest litigiu.

Prin urmare calitatea de reprezentant este demonstrată.

Și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. a fost respinsă ca neîntemeiată.

A. care calitatea de președinte al UAP Alba Iulia - pârâtă în litigiul de față, calitate care îi conferă legitimitate procesuală pasivă.

Nici excepția lipsei procedurii prealabile nu a putut fi reținută, întrucât litigiul de față are un caracter civil care nu presupune necesitatea existenței unei proceduri prealabile.

Tribunalul, analizând cererea de chemare în judecată pe fondul ei, a apreciat-o întemeiată în parte.

S-a reținut că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici din România este o persoană juridică înființată în baza Decretului nr. 266/1950 privind recunoașterea Uniunii Artiștilor Plastici ca persoană juridică de utilitate publică.

Aceasta funcționează în baza Decretului nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici, compozitori, creatori de film și de teatru, precum și în baza Decretului nr. 294/1954 pentru organizarea și funcționarea "Fondului Plastic din Republica Populară Română", sens în care s-a pronunțat și Tribunalul București prin sentința civilă anterior menționată.

Aceeași reclamantă, Uniunea Artiștilor Plastici din România este titulara mărcii combinate înregistrate (text și semn) la Registrul Mărcilor sub nr. X, cu o durată de protecție până în data de 5 octombrie 2020.

Aceasta își desfășoară activitatea în baza unui statut de utilitate publică ce conferă membrilor săi anumite drepturi recunoscute de lege doar artiștilor plastici.

Pârâta Uniunea Artiștilor Plastici - Alba Iulia s-a înființat prin sentința civilă nr. 1069/1998 a Tribunalului Alba, în baza dispozițiilor art. 10 - Regulamentul de aplicare a Legii nr. 21/1924 sub denumirea "Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici", fiind înregistrată ca uniune.

Ulterior, prin încheierea nr. 1592/CC/2012, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, s-a dispus corectarea erorii materiale și revenirea la denumirea de "Uniune", și astfel, entitatea din Alba Iulia a devenit "Uniunea Artiștilor Plastici din Alba Iulia".

Prima instanță a apreciat că pârâta nu se poate prevala de existența unei disponibilități de denumire, întrucât, la înființare, a fost acordat un aviz de către Ministerul Culturii pentru denumirea de "Uniunea Artiștilor Plastici - Filiala din Alba Iulia."

Ulterior, Uniunea Artiștilor Plastici - Alba Iulia a devenit titulara unei mărci combinate, înregistrată sub nr. Z din 22 ianuarie 2013.

Din acest moment, între cele două entități au apărut neînțelegeri care au generat o succesiune de litigii care au la bază confuzia ce se creează din cauza identității de denumire.

Tribunalul a apreciat că această confuzie poate crea prejudicii membrilor ambelor entități, în contextul în care UAP din România a fost constituită ca unică uniune de artiști plastici profesioniști înscriși conform statutului și care beneficiază de anumite drepturi, în timp ce UAP Alba Iulia este constituită din membrii - persoane fizice cu diverse studii și care desfășoară și activități în diferite domenii culturale, nefiind doar artiști plastici profesioniști cu studii în domeniu. În realizarea scopului stabilit prin statut, UAP Alba Iulia a procedat la organizarea de diverse evenimente sub egida Uniunii Artiștilor Plastici a confecționat ștampile cu aceeași denumire, precum și diverse afișe, felicitări și alte înscrisuri.

De asemenea, aceasta a folosit un website având o adresă similară celui deținut de UAP din România, având un conținut care poate produce confuzie în rândul populației.

În același timp, pe rețeaua de socializare sunt distribuite informații care sunt menite a conduce la concluzia că acestea aparțin Uniunii Artiștilor Plastici din România.

În urma discuțiilor purtate între cele două entități, s-a procedat la distrugerea unor materiale care purtau însemnele UAP din România, fiind încheiat procesul-verbal din data de 24 iunie 2012.

Din întreg materialul probator existent la dosar, instanța a apreciat că rezultă fără echivoc faptul că prin folosirea denumirii de "Uniunea Artiștilor Plastici", de către ambele entități se produce o confuzie clară între acestea, care nu numai că ar putea cauza prejudicii membrilor lor, ci ar putea induce în eroare persoanele care vor să devină membrii în una din cele două entități.

În cazul de față, s-a apreciat că prin folosirea acestei denumiri, UAP - Alba Iulia încalcă drepturile de proprietate intelectuală de care se bucură reclamanta în baza Legii nr. 84/1998 care este în concordanță cu Convenția de la Paris (1883) și Directiva nr. 2008/95/CE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci precum și cu dispozițiile Regulamentului nr. 207/2009 privind marca comunitară.

Principiile de drept prevăzute de art. 5 alin. (1) din Directiva nr. 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 sunt transpuse în legislația internă prin dispozițiile art. 83 - Legea nr. 84/1998.

Aceste principii impun ca în toate cazurile în care o marcă anterioară intră în conflict cu un semn folosit în activitatea sa de către un terț, să se aplice regulile art. 36, indiferent dacă semnul este un nume comercial sau nu, pentru a se putea evita producerea unui risc de confuzie între titularul mărcii și cel care folosește semnul.

În cazul de față, s-a constatat existența unui conflict cu o marcă înregistrată anterior - respectiv a reclamantei și care a devenit recunoscută pe plan național și nu numai, bucurându-se astfel de un renume în domeniul său și în plan general.

Or, conflictul cu un drept anterior la un nume va fi rezolvat conform principiului priorității. Astfel, dreptul născut din înregistrarea și utilizarea unui semn ca nume anterior, precum și dreptul anterior la nume personal conferă titularului dreptul de a formula acțiune în contrafacere.

În acest sens, prima instanță a apreciat că are relevanță Hotărârea CJUE în Cauza Celine - ce constituie decizia cadru în materie, prin care s-a stabilit că utilizarea de către un terț a unei denumiri sociale, comerciale sau embleme identice cu marca anterioară, constituie o utilizare pe care titularul mărcii respective este îndreptățit să o interzică în concordanță cu art. 5 alin. (1) - Directiva nr. 89/104/CEE din 12 decembrie 1988, preluată de Directiva nr. 2008/95/CE a Parlamentului European.

Prima instanță a mai reținut că, în același timp, nu pot fi ignorate dispozițiile Legii nr. 22/2014 de modificare a O.G. nr. 26/2000.

Scopul acestei reglementări îl constituie tocmai eliminarea confuziilor dintre activitățile desfășurate de către asociații, fundații, federații și activitățile specifice unor autorități publice, persoane juridice, structuri profesionale constituite în baza legii, scop care protejează drepturile celorlalți, pe de o parte, și un interes de ordine publică, pe de altă parte; Se are în vedere faptul că asociațiile sunt constituite ca persoane fizice și juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau interesul unor colectivități locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 22/2014 este interzis ca o asociație, fundație, federație să poarte numele altei persoane juridice fără scop patrimonial.

Numele unei asociații nou înființate nu trebuie să fie asemănător până la confuzie cu al altei persoane juridice fără scop patrimonial.

În aliniatul (31) din același art. 7 se precizează că este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice.

Aliniatul (33) al aceluiași text interzice, de asemenea, ca denumirea unei asociații să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea oricărei structuri profesionale constituite în baza legii și care funcționează în acord cu aceasta.

Prin urmare, raportat la aceste argumente se apreciază că în cauza de față se impune interzicerea folosirii de către pârâtă a denumirii "Uniunea Artiștilor Plastici", pentru eliminarea confuziilor ce se pot crea în rândul maselor între cele două entități.

Întrucât din Procesul-verbal încheiat în data de 24 iunie 2012 rezultă că această conduită neloială a fost recunoscută de către președintele Uniunii Artiștilor Plastici - Alba Iulia, A., care a și procedat la distrugerea materialelor întocmite cu însemnele reclamantei, iar în cauză nu s-a demonstrat continuarea acestei activități ilicite, instanța a procedat la respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect.

De asemenea a fost respins și capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea unor despăgubiri, întrucât reclamanta nu a individualizat prejudiciul, nu l-a dovedit și justificat prin niciun mijloc de probă.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Uniunea Artiștilor Plastici a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii principale, cu consecința declarării nulității reclamantei Uniunea Artiștilor Plastici din România, în baza art. 196 din noul C. civ. și dizolvarea acestei entități.

Prin cererea de aderare la apelul pârâtei, formulate în temeiul art. 293 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile nr. 571/2006 în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. și soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea Uniunii Artiștilor Plastici Alba - Iulia și a pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 10.000 RON pentru prejudiciile create prin contrafacerea mărcii deținute de către Uniunea Artiștilor Plastici.

Prin decizia civilă nr. 415 din 16 martie 2017 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, apelul principal formulat de pârâtă a fost admis, sentința apelată a fost schimbată în parte, în sensul că cererea în contrafacere a fost respinsă ca neîntemeiată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; s-a respins ca nefondată și cererea de aderare la apel.

Pentru a decide în acest sens, curtea de apel a reținut că litigiul dedus judecății privește cererea în contrafacere prin care reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici din România, titulară a mărcii individuale combinate-conținând un element grafic și elementul verbal "Uniunea Artiștilor Plastici din România" înregistrată conform certificatului nr. X emis de O.S.I.M. pentru clasa de servicii nr. 41 a Clasificării de la Nisa (educație, instruire, divertisment, activități sportive și culturale - dosar Tribunalul București), a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 84/1998, cu consecința obligării pârâtei Uniunea Artiștilor Plastici cu sediul în Alba Iulia, la încetarea folosirii acestei denumiri și a ambilor pârâți la încetarea oricăror acte de contrafacere a mărcii reclamantei, de utilizare a numelui comercial al acesteia, indiferent că activitatea desfășurată are natură comercială sau nu, precum și la remedierea încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală.

Se susține, în esență, că prin folosirea fără consimțământul reclamantei a denumirii Uniunea Artiștilor Plastici", pârâții au încălcat dreptul exclusiv la marcă al reclamantei, drept protejat pentru perioada 05 octombrie 2010 - 05 octombrie 2020, dar și numele comercial al acesteia, care se bucură și el de protecția conferită de Convenția de la Paris din 1883 pentru protecția proprietății industriale, ratificată de România prin Decretul nr. 1117/1968.

S-a arătat că prin acțiunile de redenumire a entității pe care pârâtul A. o conduce "Uniunea Artiștilor Plastici" și prin cererea de înregistrare a unei mărci care încalcă drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcii reclamantei, numelui comercial și numelui de domeniu, pârâtul a urmărit crearea unei confuzii la nivelul percepției publicului și, în special, a membrilor U.A.P. cu privire la legalitatea funcționării U.A.P., la raporturile acesteia cu alte uniuni, la dreptul de a emite adeverințe care să ateste calitatea de membru al unei uniuni de creatori legal constituite, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 8/1996.

Toate aceste activități dovedesc intenția de acaparare a segmentului de piață pe care activează reclamanta, profitând de asocierea cu ea pentru a beneficia de drepturi pe care numai reclamanta le are, contrar practicilor loiale.

La dosarul cauzei a fost depus și certificatul de înregistrare al mărcii individuale combinate cu element grafic și element verbal "Uniunea Artiștilor Plastici din România", emis de O.S.I.M. pentru clasele NISA de servicii 35 (servicii de promovare a creației intelectual artistice) și 41 (educație, instruire, divertisment, activități sportive și culturale), având număr de depozit și durata de protecție a mărcii pentru perioada 19 iulie 2012-19 iulie 2022.

În ceea ce privește drepturile de proprietate industrială opuse de părțile cauzei, instanța de apel a constatat că tribunalul a reținut că reclamanta este titulara dreptului la marcă cu începere de la 05 octombrie 2010, cu o durată legală a protecției de 10 ani, în timp ce pârâta, persoană juridică înființată în baza sentinței civile nr. 1069/1998 a Tribunalului Alba, ca asociație profesională non-profit, în condițiile Legii nr. 21/1924, avea inițial denumirea de Filiala Alba a Uniunii Artiștilor Plastici, pentru ca, ulterior, în baza încheierii nr. 1592/CC din 20 august 2012 a Judecătoriei Alba Iulia, denumirea să fie schimbată în "Uniunea Artiștilor Plastici", conform modificărilor aduse actelor constitutive prin Hotărârea Adunării Generale din 30 iunie 2012.

Sub această denumire, pârâta figurează și în prezent înregistrată în Registrul special al Tribunalului Alba Iulia, precum și în Registrul Național al Ministerului Justiției la secțiunea "Uniuni și grupări de persoane juridice înființate potrivit Legii nr. 21/1924".

S-a mai reținut că pârâta este titulara unei mărci combinate, având nr. de depozit din 22 ianuarie 2013. În fapt, pârâta a solicitat O.S.I.M. la 22 ianuarie 2013, înregistrarea unei mărci combinate formată dintr-un element grafic și elementul verbal "U.A.P. Uniunea Artiștilor Plastici!", cerere pentru care s-a emis un aviz de refuz provizoriu și care a fost respinsă prin decizia nr. 350 din 18 februarie 2014. Contestația formulată de către pârâta Uniunea Artiștilor Plastici a fost admisă de Comisia de Contestații la 28 octombrie 2014, iar acțiunea promovată de către reclamanta Uniunea Artiștilor Plastici din România împotriva hotărârii Comisiei de Contestații a fost respinsă prin sentința civilă nr. 227 din 25 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția V civilă, în Dosar nr. x/3/2014.

Curtea de apel a constatat că deși a reținut că pârâta este titulara unei mărci ulterioare, tribunalul nu a abordat acest aspect, ci s-a limitat la analiza conflictului dintre marca reclamantei și numele comercial al pârâtei, reținând incidența jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (cazul C-17/06 Celine-decizia cadru în materie), precum și aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 22/2014 de modificare a O.G. nr. 26/2000. A concluzionat că în speță sunt întrunite condițiile contrafacerii, în raport de varianta normativă prev. de art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, motiv pentru care s-a dispus interzicerea folosirii de către pârâtă a denumirii "Uniunea Artiștilor Plastici"

în desfășurarea activității acesteia.

Instanța de apel a constatat că, în schimb, tribunalul nu a analizat în mod efectiv apărarea pârâtei privitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 84/1998, care stabilesc limitele dreptului asupra mărcii:

"

(1) Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să folosească în activitatea sa comercială: a) numele, denumirea sau adresa/sediul titularului; (2) dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile cu condiția ca folosirea de către un terț a elementelor prevăzute la litera a) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial sau comercial."

Noțiunea de "bune practici în domeniul industrial ori comercial" nu este definită de legiuitor, dar aprecierea privind respectarea bunelor practici se poate face și în raport de prevederile Legii nr. 11/1991, care obligă comercianții să-și exercite activitatea cu bună credință potrivit uzanțelor, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale.

În speță, marca de care reclamanta s-a prevalat a fost înregistrată pentru clasa 41 de servicii a clasificării de la NISA, iar serviciile în legătură cu care marca a fost folosită de către pârâtă s-a probat că sunt similare celor ale reclamantei. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține o încălcare a practicilor loiale în domeniul comercial, odată ce pârâta, prin reprezentantul său, și-a afirmat în mod constant identitatea în raport de reclamantă și activitățile acesteia. Cu alte cuvinte, utilizarea propriei denumiri parte a mărcii "Uniunea Artiștilor Plastici din România" nu se poate reține ca fiind susceptibilă de a aduce atingere funcției esențiale a mărcii de a garanta deținătorului proveniența serviciilor.

Argumentele reclamantei, însușite de prima instanță, conform cărora, prin utilizarea numelui comercial ca semn, s-ar crea confuzie la nivelul membrilor Uniunii Artiștilor Plastici din România, au fost înlăturate de instanța de apel, întrucât riscul de confuzie trebuie să vizeze consumatorii. Nici acțiunile de contestare a legalității funcționării U.A.P.R. și a statutului său de utilitate publică, nu pot justifica admiterea unei acțiuni în contrafacere în condițiile Legii nr. 84/1998.

Cât privește argumentul recunoașterii activităților neloiale de către reprezentantul pârâtei din procesul - verbal încheiat de către părți la 24 iunie 2012, Curtea de apel a constatat că acesta a fost încheiat anterior modificării denumirii pârâtei prin încheierea nr. 1592/CC din 20 august 2012, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în Dosar nr. x/176/2012.

Totodată, s-a apreciat că prima instanță ar fi trebuit să dea eficiență verificărilor efectuate de către O.S.I.M., în procedura înregistrării mărcii "U.A.P. Uniunea Artiștilor Plastici!", a riscului de confuzie dintre marca reclamantei și marca ulterioară ce conține numele comercial al pârâtei. Astfel, reclamanta a solicitat O.S.I.M. ca în cadrul soluționării pe fond a cererii de înregistrate a mărcii "U.A.P. Uniunea Artiștilor Plastici!", formulată de pârâtă la 22 ianuarie 2013 sub nr. depozit, să dispună refuzul înregistrării acesteia, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 6 și art. 8 din Convenția de la Paris, precum și dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a), raportat la prevederile art. 2 din Legea nr. 84/1998.

Decizia O.S.I.M. nr. 350 din 18 februarie 2014 a fost contestată de către pârâtă, iar prin hotărârea din 28 octombrie 2014, Comisia de Contestații O.S.I.M. a admis contestația. Într-o atare situație, soluția instanței de fond de interzicere a utilizării de către pârâtă a numelui comercial este netemeinică, în condițiile actualei acțiuni în contrafacere.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel a apreciat că soluția dată de tribunal cererii reclamantei de încetare a folosirii de către pârâtă a denumirii "Uniunea Artiștilor Plastici" în desfășurarea tuturor activităților este greșită, urmând a fi schimbată.

Cât privește criticile apelantei-pârâte referitoare la modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității de reprezentant a domnului D., lipsei procedurii prealabile și lipsei calității procesuale active a reclamantei, Curtea de apel a constatat că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma.

Contrar susținerilor apelantei-pârâte, domnul D., la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată la Tribunalul București (18 decembrie 2012), avea calitatea de reprezentant al reclamantei conform statutului acesteia, fiind ales în funcția de președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România în ședința Adunării Generale din data de 31 martie 2012. În această calitate, a semnat cererea de chemare în judecată și a încheiat contractul de asistență juridică din 09 mai 2013, prin care avocații din cadrul SCA E. au fost mandatați să o reprezinte pe reclamantă în toate litigiile purtate în contradictoriu cu pârâta și reprezentantul acesteia. Calitatea de reprezentant al reclamantei a fost deținută de președintele acesteia pe tot parcursul judecății, fiind reales în această funcție în ședința Adunării Generale din data de 29 octombrie 2016.

În mod corect instanța de fond a reținut că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 7201 C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, care să impună îndeplinirea procedurii prealabile, natura litigiului fiind esențialmente civilă.

S-a apreciat că în mod corect au fost soluționate de către instanță și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei capacității procesuale active.

Susținerile apelantei pârâte potrivit cărora reclamanta nu are capacitate, funcționând vădit ilegal, fără acte de înființare, reiterează chestiuni asupra cărora s-a statuat cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 2490/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Respingând recursul formulat de Uniunea Artiștilor Plastici Alba Iulia împotriva deciziei civile nr. 100/2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța supremă a arătat că:

"

Înființarea și legala funcționare a Uniunii Artiștilor Plastici din România au fost recunoscute prin Decretul nr. 266/1950 privind recunoașterea Uniunii Artiștilor Plastici din România ca persoană juridică de utilitate publică (…). Intimata-pârâtă nu trebuia să dobândească personalitate juridică deoarece de la data înființării sale acest atribut nu a fost pierdut, neavând regimul juridic al unei asociații pentru a se supune dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 și nefiind necesară înregistrarea sa în registrul asociațiilor și fundațiilor."

Excepția de nelegalitate a Decretului nr. 266/1950, invocată în prezenta cauză de către apelanta-pârâtă, este inadmisibilă întrucât dispozițiile Legii nr. 554/2004 pe care se întemeiază nu pot fi aplicate decât actelor administrative unilaterale comunicate sau publicate după data intrării sale în vigoare. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod constant în jurisprudența sa, că excepția de nelegalitate este admisibilă numai pentru actele emise sau adoptate după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, din considerente rezultate din aplicarea principiului stabilității raporturilor juridice și din interpretarea sistematică și istorico-teleologică a legii.

Referitor la solicitarea apelantei-pârâte de constatare a nulității persoanei juridice Uniunea Artiștilor Plastici din România în baza art. 196 C. civ., Curtea de apel a constatat că nu reprezintă un mijloc de apărare admisibil a fi utilizat în calea de atac a apelului, conform art. 294 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, ci o veritabilă cerere nouă ce nu poate fi supusă examinării instanței, direct în apel.

Pentru considerentele ce preced, în limitele arătate, apelul formulat de către pârâta Uniunea